Rușinea numită Afganistan

REVISTA ART-EMIS Anul XI, Nr. 64 (1.146) / 22 AUGUST  2021

Politicienii din România față în față cu militarii căzuți în Afganistan

Reținem că politicienii și conducătorii Armatei române au hotărât participarea la misiunea din Afganistan conștienți fiind că admiterea țării în N.A.T.O. depidea decisiv de acceptarea acestei condiții.

Extrem de rapid, la solicitarea președintelui României, domnul Ion Iliescu, adresată celor două Camere ale Parlamentului, este adoptată Hotărârea nr. 38/2001 privind participarea României în cadrul forței internaționale de asistență din Afganistan, precum și împuternicirea Guvernului de a stabili forțele, mijloacele, finanțarea și condițiile în care se va asigura participarea la această misiune, care va fi publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 832 din 21 decembrie 2001. Primele efective de militari români – un pluton de poliţie militară, o aeronavă C130 Hercules şi ofiţeri de legătură – au fost dislocaţi în Afganistan, în ianuarie 2002. în cadrul operaţiei „ISAF”.

În luna iulie 2002, Batalionul 26 Infanterie „Scorpionii Roșii”, unitate care se remrcase pe timpul îndeplinirii unor misiuni desfășurate în Angola, Bosnia, Kosovo și Irak, a fost dislocat în teatrul de operaţii Afganistan.

În perioada 2002-2021, România va participa în Afganistan la misiunile „ISAF”, „Enduring Freedom” și „Resolute Support”, cu efective de peste 32.000 de militari din toate structurile luptătoare ale Armatei României. În perioada 2010-2013, se va înregistra cea mai numeroasă participare a militarilor români, cu aproximativ 2.000 de militari. Pe timpul misiunilor din Afganistan un număr de 27 de militari români și-au pierdut viața, iar alți 227 au fost grav răniți.

Toți specialiștii militari sunt de acord că principala cauză a producerii victimelor în rândurile militarilor români, pe timpul îndeplinirii acestor misiuni, a constat în faptul că  tehnica din înzestrarea trupelor dislocate în zonă nu oferea protecția necesară împotriva dispozitivelor explozive utilizate de talibani.

Pe ani, situația victimelor din Aganistan se prezintă astfel: 2003-2; 2005-1; 2006-1; 2007-2; 2008-3, 2009-3; 2010-6; 2011-2; 2012-1; 2013-2; 2014-1; 2016-2; 2017-1, 2019-1. Această situație, din ce în ce mai gravă, nu a alarmat, decât la nivel declarativ, conducerea politico-militară a României.

În această perioadă principalele funcții cu responsabilitate în domeniul militar au fost ocupate astfel:

Președinții României și comandanții ai armatei

Miniștrii Apărării Naționale

Voluntarismul generalului Mihail Popescu, care a făcut posibilă trimiterea primului detașament românesc în Afganistan, cu toate că protecția forțelor dislocate era deficitară, va fi recompensat cu o vizită oficială în S.U.A., desfășurată în anul 2002, la invitația președintelui Comitetului întrunit al Șefilor de State Majore, generalul Richard Myers. Generalul Mihail Popescu va avea onoarea de a fi  întâmpinat cu ceremonialul militar complet, care era o raritate după 11 septembrie 2011, fiind  decorat cu „Legiunea de merit” în grad de comandor.

La 11 noiembrie 2003, a fost  inaugurată lunga listă a celor căzuți:  Iosif-Silviu Fogorași și Mihail-Anton Samuilă – fiind împuscați, în urma unui atac asupra transportorului amfibiu blindat în care se aflau. Tandemul Ion Iliescu – Mircea Ioan Pascu, care în perioada 2002-2004, a purtat responsabilitatea conducerii acțiunilor Armatei Române, nu a simțit din plin reacția de ostilitate din partea opiniei publice, declanșată de acest eveniment.

Îngrijorat de rapoartele care veneau din Afganistan, Mircea Ioan Pascu, prin Informarea de presă  nr. 485 din data de 29.09.2004, făcea următoarele precizări: „Vom asigura continuitatea procesului de reformă şi restructurare a Armatei României, precum şi modernizarea tehnicii şi echipamentelor militare, în scopul realizării unei structuri de forţe performante, eficiente, flexibile, bine motivate şi interoperabile cu armatele statelor aliate”.

Cei doi responsabili militari nu vor lua nicio măsură pentru rezolvarea gravei probleme a tehnicii cu care detașamentele militare erau obligate să  își îndeplinească misiunile în Afganistan. În perioada 2005-2014, pe  timpul mandatelor lui Traian Băsescu, se înregistrează  cele mai multe victime.  La toate interpelările parlamentare referitoare la dotarea tehnică a militarilor români care participau la misiunea din Afganistan, răspunsul M.Ap.N. era standard: „Echipamentele de protecție balistică individuală și transportoarele blindate de fabricație românească sunt la nivelul celor cu care sunt înzestrate celelalte contingente de militari ai armatelor țărilor member N.A.T.O., dislocate în teatre. Tehnica auto (camioanele, autospecialele și autoturismele de teren) și transportoarele blindate de fabricație românească dovedesc o bună fiabilitate în raport cu tehnologiile care au stat la baza fabricării acestora”.

Pe baza constatărilor personale, realizate  pe timpul celor  două vizite executate în Agfanistan, la ședința de bilanț a M.Ap.N. pentru anul 2005, acesta declara: „Avem capacitatea să producem TAB-uri moderne și utilizăm unele vechi de 20 de ani. Prin faimoasele autoturisme de teren ARO trece și o piatră, nu doar un glonț. Trebuie să facem în așa fel încât să aducem Armata la un nivel corespunzator de dotare”. Au rămas simple vorbe, fără acoperirea faptelor.

Ministrul apărării naționale, Teodor Atanasiu, cunoaște faptul că militarii americani se amuză în fiecare dimineață, făcând pariuri referitoare la care dintre ARO -urile românilor nu vor porni la cheie, dar nu va întreprinde nimic pentru  remedierea aceastei situați. Atunci când ajunge în Afganistan, însoțit de generalul Eugen Bădălan, i-a anunțat pe militarii români, că cei cu performanțe în misiuni internaționale, vor fi primii la avansări. Condiția obligatorie – să scape cu viață.

Joi, 22 iunie 2006, pe Aeroportul Mihail Kogălniceanu din Constanța se va desfășura un ceremonial militar și religios, la care vor participa Președintele Traian Băsescu, primul-ministru Călin Popescu Tăriceanu, ministrul Apărării Naționale, Teodor Atanasiu, șeful Statului Major General, Eugen Bădălan, și consilierul prezidențial pe probleme de apărare, Sergiu Medar.

Cu ochii în lacrimi și gâtuit de emoție, ținând-o la piept pe Diana Drăgușanu, fiica în vârstă de 12 ani a eroului, animalul politic, Traian Băsescu, cere să fie iertat. Scena impresionează o țară întreagă, la fel ca și aprecierea acestuia că „ori de  câte ori un militar român cade la datorie în teatrele de operații avem sentimentul că o bucățică din sufletul nostru a ramas acolo”.  Nu știu dacă Traian Băsescu a fost iertat de Diana Drăgușanu, dar eu știu că  Ionel Gheorghită Drăgușanu a căzut la datorie, iar lacrimogenii politicieni și generali prezenți pe aeroport nu și-au îndeplinit atribuțiile legate de asigurarea protecției corespunzătoare a militarilor români trimiși în Afganistan.

În toamna anului 2006, Ministerul Apărării Naționale, pentru acoperirea nevoilor urgente legate de creșterea protecției forțelor din teatrele de operații, a contractat achiziționarea, de la firma elvețiană MOWAG GmbH., a 31 de transportoare blindate pentru trupe 8×8 Piranha III C. Contractul a fost atribuit prin licitație deschisă, fiind semnat în decembrie 2006, între C.N. Romtehnica S.A. și firma elvețiană. Potrivit contractului livrarea celor 31 de transportoare urma să se execute în perioada 2007-2009, valoarea tranzacției fiind  de 37 milioane de euro. La încheierea acestui contract, care se va dovedi unul păgubos pentru Armata Română, domnul ministru Teodor Atanasiu a uitat de promisiunea conform căreia  înzestrarea armatei se va face cu implicarea industriei de apărare română.

În timp ce militarii români așteptau cu nerăbdarea sosirea tehnicii noi promise, M.Ap.N. a acceptat modificarea calendarului de livrare de către elvețieni, astfel: primele 10 transportoare Piranha la sfârșitul lunii aprilie 2008, iar celelalte 21, în loturi de câte 7, în octombrie 2008, octombrie 2009 și octombrie 2010. La sosirea în țară, blindatele elvețiene vor fi expuse la o expoziție de tehnică militară, cu această ocazie, Teodor Meleșcanu declarând că este multumit de echipamentul militar văzut precizând în același timp că „va fi și mai mulțumit atunci când trupele aflate în teatrele de operațiuni vor fi dotate cu acesta”,

Dezamăgirea ministrului Teodor Meleșcanu va fi enormă când, la recepționarea primelor 10  transportoare, specialiștii români  au constatat existența a peste 20 de nereguli grave. Se va încerca remedierea acestora în perioada iulie-decembrie 2008, dar  specialiștii elvețieni nu vor reuși decât remedierea a jumătate din aceste deficiențe.

Inexplicabil, generalul Eugen Bădălan, șeful S.M.G., a hotărât, în septembrie 2008, să trimită în Afganistan, șase transportoare blindate 8×8 Piranha III C defecte. După câteva luni, acestea vor fi retrase în țară, pentru că România ar fi trebuit să aibă un sistem de mentenanță separat pentru blindatele din Afganistan, iar producătorii i-au sfătuit pe reprezentanții Armatei să le retragă cât timp mai sunt în garanție. În felul acesta visul distinsului fumător de trabuce, de a înzestra armata cu astfel de transportoare în următorii 4-6 ani, s-a destrămat. Celebrii producători elvețieni, renumiți pentru serioziatatea lor, nu vor respecta nici acum calendarul de livrare a transportoarelor, ultimul lot fiind recepționat abia în anul 2016.

Între timp numărul morților și răniților în Afganistan a crescut, stârnind un val de îngrijorare în rândul opiniei publice românești. Insensibilii noștrii politicieni implicați în antamarea și derularea păguboasei afaceri Piranha –  miniștrii Teodor Atanasiu, Sorin Frunză Verde, Teodor Meleșcanu și Mihai Stânișoară. –  nu vor rezilia contractual cu firma elvețiană, cele 31 de transportoare livrate cu o mare întârziere și cu deficiențe grave, fiind destinate, nu protecției trupelor românești din Afganistan, ci dotării Batalionului 26 Infanterie „Neagoe Basarab” („Scorpionii Roșii”).  Mai mult, pentru asigurarea încadrării complete a acesei unități, la 30 decembrie 2016, statul român semnează un nou contract cu General Dynamics European Land Systems – Mowag pentru achiziționarea a 12 derivate pe șasiu TBT 8×8 Piranha III C (puncte mobile de comandă, mortiere, tractoare de evacuare – reparații, vehicule de evacuare medicală, vehicule de cercetare C.B.R.N.). Valoarea contractului 43 milioane euro, fără TVA.

De protecția militarilor români, vor fi mai interesați aliații americani, care în timpul celui de al doilea mandate prezidențial a lui Traian Băsescu, vor pune gratuit la dispoziția militarilor români, doar pe timpul îndeplinirii misiunilor din Afganistan, aproximativ 100 de blindate MRAP de ultimă generație. Memorabilă rămâne declarația ambasadorului Mark Gitestein: „Cred că protecţia forţelor trebuie asigurată cu cele mai moderne tehnologii, echipamente şi tehnici militare, necesare pentru militarii români într-o misiune cum este cea din Afganistan. Este un suport critic pe care l-am asigurat pentru viaţa militarilor, pentru ca aceştia să aibă succes în cadrul Alianţei”.

Este, consider eu, momentul cel mai rușinos din istoria Armatei Române. Militarii români, în campaniile 1877- 1878, 1916-1919, 1941-1945, au luptat cu armamentul și tehnica din dotare. Și atunci România a făcut parte din alianțe militare, dar conducătorii țării au  avut demnitate și nu au stat cu mâna întinsă la mila aliaților. Președinții Traian Băsescu și Klaus Iohannis, precum și miniștrii Gabriel Oprea, Corneliu Dobrițoiu, Mircea Dușa, Mihnea Mihai Motoc, Gabriel Beniamin Leș, Adrian Țuțuianu, Mihai Viorel Fifor și Nicolae Ionel Ciucă au acceptat această înjosire, nefiind în stare să se ridice la înălțimea înaintașilor.

Perioada în care Ministerul Apărării Naționale a fost condus de marele general  Gabriel Oprea este critică din punctul de vedeere al militarilor morți și răniți în Afganistan. Acesta, în comunicatul din 17 martie 2011, plin de emfază, anunța opinia publică despre demararea la Automecanica Moreni a programului național de interes strategic „Transportor blindat pentru trupe 8×8”, transportor care urma să intre în dotarea Armatei Române: „15 militari au căzut la datorie în teatrele de operaţii şi mulţi au fost răniţi ca urmare a atacurilor cu dispozitive explozive improvizate asupra transportoarelor sau vehiculelor blindate în care îşi îndeplineau misiunile. Avem datoria sfântă şi obligaţia, din respect pentru memoria lor, să facem tot ceea ce ţine de noi pentru a asigura protecţia tuturor militarilor noştri”.

Gabriel Oprea, cel care și-a dedicat întreaga activitate pentru apărarea interesului național, s-a dovedit din nou un simplu demagog. Programul național de interes strategic va fi un fiasco, dovedit de următorul ministul al apărări naționale, generalul Corneliu Dobrițoiu,  care imediat după luarea în primire a ministerului declara că Armata Română „abia stă în picioare la capitolul dotări”, bugetul pentru înzestrare fiind „infim încât nici nu îl putem zări”. Gabriel Oprea a fost ultimul ministrul al apărării naționale care a adus în atenția opiniei publice necesitatea realizării unor transportoare care să protejeze viața militarilor aflați în Afganistan.

În perioada 2002-2021, specialiștii militari au întocmit numeroase „Cărți Albe” ale apărării, Strategii militare de apărare a țării, precum și  Strategie de transformare a Armatei Române, toate aprobate de Parlamentul Românie sau C.S.A.T. Conform acestor documente se preconiza, în domeniul înzestrării, achiziționarea unor echipamente care să satisfacă cerințele categoriilor de forțe armate și asigurarea interoperatbilității cu forțele N.A.T.O. Faptele au dovedit că aceste documente au rămas doar niște simple hârtii.

În perioada misiunilor din Afganistan (aproximativ 19 ani), România, țară membră N.A.T.O., sub pretextul asigurării protecției militarilor care desfășurau acțiuni în această zonă, a achiziționat doar 31 de transportoare Pirahna III C, care s-au dovedit a nu fi compatibile cu misiunile pentru care au fost achiziționate.

Într-o perioadă de 17 ani (1972-1989), în România, țară membră a Tratatului de la Varșovia, industria națională de apărare producea un număr de 669 TAB-71, 162 TAB-77 și 391 TABC-79, care încă mai sunt în înzestrarea unităților militare. Cum puteți explica acestă situație stimați politicieni și conducători militari?

La parada de la Arcul de Triumf, ocazionată de încheierea misiunii din Afagnistan, în cuvinte meșteșugit alese, președintele Klaus Iohannis, avea următorele cuvinte de apreciere la adresa militarilor: „Aţi scris istorie, sunteţi eroii generaţiilor noastre şi suntem mândri de voi! Ne-aţi arătat că dragostea de ţară, spiritul de sacrificiu, curajul, abnegaţia şi patriotismul rămân repere fundamentale ale naţiunii noastre”.

Întradevăr militarii români și-au făcut datoria fiind demni de respectul întregii națiuni. Nu același lucru se poate afirma despre politicienii români (președinți, miniștri ai apărării sau parlamentari) și conducătorii militari, care nu au fost la înălțimea îaintașilor.  Cum v-ați simțit stimați domni, când, prin fața tribunei oficiale, a defilat detașamentul format din veterani răniți pe timpul misiunii din Afganistan. Ați avut cea mai mică strângere de inimă că acești oameni sunt victimele incompetenței și indiferenței voastre? Nicidecum! I-ați aplaudat frenetic sau i-ați salutat, dar gândul vostru era la alte și alte afaceri legate de noi achiziții de tehnică militară.

Din păcate aceasta este lecția dură a misiunii desfășurate de militarii români în Afganistan.