G gert.frau@yahoo.com 89.136.113.152
Limba Română nu s-a schimbat într-atât prin relatinizare încât să nu înțelegi un text din veacul al XVI-lea, cum este Scrisoarea lui Neacșu (1521). Ce nu poți traduce este formula slavonă de început și ”i pak” care cred că se traduce ”și iarăși” sau ”și atunci”. O perioadă mă gândeam că am moștenit lat.et (și) prin acel ”i”, dar cred că am pierdut un ”e”, conform arom. e. Bănuiesc că am pierdut multe cuvinte latinești și dacice din sec.VI până am început să traducem și să semnăm (scriem) în limba română. E curios faptul că am preluat verbul a citi din slavonă, dar a scrie și a semna sunt latinești. Sunt sigur că am avut și noi verbul legō, legere. Putem să ne împutăm (reproșăm) multe în istoria noastră veche sau recentă, dar să nu exagerăm cu autocritica. Pe mine nici nu mă interesează cine au fost inginerii, arhitecții, dacă mâna de lucru în absolută majoritate a fost cea românească. În multe orașe transilvănene românii nici nu aveau voie să ”între” decât atunci când prestau munca de iobagi. Din sec.XIII de când genovezii dictau și românii ridicau ziduri de cetate, faruri și clădiri trainice și până la ”hunguri” și austrieci, tot noi am fost aici de am tras greul. Să nu ne mai căcăm pe noi că am fost vioara a doua. Ce ar trebui să ne reproșăm noi azi e faptul că am fost creștini cu dușmanii noștri. După masacrele din secuime, din Ip și Trăznea (1940) sau din Pănade (1907) și câte au mai săvârșit ungurii contra românilor în trecut, armata română trebuia să treacă prin fiecare casă de maghiari și să-i forțeze să-și adune catrafusele, animalele și să fie deportați peste Tisa. Asta putem să ne reproșăm. |
Iar vin, poate zic unii, cu o aiureala.
Cred ca cel mai oropsit popor al Europei a fost cel rus.
Imperiul tzarist a fost atat de odios cu poporul rus incut a reusit ca sa-l faca sa se rascoale si si sa schimbe regimul. Chiar daca este posibil ca o finanta oculta mondiala sa fi sprijinit acest demers. Daca poporul nu se rascula, orice demers ar fi fost inutil.
Pe langa milioanele de rusi morti in razboiul contra Germaniei WW1), alte milioane de rusi au murit in razboiul civil dintre „albi” si „”rosii:.
Dupa ce „albii” au fost infranti, guvernantii bolsevici au unceput epurarile si lupta de clasa contra aristocratiei si kulacilor care nu acceptau comunizarea si bolsevizarea. Au fost deportati si masacrati prin lagare alte miliane de rusi (daca nu chiar zeci de milioane) dar masacrul bolsevic s-a indreptat si asupra moldovenilor, ucrainenilor si alte popoare „dusmanoase” (pierderi colaterale in mintea bolsevica.
In al doilea razboi mondial au pierit mai bine de 20-25 miliane de sovietici dintre care majoritatea rusi.
„Maretul” Stalin si-a dus opera de masacrare a oponentilor bolsevicilor lui cu o perseverenta demna de o cauza mai buna, atat inainte cat si dupa WW2. Aceste masacre n-ar fi fost posibile fara aportul urmasei ohranei tzarieste ceea ce cunostem sub denumirea de NKVD, KGB, etc.
Aceste zeci de milioane de rusi masacrati mai ales in sec XX doar pentru ghinionul de a fi ei alesi pentru experimentul bolsevismului in Europa, ar trebui sa ne dea la toti de gandit. Din pacate ei au fost folositi si ca executanti ai implementarii comunismului in Europa.
Nu rusii sunt raul ci oculta care-i stapaneste si sub diverse motive ii foloseste pentru sacrificiu (banuiesc ca oculta de rit scotian antic si acceptat)
Pe mujici nu-i intreaba nimeni daca sunt de acord. Primesc ordin si la atac.
Nici pe noi nu ne-a intrebat maresalul daca vrem razboi contra URSS. A dat ordin si executarea, cine misca in front ajungea in fata plutonului de executie (probabil alcatuit din minoritari care abea asteptau sa ne impuste).
Daca maresalul Antonescu ar fi intrebat poporul, noi am fi plecat la razboi contra ungurilor sa ne luam Ardelul sa nu-l catolicizeze papistasii si nu am fi lupltat cu8 un popor ortodox ca si noi.
N-ar trebui sa sa tinem partea uneia sau alteia in razboiul din Ucraina. Sunt tari crestin-ortodoxe ca si noi.
De unde atata ura ? Ca doar n-om fi si noi neo-nazisti, sa-l provocam si sa-i ridicam mingea la fileu ca sa ne invadeze dl Putin ?.
PS. Formatorii de opinie ar trebui sa reinvie la romani dictonul pitagorean „Ïnvatati, invatati, invatati !”, dicton pe care Lenin si l-a insusit cu nerusinare. (Cum cu nerusinare si Hitler si-a insusit zvastica ce este un simbol budist).
O modestă contribuție de la unul care a făcut rusa în școală: „i pak” = „i tak” = „deci”, și nu „și iarăși” (e fără sens, pentru că nu e vorba de o acțiune repetată, ci de o singură comunicare).
În scrisoarea lui Neacșu, (https://ro.wikipedia.org/wiki/Scrisoarea_lui_Neac%C8%99u), cam fiecare rând începe cu „i pak”, având probabil rolul de-a sublinia importanța informației care urmează. E faimosul „deci”, de care se poate face bășcălie atunci când e folosit fără rost.
Depinde de context, bineînțeles, dar în cehă știu că pak înseamnă ”atunci”, iar cei care au tălmăcit slavonismele din scrisoare traduc ”i pak” prin ”de deasemenea” sau ”și atunci”, ceea ce mi se pare adecvat contextului, deși repetiția sa la fiecare pasaj este iritantă. După introducerea lingușitoare (”Înțeleptului și nobilului și cinstitului și de Dumnezeu dăruitului jupan Johannes Benkner din Brașov, multă sănătate de la Neacșul din Câmpulung”) începe direct cu un ”i pak”, unde nu are sens să-l traduci ”deci”. Dacă s-ar traduce ”și iarăși” are sens textul, înseamnă că nu-i prima scrisoare sau o ”singură comunicare”: ”i pak dau știre domnietale za (= despre) lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul (Suleiman I Magnificul) au ieșit den Sofiia și aimintrea nu e. Și se-au dus în sus pre Dunăre.”
Până la urmă omul spiona pentru sași nu o dată, ci urmărea fiecare mișcare și raporta mai departe. Expedițiile militare otomane (sau ”operațiile speciale”) durau mai multe luni de pregătire până se ajungea la momentul bătăliei. Deplasarea unei armate era anevoioasă.
Am făcut și eu un an de rusă, dar nu-mi aduc aminte de vreun ”pak”. Îmi amintesc vag de un ”i tagda” (și atunci) și ”tagdale”, apoi alte câteva cuvinte, dar nu-s sigur că le știu din clasă sau de la un rus din Lituania cu care am lucrat o lună într-un șantier.