Românii pierduți

G

Cueșdean se recomandă ca doctor, dar nu are doctorat în lingvistică. Numai ignoranții dau trimiteri spre cartea sa. Nu există asemănare între vocabularul românesc și cel indian, nicidecum comunități care să vorbească românește în India ori să aibă un port tradițional asemănător cu al nostru. Astea sunt basme marinărești.
Vechile comunități de Români păstori din Tatra sau Valahia moravă nu mai vorbesc limba română, deși mai au câteva cuvinte. Ar fi fost interesant de studiat limbile acestora, să numărăm cuvintele care au mai rămas după cel puțin două sau trei sute de ani în care aceștia au devenit monolingvi (bilingvi în trecut), pentru că s-ar putea asemăna asimilării naturale a ultimilor Daci tracofoni în perioada proto-românească. Unii se miră de ce s-au întins Românii în toate locurile pe care le ocupau aceștia pînă în secolele 17-18. Dacă ai un spor natural sănătos și ești din neam de păstori montani, direcțiile nu pot fi decât cele familiare de milenii, iar mulți s-au stabilit acolo unde iernau (de ex. Dobrogea, în jurul lacului Balaton, Bacea/Bačka, et cetera). Pentru cei care se ocupau cu agricultura la podiș și șes, Moldova, Transnistria, Bărăganul, Dobrogea și întreaga Moesie Inferioară le erau deschise la un moment dat, așezându-se acolo când istoria vitregă a locurilor s-a mai schimbat. Nu-i un accident că regatul efemer al lui Buirebistas se întindea peste maxima întindere a geto-dacilor carpatici, pe alocuri amestecați cu alte popoare, excluzând de aici comunitățile de Daci care au emigrat până în m-ții Rodopi lăsând o salbă de așezări (probabil dacice) prin centrul Balcanilor și una sau două în Albania și/sau Bosnia-Herțegovina (Thermidava lângă Scodra, (W)Eiminakion și altele). Mai târziu, după asimilarea acestui numeros popor tracic, apar Românii, atingând uneori locuri neocupate în trecut de către Daci în Moravia, Croația sau Alpii austrieci.
Azi ar trebui să recuperăm ce a mai rămas din vocabularul românesc vechi al acelor români pierduți sau al nostru și cel tracic din română și dialectele sudice, nu să ne mai întrebăm prostește dacă limba română este una romanică.