S-a dat de gol, pușlamaua anonimă!

.

De ceva vreme pe site-ul nostru postează un anume Cătălin. Bucuroși de oaspeți. O persoană informată. Ceea ce nu este puțin lucru. Dar nici destul. Într-unul din ultimele sale comentarii, pe marginea textului Prostie, ignoranță, tembelism sau manipulare, declară în chip de concluzie a intervențiilor sale că: „Eu nu bat spre ultra ortodoxisti spre rusia nici spre latino-europeni-americanoizi sau spre alt curent. Pe mine ma doare de romani si Romania.”

Până să iau în serios asemenea vorbe frumoase, bag de seamă că ele nu sunt decât un paravan sclipitor pentru a strecura în mintea cititorilor săi ideea că a afirma romanitatea românească este un gest politic „americanoid”, de susținere a politicii americane, a ideilor și idealurilor americane, că o asemenea teză – suntem un popor romanic, născut prin romanizarea Daciei și a dacilor, este anti-ortodoxă, implicit anti-rusă și pro-americană!

Că, deci, pentru un român pe care îl doare numai de români și de România, a fi atașat ortodoxiei înseamnă a fi atașat de politica Rusiei! A maicii Rusia!… Nici mai mult, nici mai puțin!

Greșesc?… Ce altceva ai vrut să spui dacă nu asta, jupâne Cătălin?!

Nu eu, ci alții, mai informați, au afirmat, ba chiar au demonstrat că exagerările daco-paților (cred că așa le putem spune cu numele cel mai potrivit) nu sunt chiar nevinovate! Este adevărat, nimeni nu poate fi făcut vinovat de dereglările minții sale, de bolile minții! La unii însă nu este boală, ci teatru sau mercenariat: rostesc texte pe care au fost năimiți să le rostească, pe scena Internetului, mai ales. Atacul deșucheat la romanitatea românilor este foarte productiv pe plan politic: destabilizează sentimentul identității noastre etnice. Or, acest sentiment, și-au dat seama inimicii Neamului românesc, a fost factorul decisiv care a zădărnicit până acum încercările făcute de ei, de acești inamici,  de a ne scoate din ale noastre: grai, suflet, teritoriu!

Cine a încercat „să ne scoată din ale noastre”? …Mi-ar fi mai ușor, căci lista ar fi mult mai scurtă, să spun cine nu a încercat, mai pe față, mai pe ascuns, să ne facă de petrecanie! Proverbul „Românul nu piere” nu se putea naște decât dintr-o experiență istorică vecină cu tragedia: mereu am fost puși în cumpănă cu pieirea! Ne-a ajutat deseori ortodoxia să supraviețuim. În alte situații ne-a ajutat conștiința latinității! Iar fără conștiința componentei dacice, fundamentală, sufletul românesc ar fi de neconceput. Componentele etnicității noastre nu se mai regăsesc în formula etnică a vreunui alt popor! Sinteza lor înseamnă a fi român, a simți românește.

Numitul Cătălin, ca să ne asigure că ținta lui este să denigreze romanitatea noastră, preia și calamburul de joasă speță LATRINIST!… I se pare că este astfel subtil, discret și eficient în misiunea lui de a săpa la temelia sufletului nostru.

În aceste condiții, îl poftim pe musafirul nepoftit să-și caute alți mușterii. Să comenteze pe alte site-uri, mai îngăduitoare cu pușlamalele, oricât ar fi ele de erudite. Science sans conscience…

Ion Coja

less