📜 Foaie Națională: Românii din Carpații Păduroși – români care refuză să moară →
01 Feb 2024 – Posted in 🪶 Istoria Bisericii și a Neamului Românesc by admin – PermalinkDistribuie: Twitter Facebook
Satele cu preponderență mică de români sunt adevărate insulițe românești așezate la extremitatea nordică a spațiului românesc. Majoritatea dintre ele sunt localizate în partea centrală a Carpaților Păduroși.
enter image description here
Am reușit să ajung la Visnita (300 de români), Dolha (Satul Lung, 500 de români), Obava (400 de români), Simeria (50 de români), Remeti (50 de români), Kamanetz (Piatră, 50 de români) și Poroscovo (1.460 de români).
La 20 de kilometri nord de Kamenetz e ultimul sat unde locuiesc români, satul Mircea, un sat de 1.000 de săteni din care câteva sute sunt români. Așezat la doar 30 de kilometri de Polonia și 6 kilometri de Slovacia, Mircea probabil este cel mai nordic sat românesc din spațiul istoric românesc încă în existența. Aceste insule valahe se află presărate de-a lungul drumului între Svaliava și Ujgorod.
Cu toate că preponderență demografică a românilor din Carpațîi Padurori este limitată, influență limbii române asupra toponimiei locale a supraviețuit modificărilor demografice drastice din ultimele veacuri. Valea Birjabei, valea Talabirjabei, răul Țigani, răul Iza, valea Bascaului, valea Simeriei, răul Apșa și-au păstrat numele medievale române, iar unele din vârfurile Carpaților Păduroși, cum sunt Măgura și Petrosul, și ele sunt încă cunoscute după toponimia română originală.
Majoritatea românilor au fost asimilați în grupurile etnice cu care au conviețuit, în principal ucrainieni (ruteni) și maghiari. Asimilarea ucrainiană a fost benevolă, spre deosebire de cea maghiară care a fost făcută prin constrângere. Că atare numele originale ale satelor românești fie că au cunoscut modificările de rigoare, (de exemplu Bușteni devenind Bustino, Teceu devenind Teacev, Taras devenind Teresva, Peri devenind Hrushevo, Frasin devenind Iasinea, etc.), fie că și-au păstrat numele original dar și-au schimbat compoziția etnică, de exemplu Iza.
Spre deosebire de Românii care locuiesc de-a lungul Tisei, cei care locuiesc în satele prodominant ucrainiene sunt cunoscuți că Volohi, un termen peiorativ și disprețuitor care ucrainienii i-l aplică românilor băștinași care locuiesc în satele din Carpațîi Păduroși. În satele în care am ajuns românii locuiesc separați de ucrainieni. Animozitatea între ei e ușor de remarcat și se poate chiar vorbi de un oarecare genocid tacit din partea ucrainienilor împotriva românilor. În satul Poroscovo, de exemplu, primarul satului ne-a comunicat cu evidență consternare și neplăcere că dintre cei 6.000 de locuitori ai satului 1.460 sunt „Volohi”. Întrebat unde locuiesc ei, ne-a comunicat răspicat: „la marginea satului”. Situația este identică în toate satele cu români minoritari. Ucrainienii locuiesc la vale unde pot cultivă pământul, iar românii sunt forțați să locuiască separat fie la capătul satului fie pe pantă muntelui în condițîi deplorabile, fără străzi asfaltate, pe ulițe înguste și desfundate, și lipsiți de mijloace igienice. În Simeria aveam impresia că suntem martori la moartea ultimelor familii de români din sat. Acolo, 50 de români locuiesc în adevărate cocioabe insalubre, spunându-ne că ucrainienii nu i-i doresc și i-i resping. Fiind primăvară, i-și săpau grădinile cu hârlețul, grădinile întinzându-se la poalele muntelui de-a lungul răului cu același nume – Simerivca. Copiii lor, ale căror copii probabil că nu vor mai vorbi românește, dregeau mrejile de pescuit, în timp ce vârful munților încă erau acoperiți de zăpadă…
Românii din Carpațîi Păduroși vorbesc limba română veche, probabil așa cum au vorbit-o părinții noștri în evul mediu. Între ei vorbesc românește și se poate comunica cu ei ușor. Cum e de înțeles însă, vocabularul lor e limitat, nedezvoltat, și impregnat cu multe cuvinte slave. Întrebând copii unde le sunt tații, unii ne răspundeau că sunt la „stroica” la Moscova sau Kiev, adică plecați la muncă de construcție. Evident, cuvântul relativ modern „construcție” nu a intrat încă în vocabularul lor. Peste tot însă Românii au fost bucuroși să ne vadă. Unii scoteau chiote de bucurie, își opreau căruțele în mijlocul drumurilor namoloase să stăm de vorba, blocând, fără remușcări, traficul. Copiii lor sunt de o frumusețe deosebită, citind în ochii lor clari și inocenți, inteligență și pasiunea pentru viață.
Românii din Carpațîi Românești, însă, sunt cei mai săraci români pe care i-am cunoscut vreodată, poate cei mai săraci dintre toți românii din lume. Sărăcia lor amintește de sărăcia din Ardealul secolului XIX descrisă în romanele lui Rebreanu, sau de cea povestită nouă de bunicii noștri. De departe, însă, cei mai săraci români sunt cei din Poroscovo. Cei 1.460 de români trăiesc înghesuiți în case care în majoritatea lor sunt alcătuite doar dintr-o singură odaie. Majoritatea caselor sunt făcute din lemn, altele din lut. Privite din afară, unele par grajduri, dar apropiindu-te de ele îți dai seama că sunt locuite. Singurul lucru care îl au din abundență e lemnul pe care i-l aduc cu căruțele din pădure, iarbă, și apă. Sobele sunt primitive, fiind improvizate din plite puse pe două rânduri de cărămizi. Unele acoperișuri erau sparte, apă curgând dea lungul pereților. Peste tot am aflat oameni bolînd în pat, tineri și vârstnici. Bătrânii sunt puțini, având impresia că în Poroscovo media de vârstă e foarte scăzută. Bărbații se ocupă în special cu carausia, transportând lemne din pădure în căruțe trase de cai de munte. Ne spuneau că hergehelia lor are 160 de cai.
Cei 1.460 de români din Poroscovo alcătuiesc 200 de familii, dintre care 750 sunt copii. Rată natalitățîi e probabil cea mai ridicată din întregul spațiu românesc contemporan. Fiecare familie avea cel puțîn 4 copii, iar familia cu cei mai mulți copii avea 13. Parcă una din două femei tinere era însărcinată. O femeie de 28 de ani deja avea 8 copii. Ne-a invitat în casă ei unde i-am văzut copilașii înghesuiți că sardinele în două paturi. Majoritatea caselor fiind alcătuite dintr-o singură odaie, întreagă familie locuiește acolo. Odăile de obicei au 3 paturi, așezate lateral, mesele în majoritate lipsesc, iar tacâmurile sunt considerate lux. Din lipsa de loc și în același timp pentru a-i proteja, noi-născuții sunt ținuți în cearceafuri atârnate de tavan. Peste tot câini înfometați alergau în haite. Condițiile lor de viață sunt extrem de aspre și insalubre. Drumurile sunt înguste și desfundate. Cum tocmai ploase și era rece, drumurile erau pline de noroi. Peste tot, copii fără încălțăminte se jucau în noroi. Unii nu aveau ce purta decât un mic tricou sau o cămașă. Alții umblau pe jumătate goi din lipsa de îmbrăcăminte. Unii părinți ne mărturiseau că nu i-și pot trimite copii la școală din lipsa de haine cu care să ii îmbrace sau din lipsa de rechizite școlare.
Românii din Poroscovo sunt și înfometați, pare-se în permanență. Fiind întrebați dacă au mâncat în ziua respectivă, fără excepție toți copiii au spus nu, cu toate că aproape trecuse amiază. Doar într-o singură casă am văzut mâncare, o oală cu cartofi tăiați felii pe plită pentru a fi fierți.
Situația e puțin mai bună în Dolha însă, unde mulți români se ocupă cu strungaria lemnului. Zgomotul strungului de lemn sau al toporului se auzea mai aproape în fiecare ocol, gospodării spunându-ne că pentru patru picioare de masă primesc $1.50.
Cei 3.000 de români din Carpații Păduroși nu vor să moară. Le pledăm cauza și sperăm că guvernul de la București va lua notă, și politică lui declarativă se va transformă în acțiune, nu în ani de zile ci în viitorul imediat. România critică Ucraina, de multe ori pe bună dreptate, că estompează dezvoltarea etniei române din Ucraina. În unele circumstanțe asimilarea românilor din Ucraina e inevitabilă și ireversibilă. Dar în Carpații Păduroși Românii lupta să își păstreze identitatea etnică. Au nevoie de ajutorul nostru. Va face oare cineva ceva pentru ei?
de Petre Costea / Sursa: foaienationala.ro
Nu cumva așa-zișii români sînt în realitate țigani care ”rup” ceva românește.? Românul oricît de sărac ar fi trăiește curat și merge la școală oricum
Spania si Portugalia li s-a taiat curentul electric.Urmeaza Germania si alte tari.Deja pun trucajul in aplicare sa dea vina pe Rusia.Nu stiu ce facaturi sa mai debiteze ca sa faca ei cuceriri,razboaie.Au gasit trucajul ca sa bage planeta in stare de urgenta energetica.Vi s-a spus ca cu pana de curent vi se fura munca de o viata din conturi.Vi s-a spus sa nu folositi conturile in sensul de a face tranzactii ,depuneri de bani in cont si nu ati ascultat.Acum cine ce sa va mai faca?Pa.La revedere.
https://vm.tiktok.com/ZNd2tFYyc/
Pe 26 aprilie 1986, reactorul 4 al centralei de la Cernobîl a explodat, cauzând unul dintre cele mai mari dezastre nucleare din istorie. În timpul incendiului, în atmosferă au fost eliberate cantități uriașe de radiații sub formă de radioizotopi gazoși, poluând radioactiv zona înconjurătoare și afectând grav sănătatea angajaților centralei, dar și a populației civile.
Datorită lor suntem vii
Cei trei viteji de la Cernobîl care s-au jertfit pentru Europa și lume!!!
Trei oameni care au salvat lumea de la un accident care avea să schimbe cursul istoriei
Numele lor sunt ing. Alexey Ananenko, inginer. Boris Baranov și ing. Valerie Bezpalov
Fără exagerare – acești oameni au salvat întreaga lume!
La 10 zile de la accidentul de la Cernobîl, inginerii înțeleg că ne confruntăm cu toții cu o nouă amenințare, mult mai mare și fatală – explozia fumurilor nucleare.
Sistemul de răcire al reactorului a fost avariat și se dovedește că sub miezul de ardere s-a format un bazin imens de apă. Fără posibilitatea de răcire, era o chestiune de timp (și puțin timp) până când acest miez radioactiv s-a transformat într-o lavă care topește toate barierele de sub sine și ajunge la un bazin de apă.
Dacă acest lucru se întâmplă, există o explozie care trage o cantitate uriașă de radiații direct spre cer, răspândind-o peste Europa, Asia și Africa.
Explozia are puterea de a distruge alte reactoare de la sediu, provocând o tragedie de o scară oribilă – distrugând aproape toată Europa.
„Experţii noştri au studiat situaţia şi au calculat că dacă se întâmplă o astfel de explozie, puterea ei va fi egală cu 3 până la 5 megatone. „Minsk, adică 320 km. de la Cernobîl, s-ar nivela cu pământul, iar tot continentul Europei ar deveni nepotrivit pentru viață. „, dezvăluie unul dintre specialiștii care au fost la fața locului.
Singura modalitate de a preveni acest iad și moartea aproape întregii populații europene este să trimiți o echipă sub miez pentru a deschide manual porțile piscinei și a drena apa.
În acest scop, specialiștii decid că este nevoie de trei voluntari care cunosc bine subteranul centrului. Există o problemă – cei trei oameni care vor cădea sunt condamnați la moarte. Există atât de multă radiație sub miezul ars, încât toți trei vor fi morți într-o săptămână (în cel mai bun caz).
Dar trei voluntari extrem de curajoși sunt de acord să se scufunde într-o piscină sub miez pentru a scurge apa și astfel să se sacrifice pentru a salva milioane de vieți, probabil ale noastre.
Numele lor sunt Valery Bezpalov, Boris Baranov și Alexey Ananenko. Poate că nu i-ați auzit niciodată, dar ne datorează viețile astăzi.
În timpul întâlnirii, în care muncitorii se adună pentru a cere trei dintre ei să meargă în această misiune curajoasă și sinucigașă, Ananenko, Bezpalov și Baranov au început să se ridice unul câte unul pentru a-și cere disponibilitatea de a ajuta.
Ei spun că pot renunța oricând și nu sunt datori, dar Ananenko răspunde: „Cum să refuz, doar eu știu exact unde sunt porțile de eșapament? „”
Așa că cei trei s-au angajat într-o misiune de salvare și letală simultan. Erau echipați cu felinare, ale căror lumini s-au stins. Ei au rămas lucrând în întuneric complet, și fiecare minut sub acea apă, i-a adus mai aproape de moarte.
Bărbații nu s-au predat și au continuat să atingă țevile în întuneric. Au stat sub apă mai mult decât ar fi trebuit, dar până la urmă au reușit să deschidă porțile care ar putea salva milioane de oameni. Piscina începe să se scurgă.
Boris Baranov a murit de infarct în 2005, în timp ce Alexey Ananenko și Valery Bezspalov sunt încă în viață.
· ·Dar acesti eroi nu sunt singuri.Alaturi de ei locul meritat printre eroi este Doamna europarlamentar Diana Iovanovici Sosoaca,femeia de istorie care a salvat omenirea de bioterorismul plandemic ,bioterorismul medical vaxxinal Covid19,cel mai mare terorism medical din istoria umanitatii protagonistii acestui atac contra populatiei planetei ne-fiind nici in ziua de astazi pedepsiti de statele lumii,acesti criminali periculosi pentru omenire mai traiesc liberi printre noi.Acestei femei-inger trimisa de Dumnezeu ii datoram libertatea si viata sanatoasa a noastra de astazi.