Să nu uităm în ce zi suntem: 27 Martie!
Ziua noastra Nationala, 1 Decembrie, si-a avut inceputul, dimineata, zorii, in 27 Martie.
In 27 Martie 1918 Basarabuia a revenit la Patria Mama.
A urmat Bucovina, iar Reunirea a fost incununata cu reintoarcerea Acasa a instrainatului Ardeal.
Asa cum Doamna Maria Brancoveanu si-a vazut copiii martirizati, Doamna noastra suprema Romania si-a vazut copiii, Ardealul, Bucovina, Basarabia, zmulsi de la sanul ei si martirizati.
In 27 Martie 1918 ei au inceput sa revina, rand pe rand, Acasa.
Din nefericire, azi, doua fiice, Basarabia si Bucovina, ii sunt din nou instrainate, iar pentru Ardeal se lucreaza cu viclenie, si pe ascuns dar si pe fata, sa-i fie iarasi rapit.
Maica Romania, ii vei avea curand pe toti langa inima ta!
Sa ne bucuram in aceasta dimineata a Zilei noastre Nationale!
La multi ani, Basarabia! La multi ani, Romania!
Miron Scorobete
dumnezeu sa ne ajute sa vedem toate pamanturile romanesti unite pentru totdeauna.george
MS
27.03.2014 la 8:35 pm
Tu te’nalţă din mormânt,
Să te-aud din corn sunând
Şi Moldova adunând.
De’i suna din corn o dată
Ai s’aduni Moldova toată;
De’i suna de două ori,
Îţi vin codrii’n ajutoriu;
De’i suna de-a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Din hotare în hotare…
Îndrăgi-i-ar ciorile
Şi spânzurătorile!
Sa v-auda Bunul Dumnezeu ! Ar fi motiv ca si pietrele sa planga de bucuria cea mare.
Mihail Eminescu
De la Nistru pân’ la Tissa
Tot Românul plânsu-mi-s’a,
Cã nu mai poate strãbate
De-atâta strãinãtate.
Din Hotin si pân’ la Mare
Vin Muscalii de-a cãlare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Si strãinul te tot paste
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos pe vale
Si-au fãcut dusmanii cale,
Din Sãtmar pânã ‘n Sãcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Român sãracul!
Indãrãt tot dã ca racul,
Nici îi merge, nici se’ndeamnã,
Nici îi este toamna, toamnã,
Nici e vara vara lui,
Si-i strãin în tara lui.
De la Turnu ‘n Dorohoi
Curg dusmanii în puhoi
Si s’aseazã pe la noi;
Toate cântecele pier,
Sboara paserile toate
De neagra strãinãtate;
Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Isi desbracã tara sânul,
Codrul – frate cu Românul –
De secure se tot pleacã
Si isvoarele îi seacã –
Sãrac în tarã sãracã!
Cine-au îndrãgit strãinii,
Mânca-i’ar inima câinii,
Mânca-i’ar casa pustia,
Si neamul nemernicia!
Stefane Mãria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las’ Arhimandritului
Toatã grija schitului,
Lasã grija Sfintilor
In seama pãrintilor,
Clopotele sã le tragã
Ziua’ntreagã, noaptea’ntreagã,
Doar s’a ‘ndura Dumnezeu,
Ca sã ‘ti mântui neamul tãu!