Aţi minţit

Către Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România

Stimaţi domni,

Bănuim că vă este cunoscută cât de cât activitatea pe care Uniunea VATRA ROMANEASCA o susţine, printr-o comisie proprie, de cercetare a crimelor săvârşite de regimul mareşalului Ion Antonescu împotriva evreilor. Aşa cum ne-am angajat de la bun început, documentarea poziţiei şi a concluziilor la care vom ajunge dorim s-o facem în proporţie cât mai mare bazându-ne pe surse evreieşti dintre cele mai autorizate. Cercetările noastre ne-au relevat faptul deosebit de important, decisiv pentru aflarea adevărului, că instituţia evreiască cea mai importantă, cea mai serioasă, mai autoritară şi mai credibilă, adică predecesorii dumneavoastră cei mai avizaţi pe plan atât intern, cât şi mondial – ne referim la Congresul Mondial Evreiesc, au avut în 1946, imediat după încheierea războiului, ideea fericită şi logică de a face un veritabil recensămînt al «suferinţelor evreieşti» îndurate de evreii din România pe teritoriul României sau în alte locuri. Drept care fiecare familie evreiască a primit în 1946 spre completare un chestionar cu circa 80 de întrebări judicios gândite, intitulat Dosarul suferinţelor unei familii evreieşti. În felul acesta ştim că s-a strâns o arhivă, cea mai bogată, practic exhaustivă, asupra suferinţelor evreieşti, provocate de români evreilor. Despre existenţa acestei arhive ştim şi de la autori evrei importanţi, care au consultat-o şi au citat-o. Considerăm că ne-ar fi extrem de util dacă cercetători din comisia noastră ar putea consulta această arhivă. Aşadar, obiectul acestei adrese îl constituie rugămintea respectuoasă şi colegială de a ni se permite accesul la fondul Dosarul suferinţelor unei familii evreieşti, în care noi vedem în fapt Dosarul complet al suferinţelor evreilor din România.
Sperăm că vom găsi înţelegerea Domniilor Voastre şi în cel mai scurt timp posibil ne veţi comunica în ce condiţii ne veţi îngădui accesul la preţiosul fond de documente. În acest context vă facem cunoscută disponibilitatea noastră de a susţine material publicarea integrală a acestui veritabil tezaur de informaţii «la prima mână», provenite de la sursa cea mai autorizată : înseşi victimele represiunii.
Deşi considerăm că este inutil, vă amintim totuşi că prezenta cerere o facem în conformitate cu legile Ţării, cu Legea Informaţiei în mod deosebit, legi care asigură accesul liber la informaţiile de interes public. Or, cunoaşterea în cele mai mici detalii a răspunderii cu care societatea românescă trebuie să se simtă datoare faţă de comunitatea evreilor din România şi de pretutindeni, este nu numai un drept al publicului românesc, ci şi o obligaţie. Sperăm să avem toată înţelegerea Domniilor Voastre, sperăm să ne ajutaţi în strădania noastră de a conştientiza de-o manieră exhaustivă şi pe înţelesul tuturor românilor, inclusiv al acelora care neagă holocaustul sau scad dimensiunile catastrofice ale holocaustului din România, adevărul tragic despre «suferinţele evreieşti». Pentru a fi mai operativi, ataşăm prezentei cereri copia xerox a unui exemplar din fondul documentar amintit, exemplar parvenit nouă, prin împrumut, de la un membru distins şi onorabil al Comunităţii Evreieşti.
Profităm de această ocazie pentru a reînnoi invitaţia de a organiza împreună, sub orice auspicii agreaţi, o întâlnire între specialiştii şi cercetătorii dumneavoastră şi ai noştri care s-au ocupat de subiectul amintit mai sus : suferinţele evreilor din România pricinuite de autorităţile româneşti, de români.
Cu asigurări privind buna noastră credinţă şi cu urări de bine la tot neamul evreiesc, în numele colegilor mei şi al meu personal,

Ion Coja
Preşedintele filialei Bucureşti a
Uniunii Vatra Românească

Bucureşti, 7 mai 2006

Post scriptum Aşteptăm răspunsul la adresa

Uniunea Vatra Românească, Piaţa Valter Mărăcineanu 1-3, sector 1, Bucuresti

.

PS 2015  Nu cred că ne poate cineva acuza de vreun păcat sau greșeală față de FCER – Federația Comunităților Evreiești din România, cu atâtmai mult față de evrei, în general. Am stăruit printre colegii din Vatra Românească să avem un comportament ireproșabil. Am organizat mai multe simpozioane pe subiecte mai toate de interes comun pentru români și evrei. O singură dată, la prima reuniune, am fost onorați de prezența unui reprezentant al FCER care a ținut să ne avertizeze că forțăm uși deschise: evreii nu acuză România de holocaust!

Am făcut publică această declarație, dar imediat a venit dezmințirea promptă. Bietul om fusese somat la Federație să dea o dezmințire. N-am insistat să prezint înregistrarea audio pe care o aveam. Nu țineam să-l pun într-osituație jenantă. Ne simpatizam unul pe altul, poate și pentru că fiul său îmi fusese student, iar acesta avea mai multe motive să țină la mine! Inclusiv acela că făcusem parte din aceeași organizație PCR, iar când junele clasicist a făcut cerere de plecare în Israel, discutată în adunarea generală, eu m-am opus „exmatriculării” din rândurile PCR, pe motiv că colegul nostru își poate continua activitatea comunistă în rândurile partidului comunist din Israel! Mai drgeabă să-i facem o recomandare călduroasă pentru partidul frat/soră din Israel… Astrfel că cererea BOB de radiere din efectivele PCR a întâmpinat câteva voturi  contra sau abțineri, ceea ce nu se mai întâmplase până atunci în cazuri similare…

Pe scurt, m-am și ne-am purtat ireproșabil. Cu ce folos? Unul singur: mulțumiea de sine!… Cât privește mulțumirea de Celălalt, Dumnezeu cu mila…