Membrii Asociaţiei Național-Culturale a Românilor din regiunea Odesa „Basarabia” cer Kievului, în cadrul unui memoriu, să nu mai finanţeze şcolile cu predarea în limba „moldovenească”, ci să le considere româneşti, unind două programe de studii într-unul: pentru populaţia vorbitoare de limba română.

În momentul de faţă, potrivit statisticii oficiale, sunt mai mulţi „moldoveni” decât români în Ucraina, această divizare demografică pe principii pseudo-etnice permite Kiev-ului să considere că românii şi „moldovenii” sunt două etnii diferite, care, deci, au nevoie de şcoli cu predarea în limba românească şi respectiv „moldovenească”.

În context, românii din regiunea Odesa s-au adresat conducerii Ucrainei să soluţioneze această problemă, subliniind că „moldovenii” ca etnie politică aparte au fost inventaţi de regimul bolşevic de la Moscova. Limba „moldovenească” a fost fabricată după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial şi trecută la grafia chirilică, precum şi poporul „moldovenesc”, care ar fi diferit „în mod consistent de istoria, cultura sau limba celei de-a doua jumătăţi a acestuia – românii care locuiesc azi în provincia istorică Moldova din componenţa României contemporane” – se spune în memoriul adresat preşedintelui Ucrainei Petro Poroşenko.

Românii din Odesa cer preşedinţiei de la Kiev să nu repete aceleaşi greşeli, menţionând că în anul 2010 Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova, răspunzând la o interpelare a Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina”, a menţionat că limba vorbită de românii din Basarabia istorică, din regiunea Cernăuţi şi cea Transcarpatică, este limba română. Deci, în mod logic, dacă Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova nu recunoaşte existenţa limbii „moldoveneşti” despre ce trebuie să mai vorbim!

În pofida acestui fapt, în Ucraina continuă să fie finanţate şcoli cu predare în limba „moldovenească”, sunt editate şi manuale în limba „moldovenească” – paradoxal – în grafia latină. Dar care-i diferenţa dintre aşa zisa limbă „moldovenească” şi cea română nimeni la Kiev nu ştie, existând bănuieli în comunităţile româneşti că „moldovenismul” din Ucraina are un anumit rol geopolitic. Or, dispariţia „moldovenilor” din listele recensământului populaţiei ar însemna că românii sunt a doua minoritate din Ucraina, după ruşi, şi ar trebui trataţi ca atare.

În acelaşi memoriu se mai spune ironic că în prezent există un singur stat, care foloseşte denumirea de limbă „moldovenească” – Ucraina. „Limba moldovenească, în grafie chirilică” figurează, demonstrativ, încă într-o regiune – formaţiunea separatistă – Transnistria. În context, merită menţionat faptul că în 1998, cu sprijinul structurilor de stat a apărut Asociaţia Moldovenilor din Ucraina, al cărei lider este Anatolii Fetescu. Potrivit jurnaliştilor români din Odesa, Kiev-ul ar fi interesat în existenţa acestei asociaţii, dar şi în editarea unui ziar al „moldovenilor” de acolo – „Luceafărul”.

În context, românii din Ucraina speră că noul Guvern de la Kiev, cel care pretinde să fie unul democratic şi european, va refuza la politica veche Divide et impera şi va ţine cont de opiniile propriilor cetăţeni.

Este de menţionat faptul că argumentul intereselor etnice ale „moldovenilor” a fost abordat şi în timpul întâlnirii liderilor comunităţii româneşti din Cernăuţi cu guvernatorul Oleksandr Fişciuk. În timpul discuţiilor, românii din zonă au cerut respectarea drepturilor românilor din nordul Basarabiei (raionul Noua Suliţă, regiunea Cernăuţi), pe când guvernatorul a replicat că locuitorii de acolo sunt „moldoveni” şi au o limbă „moldovenească”, deci are de discutat cu ei aparte. Cine sunt ei? – ne punem întrebarea. Credem că aceeaşi Asociaţie a Moldovenilor, care nu are nici un drept reprezentativ.

Unificarea celor două programe de învăţământ existente, pentru instituţiile şcolare cu predare în limba română şi „moldovenească” din Ucraina, într-o singură programă de învăţământ, poate fi un prim pas spre redobândirea legală de către unii români din Ucraina a identității lor culturale şi a dreptului la studii în limba maternă.

G.M.