Școala Basarabeană
Azi, 31 August, românii serbează Ziua Limbii Române. Există în acest sens o lege care a fost adoptată în Camera Deputaților din România în luna februarie anul acesta.
Mulți români nu știu însă de ce să fie la 31 august Ziua Limbii Române?
Iată de ce: Pentru că la 31 august 1989 s-a petrecut un moment istoric pentru românism, pentru românitatea noastră cea de toate zilele: sub presiunea a peste 750.000 de români adunați la Chișinău în ziua de 27 august 1989, Parlamentul de la Chișinău, așa sovietic cum era, n-a avut încotro și a decretat pe 31 august limba română ca limbă de stat și dincolo de Prut, adică pe ambele maluri ale Prutului și Nistrului. Se încununa astfel, victorioasă, rezistența românilor la deznaționalizare, după aproape două veacuri de jertfe și suferințe, dar și de izbânzi pilduitoare, care au făcut din Basarabia ținutul românesc cel mai însângerat, pus la cele mai grele încercări, nu de puține ori în cumpăna istoriei aflându-se însăși pieirea neamului românesc de pe plaiurile atât de frumoase ale Basarabiei, și atât de jinduite de alții…
De data asta n-a fost să fie cum au vrut alții, ci cum au vrutără românii!
Ziua de 31 August a fost sărbătorită ca zi a limbii noastre românești pentru prima oară în 1990, în toată Republica Moldova. Și de atunci, „anual – scrie pe Wikipedia un autor anonim, această sărbătoare este marcată cu manifestări de înalt patriotism, de regăsire a rădăcinilor, consemnată prin poezie, cîntec și joc, prin repunerea în drepturi a vechilor tradiții populare și a momentelor care le-au marcat istoria. De regulă, festivitățile sunt deschise dimineața la Chișinău de catre oficialii republicii, prin depunerea de flori la monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, precum și la busturile clasicilor literaturii române, amplasate în Gradina Publică ,,Ștefan cel Mare”. Sărbătoarea se încheie în mod obișnuit printr-un concert susținut în Piața Marii Adunări Naționale. În primii ani ai sărbătorii, fiecare 31 august aducea cu sine și dezvelirea a câte unui bust pe Aleea Clasicilor din Chișinău. Acest frumos obicei a fost întrerupt după venirea la putere a comuniștilor în 2001.”
Ecoul a ceea ce se petrece la Chișinău de fiecare 31 August a reverberat în multe suflete românești, dar mai ales în sufletele acelor români care cunosc bine ce înseamnă să nu te lepezi de graiul matern, strămoșesc, deseori cu prețul libertății sau chiar al vieții: românii care trăiesc în afara granițelor de stat ale României, românii din Ucraina, din Ungaria, din Balcani – îndeosebi cei din Grecia, Albania, Serbia, Bulgaria, precum și românii din alte țări ale lumii. Acești români, români exemplari, au „rezonat” la modelul basarabean, astfel că organizațiile culturale ale românilor din diasporă s-au alăturat fraților de peste Prut sărbătorind și ei an de an Ziua Limbii Române, făcând declarații publice explicite în acest sens, cerând adică instituirea acestei zile naționale și în Țara Mamă. Se poate spune că acești români transfrontalieri s-au unit cu românii din Basarabia, din Republica Moldova, alcătuind o comunitate aparte, comunitate la care, în februarie a.c., a aderat și …România, Parlamentul României!… Căci, nota bene!, legea adoptată în februarie 2013 este o lege pe care au impus-o acești români fără pașaport românesc, dar cu un suflet mai românesc decât al nostru, cei ce nu riscăm nimic atunci când vorbim românește! Riscăm numai să vorbim din ce în ce mai stricat limba părinților noștri… Dar asta este altă poveste… O lăsăm pentru altădată, să nu stricăm și acest ceas sărbătoresc!
Punctul de plecare a fost Marea ÎntruUnire de la Chișinău, din 27 August 1989, la care s-au adunat, cu un singur și același gând, peste 750.000 de români. Adică tot al șaselea cetățean al Republicii a fost acolo prezent, cam câte unul din fiecare familie de români!… A fost ca și cum la București s-ar aduna mâine peste trei milioane de participanți, ca să ceară ce? Ce au cerut acei români grozav de români? Au cerut „grafie latină”! Acesta a fost cuvîntul de ordine, al cărui înțeles s-a încărcat în Basarabia acelor zile de o sumedenie de alte idei și conotații, strâns legate unele de altele, alcătuind un veritabil program politic naționalist, cum n-a mai fost rostit altul de la Blaj, din 15 mai 1848…
ÎntruUnirea de la Chișinău din 27 august 1989 a fost transmisă în direct de Televiziunea Română de la București! Mi-aduc bine aminte cum am urmărit-o în „Țară” cu sufletul la gură, nevenindu-ne a crede ce vedeam: cât de viu și de puternic era românismul acelor frați de-ai noștri la care deseori ne gândisem până atunci cu inima strânsă de teamă că sunt în mare primejdie de a se pierde pentru oastea Neamului nostru. Da’ de unde?! Se vedea clar că sunt „mai români” decât fiecare dintre noi! Că demnitatea de român le e mai dragă ca orice!
Când, peste numai patru luni, în decembrie 1989, românii au ieșit în stradă să înfrunte moartea voinicește, „cu palmele goale”, sub privirile uimite ale întregii lumi, demonstrând o totală și rarisimă disponibilitate la orice sacrificiu, eu, personal, am simțit că acea minune de comportament se producea în continuarea adunării de la Chișinău, din 27 august 1989, care renăscuse în sufletul tuturor românilor încrederea în destinul lor de neam sortit să facă istorie, iar nu figurație pe scena lumii!
Am scris mai apoi în chip explicit că „Revoluția Română”, care într-adevăr revoluție a fost la nivelul reacției și conștiinei populare, civice, a început cu mult înainte de decembrie 1989, începuse prin demonstrația de demnitate românească făcută de frații noștri de peste Prut!
Și mai zic o dată: fără 27 august 1989 nu ar fi fost posibilă resurecția din Timișoara și București, din toată Țara, pe care eu, trăind-o în stradă, am resimțit-o mai puțin a fi un act de denegare a regimului politic, cât mai ales ca pe o amplă și atotcuprinzătoare demonstrație de demnitate națională! Oamenii au ieșit fără arme, fără ciomege, nu ca să pedepsească ori să alunge pe cineva, cât mai ales pentru a demonstra că „Dumnezeu e cu noi!”, că nu ne e teamă de moarte și suntem gata la orice ar putea să semnifice bărbăție și vîrtute, credință în Neam și Lege!
Se naște o întrebare pe care încă nu ne-am pus-o cu toată gravitatea: cum se face că Televiziunea Română, care pe vremea aceea, în vara lui 1989, era atât de închisă, ruptă de realitate și preocupată exclusiv de cultul personalității celor doi „tirani”, a transmis totuși, în direct și integral, Adunarea de la Chișinău?
Mi-aduc aminte că în mulțimea de participanți, care de care mai voios, mai frumos, mai luminos la chip, am remarcat un bătrân, în haine negre, „de duminică”, care a apărut de mai multe ori în prim planul transmisiei. M-a frapat asemănarea sa, la port, la înfățișare, cu unchii mei, mocanii dobrogeni, cum se îmbrăcau și cum arătau aceștia când veneau la oraș! Moacă de mocan!, mi-am zis. Și parcă auzindu-mă, regizorul transmisiei l-a ales pe bătrân pentru un scurt interviu. I s-a pus și întrebarea de unde e, cum se numește. Iar răspunsul a fost Ungureanu! Venise la Chișinău din Transnistria! Era așadar urmaș al ardelenilor, al mocanilor care sute de ani au tot venit iarna cu oile din Transilvania, din Mărginimea Sibiului, până în bălțile Nistrului sau în Crimeea! Așa cum făcuse această pendulare transhumantă și bunicul meu Licoi, din Rășinari!
Mulți sunt basarabenii care au printre înaintași români ardeleni. Când l-am cunoscut pe Eugen Doga l-am luat direct, dacă-și cunoaște buneii ardeleni. Da, știa și dînsul și era mândru de asta! Mândru că poartă un nume de familie adus din Ardeal pe malurile Nistrului!
Există multe similitudini între ardeleni și basarabeni, între Transilvania și Basarabia! Am observat după 1990, în mai multe ocazii, că au, unii pentru alții, mai multă înțelegere, mai mare atracție să se încreadă unul într-altul și să conlucreze cu inima deschisă! Și unii, și alții au cunoscut mai ales partea dramatică, tragică, a condiției de român! Au plătit prețul cel mai scump pentru a-și vorbi graiul părintesc!
Dacă, așa cum spune viersul popular, Tot românu-i ardelean Dus în Țară de alean, dacă deci Ardealul ne este tuturor românilor vatra, baștina primordială, apoi trebuie spus că suntem printre popoarele Europei singurul care s-a extins spre Răsărit! Răsăritul dinspre care asupra Europei s-a produs pustietoarea migrație a popoarelor Asiei atrase de luminile Romei, ale civilizației europene! Noi românii am „înotat” împotriva curentului, în răspărul istoriei! Și am extins spre Soare Răsare Europa, moștenirea Romei antice, romanitatea noastră, ducând-o până dincolo de Bug!
Dacă compari hotarele limbii latine, din vremea lui Traian, cu hotarele în care se vorbesc azi limbile romanice din Europa, constați că peste tot aceste hotare s-au restrâns, au cedat spații întinse altor limbi, „barbare”! Nordul Africii, Asia Mică, cețosul Albion, Dalmația, Moesia… Numai Dacia Traiană a câștigat spații noi pentru lătinie! Înzecindu-și moștenirea!
Spațiul în care se vorbește limba daco-română s-a extins de-a lungul istoriei mai ales spre Est. Iar acesta este meritul cel mai important al românilor de peste Prut! Au lățit spațiul limbii române, l-au extins, iar în final, iată, ne-au dăruit și Ziua Națională a Limbii Române!
E bine să reținem că de la ardeleni avem ziua de 1 Decembrie, iar de la basarabeni, de la moldovenii de peste Prut, avem ziua de 31 August, zile amândouă de afirmare națională a identității și demnității noastre etnice.
Iar dacă stăm să judecăm lucrurile cu bucuria de a descoperi către cine mai avem motive de recunoștință, este timpul să identificăm în cultura și istoria noastră un capitol pe care l-am trecut prea ușor cu vederea: Școala Basarabeană!…
Un bob zăbavă vă cer asupra acestui gând: Școala Basarabeană!… Gând care nu-mi aparține, dar când am auzit, la o recentă lansare de carte a unui autor de dincolo de Prut, pe două doamne profesoare universitare, vorbind despre Școala Basarabeană, m-am minunat de câtă dreptate puteau să aibă! Dacă vorbim de o Școală Ardeleană, cu rolul ei decisiv în istoria noastră, școală prin care cu toții ne-am românit și mai mult decât eram, apoi se poate vorbi și de o Școală Basarabeană, cu același rol istoric, de fortificant al românismului la ceas de cumpănă! De restriște și de răscruce!
Firește, în alți termeni, cu specificul ei, și mai ales cu data ei de funcționare, alta: epoca contemporană! Cunosc mulți basarabeni, dar descopăr mereu alte și alte temeiuri pentru încredințarea că rolul Basarabiei în istoria Neamului românesc aparține mai ales viitorului! Iar faptul că la Chișinău s-au adunat mulțime de norod, cum nu s-au mai adunat vreodată românii de mulți, pentru a proclama dreptul de a vorbi și scrie românește, faptul că de la acea minunată întâmplare ne-am ales cu Ziua Limbii Române, confirmă că pentru neamul românesc funcționează acum și Școala Basarabeană de suflet și cuget curat românesc!
…Las pentru altă dată un inventar, cât mai cuprinzător, al faptelor care certifică existența acestei componente a ființei noastre naționale, o componentă extrem de dinamică, de eficientă în lupta noastră, a tuturor românilor, pentru Mântuirea Neamului. Dar mai ales i-aș lăsa pe alții, mai învățați, să facă un complet inventar al faptelor prin care basarabenii au sporit temeiurile mândriei de a fi român! Basarabenii pe care îi cunosc, fără excepție, m-au făcut să trăiesc deseori acest sentiment. Din toată inima le mulțănesc acum că ne-au dăruit și această zi de sărbătoare:
La Mulți Ani, Basarabie, La Mulți Ani Frumoși, români de pretutindeni! Inima sus! Dumnezeu e cu noi, noi suntem cu Dumnezeu!
Doamne, ajută!
Buriaș, 31 august 2013
ION COJA
“Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut
ci, mai ales,
iubirea trecutului,
fără de care nu există iubire de ţară. ”
Mihai Eminescu
DIN ACTIVITATEA ROMÂNILOR EXILAŢI
De Dr. Dumitru Pădeanu
ZI DE DOLIU NAŢIONAL.
Sunt alături de toţi conaţionalii mei care astăzi, la 120 de ani de la moartea poetului românimii MIHAI EMINESCU, aprind candela şi îi deschid cartea. Sunt alături de cei ce au simţire şi demnitate românească, curaj de-a susţine şi pretinde că ziua de 15 Iunie să fie declarată zi de doliu naţional al românilor de pretutindeni.
_________________
CĂTRE PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL
MUNICIPIULUI BUCUREŞTI – ROMÂNIA
Subsemnatul Dr. Pădeanu Dumitru, cetăţean român şi canadian, domiciliat în 11 Trowbridge Bay, Winnipeg, Manitoba, R2N 2V9, Canada, cu legitimă indignare cetăţenească, fac acest denunţ penal împotriva cetăţeanului romîn Horia Roman Patapievici, Preşedintele Institutului Cultural Român din Bucureşti, Aleea Alexandru nr 38, pentru încalcarea Constituţiei României, articolul 30, aliniatul 7 care stipulează: SUNT INTERZISE DE LEGE DEFAIMAREA ŢĂRII ŞI A NAŢIUNII.
Cetăţeanul Horia Roman Patapievici a
publicat în 1996, deci când actuala constituţie românească era deja în vigoare de câţiva ani, un volum întitulat POLITICE, la Editura Humanitas în care scrie şi semnează, publică şi răspândeşte, următoarele:
DESPRE GEOGRAFIA ROMÂNIEI: „Radiografia plaiului mioritic este ca al fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării”- pag. 63
DESPRE POPULAŢIA ROMÂNIEI, CONCETĂŢENII SĂI: „23 de milioane de omuleţi patibulari”-pag.53. „Un popor cu substanţă tarată. Oriunde te uiţi, verzi feţe patibulare, ochi mohorîţi, maxilare încrîncenate, feţe urîte,guri vulgare, trăsăturiu rudimentare”-pag.34. „românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşiu”-pag.64
DESPRE LIMBA ROMÂNĂ: „Româna este o limbă în care trebuie să îmncetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături…” pag.64
DESPRE ISTORIA ROMÂNIEI: „Toată istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Când i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoşească, ne-au luat la urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm aşa temenic au făcut-o…Apoi ne-au luat la urină ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişat jetul cu turcii…”-pag.63
DESPRE INTELECTUL ROMÂNILOR: „Puturoşenia abisală a stătutului suflet românesc…spirocheta românească îşi urmează cursul până la erupţia terţiară, subreptice, ţopăind vesel
într’un trup inconştient, până ce mintea va fi în sfârşit scopită: inima piftie iar creierul un amestec apos” -pag.4
Locuiesc din 1980, profesez ca medic, sunt informat prin limba engleză de ceea ce se petrece şi se întâmplă în lume, dar nu am auzit ca în lumea civilizată, o persoană care se pretinde educată şi este proiectată ca atare de mass media, să aducă public asemenea insulte, denigrări şi defaimări naţiunii în mijlocul căreia trăieşte. deasemenea, până la cetăţeanul Horia Roman Patapievici, în România au existat mulţi intelectuzali superiori care au realizat corect starea noastră istorică şi socială dar au avut măsura inteligenţei şi a bunei cuvinţe în exprimarea ei. Respectăm libertatea de expresie, dar nu acceptăm să fim denigraţi şi defaimaţi atât de impertinent, anbticonstutiţional.
Mi-am exprimat starea de indignare faţă de aceste defaimări fiind român, dar cu puţine excepţii, restul mass mediei româneşti nu dă dreptul la replică tuturor, iar intelectualitatea este apatică, sceptică. Văzând că, sunt depravat de drepturile cetăţeneşti, m-am adresat preşedintelui Traian Băsescu care a jurat să respecte Constituţia României. A jurat de formă, de protocol. niciodată nu am să accept asemenea insulte laesa mea şi-a
conaţionalilor mei, deci în ultima instanţă, mă adresez DVS, cu speranţa că JUSTIŢIA ROMÂNĂ VEGHEAZĂ LA RESPECTAREA CONSTITUŢIEI ROMÂNIEI ŞI APĂRĂ DEMNITATEA CETĂŢENILOR ROMÂNI.
chiar dacă, acest denunţ penal vine numai din partea mea acum, vă asigur că mulţi cetăţeni români sunt la fel de indignaţi şi pretind cetîţeanului Horia Roman Patapievici să ceară scuze publice, verbal şi în scris, cetăţenilor români pe care el îi consideră omuleţi patibulari, taraţi, „roşi de spirochetă românească” (?)Deasemenea să părăsescă funcţia de preşedinte al institutului cultural român. Atât.
Dr. Pădeanu Dumitru 20 August 2006
Winnipeg – Canada
Martin Opitz (1624) :
„Iar slavii vă-nconjoară
Ca marea într-un cleşte…
Şi totuşi limba voastră
Prin timp a străbătut;
E dulce cum e mierea
Şi-mi place s-o ascult!
Cu nici o armă însă
Duşmanul n-o să poată
Să vă răpească limba,
Nădejdea voastră toată…”
Prin mesajul său în versuri Opitz ne transmite mărturie că şi atunci, la 1624, limba noastră ROMÂNEASCĂ era duşmănită, interzisă, umilită pe propria moşie.
Dar limba şi vorbitorii ei au fost mai rezistenţi.
LIMBA ROMÂNĂ a învins.
Ce-ţi doresc eu ţie MAICĂ ROMÂNIE
de DUMITRU MATCOVSCHI
ZIUA MAREI VESTIRI
Ce-ţi doresc eu ţie, MAICĂ ROMÂNIE ,
dorul şi nădejdea sufletului meu?
Să rămâi aceeaşi veche ctitorie
unde face slujbă însuşi Dumnezeu.
Fiii tăi să vină din străini acasă.
Să le spui pe nume, puii mamei pui,
să le spui că lumea, câtu-i de frumoasă,
nu-i ca ROMÂNIA, inimoasă nu-i.
Vor veni-ntr-o seară, ca la o chemare.
Să le rupi din pâine şi la piept să-i strângi.
Să-i întrebi pe urmă blând pe fiecare:
– Mami, ce te doare? Plângi? Eu văd că plângi.
Să ieşiţi afară noaptea, pe răcoare,
şi în pragul casei iar să aşteptaţi
să răsară darnic Soarele cel Mare
şi să încunune, nimb, munţii Carpaţi…
Ce-ţi doresc eu ţie, MAICĂ , ROMÂNIE ?
Sclavă genunchetă, roabă să nu fii.
Iar pe mucenica fată Basarabă
supărare, rog-te-rog, să nu mai ţii.
A vândut-o cine? Şi de ce, măicuţă?
Slugă vitregită, plină de necaz,
Umblă abătută, umblă sărăcuţă,
Altădată plânsă, ruşinată azi.
Muncă de corvoadă, muncă blestemată
Mărturie din perioada domniei
lui Ştefan cel Mare.
Iată ce apărau buneii noştri RĂZEŞII Măriei Sale Ştefan:
„Sub valuri de barbari,
VALAHII lui Ştefan
îşi apără LIMBA VALAHĂ (ROMÂNĂ)
şi,ca să nu o părăsească nicidecum,
se împotrivesc cu atâta îndârjire,
încât îi vezi că luptă nu atât pentru
păstrarea vieţii lor,
cât pentru LIMBA LOR VALAHĂ(ROMÂNĂ)”.
Antonio Bonfini-1492
LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ
de Grigore Vieru
Sărut vatra și-al ei nume
Care veșnic ne adună,
Vatra ce-a născut pe lume
Limba noastră cea română.
Cant a Patriei fiinta
Si-a ei rodnica țărână
Ce-a născut în suferință
Limba noastră cea română.
Pre pământ străvechi și magic
Numai dânsa ni-i stăpână:
Limba neamului meu dacic,
Limba noastră cea română.
În al limbilor tezaur
Pururea o să rămână
Limba doinelor de aur,
Limba noastră cea română.
„A fi naţionalist în România,
adică a-ţi închina viaţa ridicării neamului şi ţării tale,
însemnează a te aşeza pe un pisc
în bătaia tuturor furtunilor urii şi a trăznetelor răzbunării.
Nimic nu e mai urâtă,
nimic mai prigonită şi mai lovită
decât dragostea supremă de românism.”
Nichifor Crainic.
Zamfir Ralli Arbore (1848-1933):
„ROMÂNII DE PESTE PRUT se adresează românilor din regat:
VREM SĂ FIM ROMÂNI !
Voi nu aveţi dreptul de a nu ne asculta!
Datori sunteţi să ne ascultaţi!
Nu este şi nu poate fi român acela care cu inima uşoară jertfeşte fiinţa românească a peste două milioane de români subjugaţi!
Avangarda românilor care au stăvilit în curgere de secole puhoiul popoarelor barbare au fost românii din Basarabia, santinela neadormită a lumii civilizate…”
Să vorbim ROMÂNEŞTE(1879)
de Bogdan Petriceicu-Haşdeu
Cugetarea ROMÂNEASCĂ
Are portul ROMÂNESC.
Nu lăsaţi dar s-o ciuntească
Cei ce limba ne-o pocesc.
Când ROMÂNUL se-ndârjeşte
Din ţâţână când mi-l scoţi,
El îţi toarnă ROMÂNEŞTE
Un blestem de şapte coţi.
Când de dragoste se-aprinde
El vorbeşte lin şi blând,
Încât dorul te cuprinde
Dulcea-i vorbă ascultând.
Niciodată altă limbă,
De pre buze ROMÂNEŞTI,
Nu se-ndoaie, nu se schimbă,
După gândul ce gândeşti.
La mânie, la iubire,
La suspin şi chiuit,
După chiar a noastră fire
Graiul nostru e croit.
La iubire, la mânie,
La chiot şi la suspin,
ROMÂNIA-I ROMÂNIE,
Cu fagur şi cu pelin.
ROMÂNIMEA cât trăieşte
Graiul nu şi-l va lăsa.
Să vorbim dar ROMÂNEŞTE:
Orice neam cu limba sa!.
6 august 1867
ROMÂNUL bucovinean Bogdan Petriceicu-Haşdeu scrie în ziarul „ROMÂNUL” că nu poate fi trasă o linie de demarcaţiune între moldoveni şi celelalte părţi ale
POPORULUI ROMÂN.
Bogdan Petriceicu-Haşdeu:
„…Nu numai în privinţa limbii, ci şi în aceea a teritoriului este absolutamente împosibil de a trage o linie de demarcaţiune între moldoveni şi munteni…
Moldovenii sunt munteni,
muntenii sunt moldoveni,
moldovenii şi muntenii sunt transilvani,
transilvanii sunt moldoveni şi munteni,
iată singurul aspect adevărat şi posibil al acestui majestuos tablou, de o unitate naţională fără exemplu în analele lumii!…
Moldova, Transilvania, Muntenia nu există pe faţa pământului;
EXISTĂ O SINGURĂ ROMÂNIE
,
cu un picior în Dunăre şi cu altul pe ramificaţiunile cele mai depărtate ale Carpaţilor,
EXISTĂ UN SINGUR CORP
ŞI UN SINGUR SUFLET…”.
„…Să ştii, ROMÂNE, că tu eşti… MAI ÎNTÂI DE TOATE ROMÂN,
şi apoi
basarabean,
moldovean,
muntean,
oltean,
ardelean,
bănăţean
sau macedonean,
căci ÎMPĂRŢIREA, dar mai ales menţinerea acestui neam (mai numeros ca oricare altul din sud-estul european) în provincii şi provinciali ESTE OPERA DUŞMANILOR NOŞTRI,
căci toţi străinii care ne-au călcat pământul,
ne-au furat bogăţiile şi ne-au robit poporul,
au avut grijă SĂ NE MENŢINĂ DESPĂRŢIŢI pe unii de alţii,
ca nu cumva,
UNIŢI, SĂ-I ALUNGĂM şi SĂ SCĂPĂM DE ASUPRIREA LOR”.
Savantul român Iancu Maxim,
« Etnogeneza românilor şi altor popoare europene privită prin prisma geografiei istorice “ (Ed. Moldova,Iaşi, 1995, p. 9-10)
„Nimic în limba ROMÂNEASCĂ nu se poate scrie;
nimic ce e scris în limba ROMÂNEASCĂ,
nu poate să treacă graniţa fără de a da loc la presupusuri şi persecuţiuni; ba oamenii de condiţie se feresc
de a vorbi în casă ROMÂNEŞTE,
pentru ca nu cumva o slugă să-i denunţe;
într-un cuvânt,
orice manifestaţie de viaţă ROMÂNEASCĂ e oprită,
rău privită şi chiar pedepsită.
De atunci şi până acum măsurile silnice pentru STÂRPIREA ROMÂNISMULUI se iau fără de curmare.
Administraţia, biserica şi şcoala sunt cu desăvârşire ruseşti,
încât este oprit a cânta în ziua de Paşti
„Hristos a înviat” în ROMÂNEŞTE. „
MARTIRUL ROMÂN Mihai EMINESCU
Asta a însemnat GUBERNIA RUSEASCĂ Basarabia.
Aşa i-au MANKURTIZAT şi DEZNAŢIONALIZAT Călăii OCUPANŢI RUŞI pe ROMÂNII basarabeni !
Domnule profesor ION COJA,va rog sa primiti si prin mine MULTUMIRILE ROMANILOR PATRIOTI de pe ambele maluri ale Prutului pentru exceptionalul articol
„Școala Basarabeană a iubirii de Neam”
http://ioncoja.ro/doctrina-nationalista/scoala-basarabeana-a-iubirii-de-neam/
(AUDIO) Editorialele istoriei, lectura – Ion Ungureanu, 21 septembrie 2013
http://voceabasarabiei.net/index.php/opinii/10971-audio-editorialele-istoriei-lectura-ion-ungureanu-21-septembrie-2013
Domnul ION Ungureanu a reusit ,
credem NOI,ROMANII ,
sa exprime, prin lectura sa de la „Vocea Basarabiei” ,felul in care stiti dumneavoastra SA SIMTITI ROMANESTE.
Pentru cei ce inca nu v-au ASCULTAT gandurile in lectura ROMANULUI Ion Ungureanu ii invit sa acceseze link-ul de mai sus.
NOI,ROMANII,
va multumim inca odata domnule profesor ION COJA.
Fiti in continuare alaturi de ROMANIA de Est(Basarabia).
Calaii OCUPANTI RUSI pregatesc O LOVITURA DE STAT KGB la Chisinau!
Nu lasati FIICA ROMANIEI,mult prea chinuita Basarabie IN GHEARELE BESTIILOR BARBARE RUSE !
sa pastram aceasta limba ca pe un dar de o valoare de nepretuit.sa folosim intre noi si tot odata sa o daruim si urmasilor nostrii.gm
„Limba noastra-i graiul painii,
Cand de vant se misca vara:
In rostirea ei batranii
Cu sudori sfintit-au tara.”
Doamne ocroteste-i pe romani,ca urmasii,urmasilor,urmasilor…nostrii sa poata grai,in frumoasa Limba Romana.
De Ziua Limbii Române,îi aduc slavă şi mă închin în faţa Limbii noastre unice de la Bug pâna în Alpi şi până la Constantinopol!
Dacă numai în Limba Română a putut grăi Gura de Rai şi dacă numai în Limba Romană şi-a putut scălda razele Luceafărul însemnă că Limba Română este cea mai frumoasă limbă de pe Pământ.
Limba Română este Eroul nostru Naţional.
Glorie eternă Limbii Române!