Dacia Mare
yesterday
.
din ciclul scrisorilor antonesciene catre Filderman, inainte si dupa Stalingrad. Scrisorile au fost pastrate in arhive, in seiful masonilor din Elvetia, unde au fugit atat Safran rabinul, cat si Fielderman, cu ajutorul direct al Regelui Mihai, care i-a dat pasaport fals, imediat dupa razboi, pentru a fugi din Romania si a nu fi spanzurat alaturi de Antonescu si nazistii horty-isti.

.
„DOMNULE FILDERMAN,

In doua petitii succesive imi scriti ,,de tragedia zguduitoare,, si ma ,,implorati,, in cuvinte impresionante, reamintind de ,,constiinta,, si de ,,omenie,, si subliniind ca santeti ,,dator,, sa apelati ,,la mine,, si ,,numai,, la mine, pentru evreii din Romania, care sant trecuti in ghetouri pregatite pentru ei pe Bug.

Pentru a amesteca tragicul in interventia Dvs., subliniati ca aceasta masura ,,este moartea, moartea, moartea fara vina, fara alta alta vina, decat aceea de a fi evrei,,.

Domnule Filderman, nimeni nu poate sa fie mai sensibil ca mine la suferintele celor umili si fara aparare. Intelegem durerea Dvs., dar trebuie, mai ales trebuia sa intelegeti si Dvs., toti la timp, pe a mea, care era aceea a unui neam intreg.

Va ganditi, v-ati gandit ce s-a petrecut in sufletele noastre anul trecut la evacuarea Basarabiei si ce se petrece astazi, cand zi de zi si ceas de ceas platim cu marinimie si sange, cu foarte mult sange, ura cu care coreligionarii Dvs. din Basarabia ne-au tratat la retragerea din Basarabia, cum ne-au primit la reintoarcere si ne-au tratat de la Nistru pina la Odessa si pe meleagurile Marii de Azov?

Dar potrivit unei traditii, voiti sa va transformati si de asta data din acuzati in acuzatori, facandu-va ca uitati pricinele care au determinat situatiile pe care le plangeti.

Sa-mi dati voie sa va intreb si prin Dvs. sa intreb pe toti coreligionarii Dvs. care au aplaudat cu atat mai frenetic, cu cat suferintele si loviturile primite de noi erau mai mari.

Ce-ati facut Dvs., anul trecut cand ati auzit cum s-au purtat evreii din Basarabia si Bucovina, au scuipat ofiserii nostri, le-au smuls epoletii, le-au rupt uniformele si cand au putut au omorat miseleste soldatii cu bate. Avem dovezi.

Aceiasi ticalosi au intampinat venirea trupelor sovietice cu flori si au sarbatorit cu exces de bucurie. Avem fotografii doveditoare.

In timpul ocupatiei bolsevice, aceia pentru care va induiosati astazi au tradat pe bunii romani, i-au denuntat urgiei comuniste si au ajuns si doliul in multe familii romanesti.

Din pivnitele Chisinaului se scot zilnic, oribil mutilate, cadavrele martirilor nostri, care au fost astfel rasplatiti fiindca 20 de ani au intins o mina prieteneasca acestor fiare ingrate.

Sint fapte ce se cunosc, pe care le cunoasteti desigur si Dvs. si pe care le puteti afla in amanunt.

V-ati intrebat Dvs. de ce si-au incendiat evreii casele inainte de a se retrage? Va puteti explica de ce in inaintarea noastra am gasit copii de 14-15 ani, cu buzunarele pline de grenade?

V-ti intrebat citi din ai nostri au cazut omorati miseleste de coreligionarii Dvs., citi din ei au fost ingropati inainte de a fi morti? Voiti si in aceasta privinta dovezi, le veti avea.

Sant acte de ura, impinsa pana la nebunie, pe care evreii Dvs. au afisat-o impotriva poporului nostru tolerant si ospitalier, dar astazi demn si constient de drepturile lui.

Drept raspuns la marinimia cu care au fost primiti in mijlocul nostru si tratati, evreii Dvs., ajunsi comisari sovietici, imping trupele sovietice in regiunea Odessei printr-o teroare fara seaman, marturisita de prizonierii rusi, la un masacru inutil, numai pentru a ne provoca noua pierderi.

In regiunea Marii de Azov, trupele noastre retragandu-se temporar si-au lasat cativa ofiteri si soldati raniti pe loc. Cand au reluat inaintarea si-au regasit ranitii mutilati ingrozitor.

Oamenii care puteau fi salvati si-au dat ultimul suspin in chinuri groaznice.

Li s-au scos ochii, li s-au taiat limba, nasul si urechile.

Iti dai, Domnule Filderman, seama de spectacol?

Te ingrozesti? Te induiosezi?

Te intrebi, de ce atata ura, din partea unor evrei rusi cu care nu am avut niciodata nimic de impartit.

Dar ura lor este a tuturor, este ura Dvs.

Nu va induiosati, daca aveti cu adevarati suflete, de ceea ce nu merita, induiosati-va de ceea ce merita.

Plangeti cu mamele care si-au pierdut in astfel de chinuri copiii sau cu aceia care si-au facut si lor si va face si Dvs atata rau.

MARESAL ANTONESCU