„RSS Ucraineană și ulterior Ucraina este un stat artificial”

surena

”Pe la 1650 cazacii de pe Nipru lovesc uniunea polono-lituaniană și pun bazele actualului stat ucrainean, care era prins între Imperiul Otoman și Hanatul Crimeii, Rusia Moscovită si Regatul Polon, care atacă noua formațiune statală ucraineană, care cere ajutor rușilor moscoviți”.
Nu trebuie să fii specialist ca să ai habar că la mijlocul sec XVII cazacii s-au răsculat de sub stăpânirea Uniunii polono-lituaniene. Potopul lui Henryk Sienkiewicz descrie foarte bine situația Uniunii prinsă în războaie civile și externe. Răscoala lui Bogdan Hmelnițki nu a dus, așa cum crede autorul specialist Romică Adrian Vlad, la ”bazele actualului stat ucrainean” ci la uniunea cu Rusia. De ce? Pentru că în sec XVII cazacii ucraineni, adică de la margine, Ucraina fiind ținutul de la margine, se considerau ruși. Este suficient să vezi scrierile vremii, așa cum sunt ele citate de istoricii ruși sau sovietici, ca să înțelegi că aceștia se considerau ruși. Răscoala lui Pugaciov nu este una a ”ucrainenilor”, este a cazacilor, iobagilor ruși asupriți. Deci, de unde și până unde stat ucrainean în sec XVII?
În sec XVI pe vremea când Țarul Ivan al IV lea cucerea Siberia, adică hanatul de Sibir, orașele nou apărute erau numite Ukrainie, adică de la margine. În Marea Albă se află insula Solovețk, aici s-a construit în sec XV celebra Mănăstire Solvețk care este numită în hrisoave Ukrainie, adică mănăstirea de la marginea lumii ruse.
Ca să înțelegem cum un substantiv, apoi adjectiv ”margine” a început să desemneze o țară ne întoarcem puțin în sec XIX, în timpul Războiului Crimeei.
Bazându-se pe ajutorul pe care Rusia l-a acordat Austriei în înfrângerea Revoluției maghiare din 1848-1849, pe faptul că Austria avea cunoștințe de alianța secretă franco-piemonteză îndreptată împotriva ei, de ostilitatea Prusiei în încercarea de unificare a Germaniei sub umbrela austriacă, adică bazându-se pe ajutorul Austriei într-un viitor conflict cu Regatul Unit, Franța și Imperiul otoman, Rusia a intrat în război cu Turcia. Austria nu a sprijinit Rusia, mai mult a ocupat Principatele române. Acest moment a marcat pentru totdeauna ruptura ruso-austriacă.
În 1866 Rusia, în plin război prusaco-austriac, și-a masat armata la granițele cu Austria. Prusia în alianță cu Italia profitând și de blocarea unor importante forțe austriece menite să preîntâmpine o invazie rusă au câștigat războiul. Înfrântă de Franța, apoi de Prusia, Austria având mari probleme cu popoarele ocupate a trebuit să accepte soluția de compromis a lui Bismark, crearea dualismului austro-ungar în 1867. Izolată în centrul Europei monarhia bicefală austro-ungară a înțeles că cea mai mare amenințare la adresa ei este… Rusia. Astfel, începând din anii 80 ai sec XIX a început să creeze, mai întâi în presă, apoi în discuțiile istoricilor austrieci , problema ucraineană, cu rutenii, galițienii. După alipirea Bosniei, Austro-Ungaria, în alianță cu Germania, a amplificat propaganda poporului ucrainean. Așa că nu este întâmplător că, imediat după instaurarea bolșevicilor la Petrograd (Petresburg) și colapsul Imperiului țarist, au apărut primele state ucrainene, devenite de facto, după Pacea de la Brest-Litovsk, independente, dar în sfera de influență a Puterilor Centrale, în special a Germaniei.
Prăbușirea Puterilor Centrale apoi conflictele polono-ucrainene, ruso-polone, ruso-ucrainene, războiul civil rus și intervențiile armatei române și cehoslovace au pus capăt naționaliștilor și popularilor ucraineni, adică a primelor state ucrainene. În urma războaielor concomitente polono-ucrainean, ruso-ucrainean, ruso-polon și civil rusesc la care se adaugă intervențiile Cehoslovaciei și României (eliberarea Cernăuțiului) primele state ucrainene se prăbușesc. Președintele actor Zelenski deplângea anul trecut acest episod și vorbea de ”invazia românească”.
În 1921 Regatul România Mare se învecina la nord cu Rusia bolșevică, Cehoslovacia și Polonia, nu exista Ucraina!
După aventura austro-germană, Ucraina va renaște și va fi o creație a lui Lenin, apoi a lui Stalin și va deveni durdulie în timpul lui Hrușciov intrând în posesia unor teritorii rupte de URSS din Polonia, România, Cehoslovacia și altele dăruite de la Rusia, cel mai mare dar fiind Crimeea, RSS Ucraineană și ulterior Ucraina este un stat artificial. Interesant este că toți ”țarii” roșii ce au pus umărul la crearea RSS Ucraineană nu erau ruși, ruși vor ajunge la putere după moartea lui Brejnev și o vor păstra până în 1991. Acesta fiind și unul din motivele pentru care intelighenția ucraineană a încurajat încă din perioada sovietică un naționalism ucrainean.
Pe măsura deschiderii arhivelor sovietice a rezultat că ”cedarea” teritoriilor rusești ale RSS Rusia către RSS Ucraineană s-a făcut fără respectarea legislației sovietice, adică acordul ”parlamentelor” unionale și apoi federale.
In 1991 președinții RSS Bielorusă, Ucraineană și Rusă vor da o lovitură de stat și vor destrăma URSS, deși fiecare își dăduse acceptul lui Gorbaciov ca cele trei republici slave să rămână în cadrul URSS, una mai suplă fără republicile musulmane din Asia centrală și cele din Caucaz.
Anul acesta au murit ultimii actori ai loviturii de stat de catifea ce a dus la destrămarea URSS: Șușkievichi în Bielorusia, Kravchuk în Ucraina și Gorbaciov în Rusia, Elțin a murit în 2007.
…………………….
Anul trecut Putin a trimis SUA și NATO o listă de detensionare a situației create prin extinderea NATO către Rusia în care la loc central era ”chestiunea ucraineană”. SUA aveau posibilitatea la 30 de ani de la destrămarea URSS să facă un pas înapoi și să accepte Uniunea economică ruso-ucraineană-bielorusă, euro-asiatică a lui Putin. Continuând atragerea Ucrainei în UE și NATO era evident că războiul nu putea fi evitat.

P.S România nu a fost și nu este înconjurată de state prietene iar de-a lungul istoriei s-a dovedit că nici în aliați nu putem avea încredere . Poate și datorită faptului că nici conducătorii noștri nu au fost întotdeauna de încredere.
P.S.S După Maidan pe fondul amplificării ultranaționalismului în Ucraina, Putin a permis deschiderea arhivelor sovietice privind crimele de război ale naționaliștilor ucraineni împotriva civililor ruși, ucraineni, polonezi și mai ales evrei. Istorii israelieni au avut posibilitatea să studieze documente, arhive ale proceselor criminalilor ucraineni și altfel să-și facă o impresie despre atrocitățile regimului Bandera în perioada nazistă. În ciuda presiunilor SUA, ale aliațiilor acestuia, dar și ale președintelui evreu Zelenski, Israelul a ales o politică neutră față de Rusia, a încercat să medieze conflictul și a evitat să furnizeze drone ucrainenilor. Așa ar fi trebuit sp procedeze și România.