S-a produs un Holocaust aici, dle Cristescu. E adevărat. Al evreilor asupra românilor. Și se produce sub ochii noștri în continuare.

Amos Klein

S-a produs un Holocaust aici, dle Cristescu. E adevărat. Al evreilor asupra românilor. Și se produce sub ochii noștri în continuare. Când au intrat ca barbarii în biserici, casele oamenilor, instituții în Moldova noastră de peste Prut în 40, hoardele de evrei cu ochii injectați de ură au ucis mii de români și au devastat tot ce au întâlnit în cale. Bunicul meu patern a făcut pușcărie după 45. Au venit și l-au luat într-o seară. Mătușa, sora tatălui meu îmi spunea acum câțiva ani înainte să se prăpădească, că ei, familia noastră, și-au închipuit că „tata o să se întoarcă a doua zi”. Da, s-a întors după 3 ani, fără un picior, devastat fizic și psihic. N-a vorbit cu niciunul dintre nepoți din câte știu eu despre cele trăite în pușcărie. Nici copiilor lui, sunt convins, nu le-a povestit nimic. Un văr de al bunicului meu a murit în Siberia. A făcut parte din cei 400 000 de români, germani și sârbi, cetățeni români, deportați acolo de regimul bolșevicilor evrei instaurați la putere în țara noastră la umbra tancurilor sovietice. Câți s-au mai întors de acolo? După știința mea, doar câteva mii, poate 8-9000. Ce reprezintă asta, dle Cristescu, dacă nu un Holocaust dovedit și dovedibil oricând? Comisarul care l-a ridicat pe bunicul meu se numea Horowitz. Ce origini credeți că avea? Milioanele de români trimiși în închisori, la Canal, în taberele de reeducare doar pentru că erau români ce-și iubeau și slujeau țara, uciși psihic și foarte mulți și fizic de regimul criminalilor evrei ce guvernau România și ai căror urmași au revenit la putere prin lovitura de stat din decembrie 89, nu constituie un Holocaust?
Să mă prezint: sunt etnic german. V-o spun pentru că noi nu am ucis niciun evreu și nu știu să fi găsit comisia Wiesel vreun român de oricare etnie ar fi el care să fi ucis vreun evreu, oricât încearcă să producă dovezi în sensul ăsta. Bunicul meu a fost chestor la Moravuri. A făcut o singură politică: femeile. Și totuși l-au înhățat. Credeți ce doriți. După 45 familia mea a suferit de pe urma acestor criminali evrei, ne-au distrus, ne-au interzis toate drepturile cetățenești, ne-au aruncat într-un abis. Situația s-a schimbat după 65, când noul regim, al comuniștilor români, nu a mai avut nicio treabă cu noi. Bunicului i-au redat toate drepturile, i-au acordat o pensie cu care a putut trăi decent, deși comuniștii evrei i-au luat totul: n-a mai avut dreptul la nimic pentru că slujise regimul burghezo-moșieresc de exploatare și toate bazaconiile de care l-au acuzat. Eu am putut studia, obține o diplomă, nu a avut nimeni nimic cu mine. Și cu niciunul dintre unchii, mătușile, verii, verișoarele etc mei.
În privința țiganilor vă pot spune ce îmi relata un cunoscut că atunci când se făceau deportările acestora, din satul în care locuia el au fost trimiși doar țiganii infractori, niciunul din cei care-și vedeau de treabă nu a plecat nicăieri.
Noi, cei care am avut de a face cu acest regim criminal care a fost restaurat în România, putem oricând aduce dovezi ale mizeriilor făptuite de el. Ei care ne acuză de Holocaust, ce dovezi au adus până acum? Doar ura față de neamul românesc ce i-a primit și adăpostit aici când erau prigoniți prin toată Europa și nu numai.
E singurul fel de recunoștință pentru binele făcut pe care-l cunoaște acest neam evreiesc.
Eu mă ocup de traducere de film ca o pasiune și ca un „antisemit” autentic doresc să traduc un film dedicat
conchistadorului român al Patagoniei: Iuliu Poper. Care întâmplător era evreu. Dar era un evreu care a iubit țara asta și a înțeles să o slujească tot timpul în scurta lui viață. Nu așa cum fac indivizi de teapa unui Aurel Vainer, Silviu Vexler, Patapievici, Florian și compania.