CD
denitsoc@gmail.com
75.57.36.95
PREZENTARE DE CARTE
de CD

GLOBAL WAR-NING!
– Geoingineria distruge planeta noastră și umanitatea

Prof. Claudia von Werlhof (Editor)
Cu contribuții de către: Vilma Almendra, Rosalie Bertell, Michel Chossudovsky,
Josefina Fraile, Elana Freeland, Claire Henrion, Maria Heibel, Conny Kadia, Linda Leblanc, Claudia von Werlhof

Este o carte nou aparuta care descrie in toate aspectele distrugerea pe care au facut-o si o mai fac inca “elitele” financiare Kosher ce conduc lumea din umbra, in goanna lor blestemata dupa Profit.
Cartea, asa cum usor se poate banui, este un semnal de alarma pentru intreaga Omenire, un strigat ce vrea sa adune la lupta pe toate victimele aceste monstruase distrugeri planetare. Autorii acestei carti sunt personalitati binecunoscute in lumea stiintei, in cea a presei si comunicarilor cat si in lumea activista a organizatiilor de salvare a Planetei.

Autorii
VILMA ROCÍO ALMENDRA QUIGUANÁS este un nativ Nasa-Misak din nordul Cauca, Columbia. Ea face retele de comunicații pentru adevăr și pentru viață. Este autoarea cărților: „Regresar del olvido liberándonos con Uma Kiwe. Desafíos de la lucha Nasa del Cauca, Columbia” (2017) și „Encontrar la palabra perfecta: experiencia del tejido de comunicación del pueblo nasa en Columbia” (2010). Ea face parte din inițiativa „Pueblos en Camino” care are mandatul de a promova retele ale rezistenței și autonomiei între popoare și procese.
ROSALIE BERTELL, născută în 1929 în SUA, a decedat în 2012 în mănăstirea „Grey Nuns of the Sacred Heart” din Pennsylvania. Ea are doctorat în biometrie de la Univ.Catolic, Washington DC în 1966. Are nouă doctorat honoris causae, mai multe premii, f.i. Premiul dreptul de trai în 1986 pentru „No Immediate Danger? Prognostic pentru un Pământ Radioactiv”, 1985. Este co-fondatoarea Institutului Internațional de Preocupare pentru Sănătate Publică, IICPH, Toronto și altele. Este autoarea cărții „Planeta Pământ”. Cea mai recentă armă de război”, 2000. A fost o expertă a Comisiilor ONU pentru Cernobîl, Bhopal, Insulele Marshall etc. care lucrează în 60 de țări în accidente industriale.
MICHEL CHOSSUDOVSKY este un autor premiat, profesor de economie (emerit) la Universitatea din Ottawa, fondator și director al Centrului de Cercetare privind Globalizarea (CRG), Montreal, Editor de Cercetare Globală.
Este autorul a douăsprezece cărți, printre care Globalizarea sărăciei și Noua Ordine Mondială (2003), „Războiul împotriva terorismului” al Americii (2005), Globalizarea războiului, Războiul lung al Americii împotriva umanității (2015). Este colaborator al Enciclopediei Britannica. Scrierile sale au fost publicate în mai mult de douăzeci de limbi.
În 2014, a fost distins cu Medalia de Aur pentru Merit a Republicii Serbia pentru scrierile sale despre războiul de agresiune al NATO împotriva Iugoslaviei.
JOSEFINA FRAILE MARTÍN este din Spania. Este cercetătoare și activistă în domeniul mediului. Ea a fost candidatul oficial spaniol al Verzilor la Parlamentul European în 2004. Este Președinte al Asociației Terra SOS-tenible. Ea este, de asemenea, promotor al platformelor internaționale ale societății civile Skyguards și Guardacielos care se opun programelor globale în curs de desfășurare de manipulare a climei, geoinginerie, în instanțele politice ale țărilor europene și ale instituțiilor europene.
ELANA FREELAND din SUA este cel mai bine cunoscută pentru Chemtrails, HAARP și Dominația întregului spectru a planetei Pământ (Feral House, 2014) și și-a finalizat recent continuarea Sub un cer ionizat: De la Chemtrails la Space Fence Lockdown (Sub Rosa America, 2018) despre gardul spațial SDI „Star Wars” reînviat. Urmează să fie publicat în 2021, Transumanismul geoinginerit: Cum a fost înarmat mediul de produse chimice, electromagnetice și nanotehnologie pentru biologie sintetică. Aceasta este a treia carte din trilogia despre geoinginerie.
MARIA HEIBEL s-a născut în Limburg Germania. A studiat la Universitatea Johann-Wolfgang-Goethe din Frankfurt/Main. A fost acordată în 1976 în științe politice și istorice pentru activitatea de instruire, iar în 1980 în pedagogie. Din 1981 până în 1991, principala sa ocupație a fost în grafică cu expoziții în Italia, Germania, Japonia, Polonia etc. Din 1991, principala sa ocupație a fost în domeniul social. Ea este curatorul site-ului: Nogeoingegneria.com. Locuiește în Florența-Toscana, Italia din 1981.
CLAIRE HENRION, născută în La Rochelle (Franța) în 1960, a fondat ACSEIPICA (Asociația Publică pentru Studiul, Monitorizarea și Informarea programelor de intervenție atmosferică și climatică – http://www.acseipica.fr). Site-ul ei este http://www.rockastres.org care se concentrează pe cercetare, artă și educație populară în astronomie și astrologie, pentru a restabili o cosmologie capabilă să genereze pace.
CONNY KADIA, născut în 1965 în Germania, a studiat muzica, politica, filosofia și limbile străine. Din 2014, este activistă de geoinginerie în Portugalia, iar în 2017 a fost martoră a incendiilor organizate de state și militari. Lucrează în principal ca profesoară de muzică și traducătoare. Este co-fondatoarea grupurilor „Why Fire Group” și „Grupo Céus Limpos” din Portugalia Centrală. Din 2019, este activistă în „Mișcările Naționale împotriva Mineritului” din Portugalia.
LINDA LEBLANC, o canadiană / cipriotă naturalizată, locuiește în Cipru din 1989. Este scriitoare, politiciană și membră activă a Partidului Verde din Cipru. Ea a făcut istorie în 2006 ca prima persoană de origine non-cipriotă care a fost aleasă într-un consiliu orășenesc din Cipru. Este prima femeie aleasă în Consiliul Pegeia și a fost realesă în 2011 și 2016.
CLAUDIA VON WERLHOF, născută în 1943 lângă Berlin, Germania, este profesor universitar de științe politice și studii pentru femei în Austria, la Innsbruck, mama unui soare. A co-inventat „Școala Bielefeld” din Germania, a lucrat in America Centrală și de Sud, a dezvoltat „Teoria critică a patriarhiei”, a co-fondat FIPAZ (Institutul de Cercetare pentru Critica Patriarhiei și Civilizațiilor Alternative), „Mișcarea Planetară pentru Mama Pământ” și „BOOMERANG – Journal for the Critique of Patriarhy”. Este cercetător asociat al Centrului de Cercetare privind Globalizarea, Montreal.

PREFAȚĂ de Michel Chossudovsky
Această carte importantă intitulată Global WAR-NING! Geoinginerie is Wrecking Our Planet and Humanity de prof. Claudia von Werlhof (Editor) cuprinde contribuții ale savanților și activiștilor proeminenți.
În partea I, accentul se pune pe Geoinginerie, Politică și Planetă. Partea a II-a analizează Femeile în apărarea Mamei Pământ
În timp ce mergem la presă, liderii mondiali se întâlnesc la Glasgow la COP-26 sub auspiciile Convenției-cadru privind schimbările climatice (CCONUSC).
Toți ochii sunt acum pe „pericolele iminente ale emisiilor de CO2 și de gaze cu efect de seră”.

Așa-numita „urgență climatică” a devenit un instrument de propagandă oportun și convenabil, care este folosit pentru a distrage atenția oamenilor de la a pune sub semnul întrebării „adevărata criză”, și anume „plandemicul” Covid-19 (instigat de elitele financiare) care distruge viețile oamenilor din întreaga lume.

Excluderea geo-ingineriei și a tehnicilor de modificare a mediului (ENMOD) din dezbaterea privind clima
Dezbaterea COP climatice în cadrul CCONUSC a exclus în mod constant analiza geo-inginerie, care distruge planeta noastră, astfel cum a subliniat si Rosalie Bertell (capitolul II). În cuvintele ei Rosalie Bertell: „Geoingineria este definită ca o inginerie de mediu la scară planetară a atmosferei noastre: adică manipularea vremii noastre, a oceanelor noastre și a planetei noastre în sine.”

Ca și în summit-urile climatice anterioare, geo-ingineria și tehnicile de modificare a mediului (ENMOD) nu vor fi abordate la locația COP26 de la Glasgow.
Dezbaterea privind schimbările climatice se concentrează exclusiv pe impactul emisiilor de gaze cu efect de seră și pe măsurile de reducere a așa-numitelor emisii de CO2 provocate de om în temeiul Protocolului de la Kyoto.

În mod ironic, tehnicile de modificare a mediului (ENMOD) au fost recunoscute de ONU în 1977, la semnarea la Geneva a Convenției privind interzicerea utilizării militare sau a oricărei alte utilizări ostile a tehnicilor de modificare a mediului.
Convenția din 1977 a fost ratificată de Adunarea Generală a ONU, care a interzis „utilizarea militară sau ostilă a tehnicilor de modificare a mediului care au efecte pe scară largă, de lungă durată sau grave”. (AP, 18 mai 1977).
Atât SUA, cât și Uniunea Sovietică au fost semnatare ale Convenției.
Ghidat de interesul de consolidare a păcii și de a salva omenirea de pericolul folosirii de noi mijloace de război, (…)
Recunoscând că utilizarea unor astfel de tehnici de modificare a mediului ar putea avea efecte extrem de dăunătoare pentru bunăstarea umană.

Fiecare stat parte la prezenta convenție se angajează să nu se angajeze în utilizarea tehnicilor de modificare a mediului care au efecte pe scară largă, de lungă durată sau grave ca mijloc de distrugere, deteriorare sau vătămare a oricărui alt stat parte. (Convenția privind interzicerea utilizării militare sau a oricărei alte utilizări ostile a tehnicilor de modificare a mediului, Organizația Națiunilor Unite, Geneva, 18 mai 1977. A intrat în vigoare: 5 octombrie 1978)

Convenția a definit „tehnicile de modificare a mediului” ca referindu-se la orice tehnică de schimbare – prin manipularea deliberată a proceselor naturale – a dinamicii, compoziției sau structurii pământului, inclusiv a biotei, litosferei, hidrosferei și atmosferei sau a spațiului cosmic.” (Interzicerea modificării mediului respectată cu fidelitate, statele părți declară, Cronica ONU, iulie, 1984, vol. 21, p. 27)
Conținutul Convenției din 1977 a fost reafirmat în termeni foarte generali în Convenția-cadru privind schimbările climatice (CCONUSC), semnată la Summitul Pământului din 1992 de la Rio de Janeiro:
„Statele au în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite și cu principiile dreptului internațional, responsabilitatea de a se asigura că activitățile aflate sub jurisdicția sau controlul lor nu dăunează mediului din alte state sau din zone care depășesc limitele jurisdicției naționale.” (Convenția-cadru a ONU privind schimbările climatice, New York, 1992)

În urma Summit-ului Pământului din 1992 de la Rio de Janeiro, problema schimbărilor climatice pentru uz militar nu a fost niciodată ridicată în summit-urile ulterioare ale CCONUSC privind clima. Problema a fost ștearsă, uitată intenționat. Nu face parte din dezbaterea privind schimbările climatice.

Excluderea de către UNFCC a Convenției din 1977 referitoare la tehnicile de modificare a mediului constituie o încălcare flagrantă a Cartei ONU.

În cuvintele Claudiei von Werlhof din capitolul I: Geoingineria militară este o macro-tehnologie pentru a influența și de a schimba procesele planetare și, în același timp, o micro-tehnologie pentru a influența corpurile și mințile noastre, o tehnologie de control al minții. Dar geoinginerie militară este ținută ascunsă de public. Între timp, geoingineria reală este, cu toate acestea, violenta in transformarea planetei pentru uz militar împotriva noastră și în sine. Aceasta înseamnă că Mama Pământ este „îndoliată”, încercând să o transforme într-o mașină de război uriașă.

Totusi, în februarie 1998, Comisia pentru afaceri externe, securitate și politica de apărare a Parlamentului European a organizat audieri publice la Bruxelles cu privire la instalația de război meteorologic din SUA, dezvoltată în cadrul programului HAARP.
„Propunerea de rezoluție a Comisiei prezentată Parlamentului European: Ia în considerare HAARP – Programul de cercetare aurorală activă de înaltă frecvență cu sediul în Alaska – în virtutea impactului său de anvergură asupra mediului, o preocupare globală și solicită ca implicațiile sale juridice, ecologice și etice să fie examinate de un organism independent internațional. Comitetul regretă refuzul repetat al Administrației Statelor Unite să depună mărturie în ședință publică în riscurile de mediu și publice ale programului HAARP.” ~ Parlamentul European, Comisia pentru afaceri externe, politica de securitate și apărare, Bruxelles, doc. nr. A4-0005/99, 14 ianuarie 1999.
Cu toate acestea, cererea Comitetului de a elabora o „Carte verde” privind „impactul activităților militare asupra mediului” a fost respinsă ocazional. Bruxelles-ul era nerăbdător să evite o confruntare cu Washingtonul. – a se vedea Raportul european, 3 februarie 1999.

Planeta ne apartine, iar noi ii apartinem cu toata responsabilitatea, de care pana in prezent nu prea am dat dovada, caci fie ca nu am inteles problemele Planetei, fie ca suntem prea inerti si pentru asta vom plati.