Fw: UCRAINA” – TINUTUL ROMANESC DE ” LA MARGINE”

Myr Mur

10:03 (acum 4 ore)

către francumacoveiegnerfunarfederoviciGheorgheFlorinCorneliuFlorinFilmePUSCASUpetruscaiordachepontarobertpreotPOPESCUPRESEDINTIAVirginiaValeriuValeriuprodanPotArhiveleGRIGOREPrioteasapsd@cdep.roprimariaviisoara_bt@yahoo.comPrimariahunedoaraAndreivirgilius_popa@yahoo.comPuscasuPartidulaurcodrinIoncosminprof.grig.u@gmail.comuniuneascriitorilor.presedinte@yahoo.competrisorpeiu@gmail.competrisorpeiu@yahoo.comeudr.nicaremusiuliusTodydecebalmitica.bertea@yahoo.comgreereAnghelIonHurdubaieGicaLuputofanNastaseGicaStaricacosmin.ionut.andrei@gmail.commarianmocanuVasileVioricaBulboacacomaritaMironvicentiu_gr@yahoo.comMereutaMititeluMarianatarsinIlarionrosu.dana@yahoo.comstefancuradugrigorasLidiamischianuIlieDaneugenianeagumihaelaHdulgheriu.carmen@gmail.comdogarutamaraLucianCorneldragneaNeculaiMariaVirgilEmilcomaneciVolosinRodicanasul@nasul.tvMoisucOvidiuMariahipocrate_irinel@yahoo.comOanacontact@stareanatiei.roRadumesinschiSerbandavidRevistaRevistaMarianBasarabiaRevistatincurgolban@ymail.comANDREIIleanaDidiBuhaianutomatanasatupilusVasilezbantiflorin@yahoo.comudmr@cdep.rocornelmurariu@gmail.comciocanHosuLarryTiberiuDanBogdanAuracostel.avram@cjhunedoara.rocontact@alexmuraru.roAlexucagnes.horvath@ec.europa.euAlinaAcademiaAlexandruAnghelAdriancabinet@politiaromana.roPugna
–– Forwarded Message ––
From: Myr Mur <murmyr@yahoo.com>
Sent: Friday, August 5, 2022 at 09:47:03 AM GMT+3
Subject: Fw: UCRAINA” – TINUTUL ROMANESC DE ” LA MARGINE”
–– Forwarded Message ––
From: Myr Mur <murmyr@yahoo.com>
Sent: Friday, August 5, 2022 at 09:45:04 AM GMT+3
Subject: Fw: UCRAINA” – TINUTUL ROMANESC DE ” LA MARGINE”
Listati va rog”, UCRAINA”-TINUTUL ROMANESC  DE ”-LA MARGINE”
–– Forwarded Message ––
From: Ilarion Isopescu <ilarion.isopescu@gmail.com>
Sent: Thursday, August 4, 2022 at 07:06:16 PM GMT+3
Subject: Fwd: UCRAINA” – TINUTUL ROMANESC DE ” LA MARGINE”
cititi si:
June 21  ·
„UCRAINA” – TINUTUL ROMANESC DE ” LA MARGINE”
(LA MARGINE IN RUSA „U CRAINA”)
Incheiat in defavoarea otomanilor, razboiul ruso-germano-turc din
1736-1739 a fost urmat si de reglementari teritoriale in nordul Marii
Negre, Rusia largindu-si granita prin Tratatul de la 12 septembrie
1740 de la Istambul incheiat cu participarea, ca observator, a partii
germane.
Tratatul se intitula „Statutul pentru stabilirea de catre Rusia a
granitei Rusiei si Turciei si a granitei Moldovei pe Bug”.
Prin acesta, Rusia isi adjudeca un teritoriu de „la Margine” (in rusa
„u Craina”) de 44.500 km2, de la sud de Kiev pana la Marea Negra,
intre cursurile inferioare ale Bugului si Niprului.
Artizanii au fost tarina Ana Ivanovna (1730-1740) si favoritul sau,
generalul Munnich. Acestia au imaginat planul care depasea viziunea
lui Petru I cel Mare de a acapara toate teritoriile romanesti pana la
Nistru, vizand intreaga Moldova pana la Carpati dar si Muntenia,
Dobrogea si teritoriile romanesti dintre Balcani si Dunare.
Moartea tarinei si succesorii slabi care au urmat la tron au lasat
lucrurile in suspensie pana la preluarea puterii de catre Ecaterina a
II-a cea Mare (1762-1796).
Armata rusa ajunge la Bugul inferior abia in 1764, in contextul
pregatirii noului razboi cu Poarta (1768-1774), incepand inventarierea
teritoriului.
In 1766, agentul Andrei Konstantinov raporteaza ca intre Bug si
Nistru, in „u Craina” nu exista „supusi” rusi si se vorbeste „doar
romaneste”.
Principala fosta cetate turca Ozu sau Oceakov era un oras ridicat, in
1587, de domnul Moldovei, Petru Schiopu, despre care spionul Daniel
Krwonn, un suedez in slujba Moscovei, raportase, la 1709, ca este
locuit de romani si foarte putin tatari, greci sau turci.
Intre 1587 si 1709, informatorii straini Geovani Botero, Giovani
Antonio Magini si Niccolo Barsi il descrisesera ca pe un „oras vlah”,
adica romanesc, aflat in componenta Tarii Moldovei.
In 1769, tarina decide lichidarea independentei cazacilor si
integrarea acestora in armata rusa.
Drept urmare, capitanii (hatmanii/atamanii) cazacilor jura credinta si
semneaza incadrarea cu grade de capitani si colonei in armata rusa.
Numele lor sunt: Topa, Scapa, Taranu, Moldovan, Munteanu, Basarab,
Procopie, Dragan, Desalaga, Ignat, Gologan, Ciorba, Vornicu, Abaza,
Pavel Poloboc, Vasile Cociubei, Constantin Turculet, Apostol,
Chigheci, Grigoras, Bogdan, Radu, Focsa, Grigorcea, Bocsa.
Oare ce simt, in acest moment, citind aceste nume „ucrainene”,
istoricul „demitizator” Lucian Boia, analistii si politicienii lui
peste si pupezele de televiziune care oracaie de 25 de ani ca n-avem
nici o treaba cu actuala Transnistrie, care n-ar fi apartinut
niciodata Romaniei.
Mai rau, nu numai Transnistria intreaga (69.000 km2) ci si Ucraina
istorica au fost parte integranta a Tarii Moldovei, de la 1455/1456
pana la 1740 (Ucraina) si 31 decembrie 1791 (Transnistria).
Tarina grupeaza cazacii „margineni” in doua regimente numite: unul
„Muntenesc”, sub comanda colonelului Grigore Buhatel, pe loc si al
doilea, „Moldovenesc”, dislocat la Kiev, Simara si Orenburg, ca baza
de recrutare pentru regiunea Ekaterinoslav, sub comanda colonelului
Lungu.
In restul Moldovei dintre Bug si Carpatii Orientali, ocupata de rusi
in cursul razboiului amintit (1768-1774), prin persuasiune, promisiuni
si cumparare cu bani, tarina organizeaza un corp de armata romanesc
format din voluntari.
Tradand intentia de ocupare a restului teritoriului Moldovei dintre
Bug si Carpatii Orientali acest corp primeste un statut, in fapt o
proiectata Constitutie a viitoare Moldove ocupate, intitulat
„Invatatura a insasi stapanitoarei mariri Ecaterina a II a, talmacita
pe limba moldoveneasca din ordinul maresalului Petru Al. Rumeantev, cu
osardia si cheltuiala mitropolitului Gavril, de Toma, al doilea
logofat”.
Acest corp romanesc de voluntari (un demn precursor al Diviziei Tudor
Vladimirescu) de cca.12.000 de luptatori, era comandat de nepotii
tradatorului domn aclimatizat rus, Dimitrie Cantemir, Constantin si
Dumitrascu (fiii lui Antioh), avea un drapel de lupta pe care figurau
stema imperiala rusa alaturi de bourul Moldovei, uniforme romanesti si
biserica proprie cu serviciu in limba romana.
In 1783, tarina lanseaza proiectul de „Regat al Daciei” prin care se
dorea gruparea, sub autoritatea arhiducelui Constantin, propus rege,
toate teritoriile romanesti aflate sub suzeranitate otomana.
Pentru implementarea lui, lichidand primejdia turco-tatara din spatele
frontului, rusii cuceresc, in 1787, Crimeea.
Aceasta este perioada cand, pe raportul lui Alexandru Mavrocodat, din
1786, tarina decide infiintarea, in fosta „Ucraina” dintre Bug si
Nipru, a unei constructii administrativ statale, sub numele de
„Moldova Noua”.
Evolutia politica si militara, adjudecarea, in 1791, a teritoriului
Moldovei dintre Bug si Nistru si faptul ca deschide zona Bug–Nipru ca
teritoriu de colonizare pentru romanii si aromanii cu atributii
militare din fosta Militargrenze (granita militara) a Imperiului
Romano-German, pe masura ce Habsburgii inaintau spre sud, in Serbia, o
face sa opteze, temporar insa, pentru numele…….”Noua Serbie”.
O „Noua Serbie” locuita, acum, si de romani si de aromani si in care
functiona, ca armata, …”Polcul de husari moldoveni”.
Elementul romanesc dintre Nistru si Bug fusese intarit, inca din
1736-1739, de luarea in robie si asezarea aici, de catre generalul
Munnich, a cca.100.000 tarani romani, barbati, femei, copii din
Muntenia si teritoriile moldovenesti dintre Nistru si Carpatii
Orientali.
Mai radical, contele Panets, in 1774, ii propusese tarinei stramutarea
intregii populatii romanesti a Moldovei dintre Nistru si Carpatii
Orientali, dincoace, in teritoriile romanesti dintre Nistru si Nipru.
In paralel, au fost adusi si colonisti rusi de dincolo de Nipru.
La 1793, facand un recensamant in fosta „Ucraina” dintre Nipru si Bug,
devenita „Noua Serbie”, mitropolitul Gavril si preotul Ivanov
constatau ca, din 67 de sate ale regiunii Oceakov, 49 erau curat
romanesti, restul mixte, romano-ruse, dar marii proprietari de pamant
erau, in continuare, romani:
Ion si Nicolae Cantacuzino, Teodor Rosetti, Ilie Catargiu, Sava
Badiul, Scarlat Sturdza, Cristea Manuil, Ion Macarescu, Ion Iliescu,
Teodor Sabau, Manuil Saul, Ion Cananau, George Craciun, Anton Pascal,
Pintilie Hagila, Vasile Dodon, Teodor Romanescu, Emanoil Bals etc.
Dupa 1769, asadar, teritoriile de „la Margine” ale Moldovei au devenit
cele dintre Bug si Nistru, cazacimea libera mutandu-si aici centrul de
greutate,consilierul Sumakov raportand ca, in continuare, situatia
etnica se pastreaza, de-a lungul litoralului Marii Negre, intre
Crimeea si Nistru majoritatea locuitorilor fiind romani.
Dupa cucerirea Transnistriei, ultimii cazaci independenti, in frunte
cu generalul Ciorba, coloneii Mandra, Ghinea si Branca, jura credinta
intrand in armata tarista.
Ei vor fi organizati, in 1802, ca noua cazacime de la Bug, sub numele
de Corpul Voznesensc, de catre tarul Alexandru I (180-825).
Astazi, Transnistria istorica, de 69.000 km2, a fost redusa,
administrativ teritorial, la 25.100 km2, din care 20.900 km2 formeaza
regiunea Odessa, formal in Ucraina, dar sub control rusesc, iar 4.200
km2, formal, apartin Republicii Moldova, dar sub numele de, inca,
RASSM, constituie o enclava a Moscovei.
Nenorocire mare pentru minunatii nostri elitisti!
Parca ii aud cum urla:
„De unde si pana unde, cazacii, romani? ” Pai, hai sa vedem! „Cazac”
sau, corect, „cosaq” inseamna in tatara „pribeag” si in turca „lotru”,
cu alte cuvinte „haiduc”.
Cazacirea la pragurile Niprului a fost un fenomen similar celei din
NV-ul spatiului romanesc, adica haiducirii din mlastinile Tisei – fuga
taranilor romani de pe mosii in zonele de margine, in randul
comunitatilor romanesti vechi dar rare din „No man’s land”.
Este vorba despre tarani romani, fugiti printre obsti satesti
romanesti vechi aflate, in cazul „Ucrainei”, in zonele de margine sau
de granita, disputate Tarii Moldovei, initial de Uniunea
polono-lituaniana si de tatari, apoi de Imperiul Otoman si Rusia.
Zona vizata a fost „pragurile Niprului” („za porojie”), din care cel
mai important poarta, si astazi, numele de VOLOSKII, adica „Romanesc”.
Aici, pe loc uscat, adica SEC, se facea adunarea de obste pentru
deciziile importante, de unde numele de „SECE”.
Oamenii se ocupau cu agricultura, vanatoarea, pescuitul, apoi, ca
oameni liberi cu drepturi militare, cu mercenariatul sau raziile pe
cont propriu in teritoriile tataro-otomane si polone.
Militar, erau organizati pe „centurii” adica „sute”, de unde in
pronuntie slava, „sotni”.
Erau condusi de capitani, numiti dupa romanescul hatman (derivat din
germanul hauptman) – atamani. Fenomenul incepe datorita devastarilor
provocate de razboaiele cu tatarii, turcii si polonii, spre sfarsitul
domniei lui Stefan cel Mare (1457-1504) si ia amploare in secolul XVI.
In 1574, Cancelaria polona il informa pe Maximilian II de Habsburg
(1564-1576) ca numitii cazaci sunt „nu numai din tinuturile noastre,
ci si din cele ale Moscovei, Valahiei si din tarile Luminatiei
voastre”, adica erau romani fugari de pretutindeni, inclusiv din
Transilvania.
Acelasi fenomen se intampla dincolo de Nipru, intre Don si Nipru,
cazacimea de pe Don fiind formata, insa, din rusi si romani colonizati
din ratiuni militare, cu incepere din 1482-1487, de Moscova.
Este motivul pentru care, tot in 1574, mare vizir, Mehmed Sokoll,
informa cancelariile europene ca „saraciti, s-au unit moldoveni,
munteni si moscoviti si au facut multe pagube……… musulmanilor
nostri”.
Un an mai tarziu, Stefan Bathory, principe al Transilvaniei (157-1583)
si rege al Poloniei (1575-1586), ii informa pe Habsburgi ca, in
ansamblu, cazacii de o parte si de alta a Niprului sunt „oameni
proveniti din diferite popoare, rusi, romani si chiar supusi de-ai
nostri”, adica polonezi si lituanieni.
Cei de la pragurile Niprului, insa, declara Cancelaria polona, in
1578, sunt „cei mai rai dintre moldoveni”.
Pe unii dintre sefii „marginenilor” (ucrainenilor), polonezii au
reusit sa-i atraga, prin cumparare cu ranguri boieresti, acestia
ingrosand, prin deznationalizare, sleahta polona (familiile Ivanenco,
Dumitrasco, Apostol, Afendie, Armasevski, Tomski, Brazuhi etc.).
Majoritatea, insa, au ramas romani legati de domnia Tarii Moldovei.
Prima incercare de unificare a tuturor obstilor volohe cazacesti sub
un singur hatman, a fost facuta de un os domnesc, pretendentul la
tronul Moldovei in 1563, Dimitrie Wizniovietcki, nepot de fiica a lui
Stefan cel Mare.
A fost, insa, invins de Despot Voda, la 6 noiembrie, „la pod la
Vercicani, pre Siret”, predat turcilor si executat in Galata.
Romanii cazaci l-au adus, apoi, sub conducerea atamanilor Loboda si
Nadabaicu (in falsele istorii…..Nelevaico), in 1572, pe unul de-al
lor si l-au pus Domn – Ion Voda cel Cumplit (1572-1574).
Abia fratele acestuia, insa, Ioan Nicoara Potcoava (Cretul), adus de
atamanii Ceapa si Sah, avea sa impuna titlul, pentru un veac si
jumatate, de Domn al Tarii Moldovei si capitan al Marginii.
A fost urmat de „domnisorii” si domnii Petru Cazacul, Constantin
Potcoava, Constantin Lacusta, Petru Schiopul, Ioan Lungu din Lapusna,
Ioan Cazacul, Stefan Razvan, Mihai Viteazul etc. pana la Gheorghe
Duca.
Nefiind domni, ci doar hatmani (atamani) recunoscuti de intreaga
cazacime, s-au ilustrat din vremea lui Ion Voda cel Cumplit si pana la
sfarsit, pe langa cei mentionati, Ion Nadabaicu, urmat de Ion Grigore
Loboda (1593-1597), pe care polonezii au vrut sa-l inlocuiasca cu
Tihon Baibuza, apoi Samuila Chisca, Ion Sarcu, Ion Opara, Trofin
Romanul (Volosanin), Ioan Sarpila, Timotei Zgura, Dumitru Hunu si,
ultimul, Danila Apostol (1727-1734).
Seria atamanilor romani a fost intrerupta de Bogdan Hmelnitcki
(1648-1654), boiernas polonez rasculat impotriva regelui, cel care a
avut nefericita idee, in 1653, de alipire a „Marginii” la Rusia.
Si aceasta deoarece, nefiind roman, s-a incuscrit cu domnul si
protectorul sau, Vasile Lupu (1634-1653), la disparitia acestuia fiind
vanat si de polonezi si de turci.
Hmelnitcki era polonez, dar adjunctii sai erau Toader Loboda,
polcovnic de Pereiaslav, Martin Puscariu de Poltava, Ioan Burla de
Gdansk, Pavel Apostol de Mirgorod, Ieremia Ganju de Uman si Dumitrascu
Raicea de Pereiaslav.
In plus, sub el, comandantii Regimentului de elita cazacesc,
„Slobodean”, adica al „Libertatii”, au fost generalii de brigada
Dimitrie Bancescu si Varlaam Buhatel.
In tratativele cu Rusia, Hmelnitcki a folosit, pe post de diplomati,
pe Pavel Apostol, Dumitrascu Raicea, Grigore Gamalie de Lubensk, Ion
Ursu-capitan de Poltava si Grigore Cristofor- capitan de Raskov.
La sfarsitul sec.XVII, dupa Gheorghe Duca, succesiunea au asigurat-o
hatmanii Stefan Movila, Dimitrie Cantacuzino si Ene Draghinici.
Cazacii, marginenii sau „ucrainienii” romani au luptat, intre Nistru
si Nipru, impotriva polonezilor, sub Bogdan si Timus Hmelnitcki, fiind
considerati de Samuel Kussevicz, starostele de Lemberg, drept „urmasii
dacilor si au puternice virtuti militare”.
In batalia de la Liov „cohortele de veterani ale dacilor transnistreni
(Veteranae Dacorum Transnistrianorum) au luptat in centrul liniei de
foc”.
In batalia de la Zborov (1649), numai cazaci transnistreni au fost
10.000, iar in cea de la Beresztecko (1651), 4000.
Ulterior, au luptat alaturi de suedezi, impotriva rusilor,
participanad, sub conducerea lui Apostol Chigheci, cca. 8000 in
batalia de la Leahovici (1706) si 4000 in batalia de la Poltava
(1709).
Ultimul mare hataman, Danila Apostol, a fost comandantul regimentului
de la Mirgorod, dupa tatal sau, Pavel Efrem si bunicul sau, Apostol.
Este descris de uzurpatorul sau, Mazepa, nu ca „ucrainean”, nu ca
„moldovean” ci, clar, ca „roman”, drept „Apostol, de obarsie valaha,
barbat din tata merituos in armata, ostas bun, din toti polcovnicii
cel mai vechi, cel mai batran nobil, castigand cinstirea si dragostea
tuturor regimentelor”.
A murit la Sorocinti, la 17 ianuarie 1734, succedandu-i fiul sau
Petre, polcovnic de Lubni, care avea sa se integreze ca general de
brigada in armata rusa.
Celalalt fiu, Pavel, polcovnic de Mirgorod, s-a casatorit in 1736, cu
fiica generealului rus Matei Muraviov, urmasul sau fiind celebrul
diplomat, scriitor si mason rus Ioan Muraviov Apostol (1762 – 1851).
„Ucraina” istorica asadar, sau teritoriile de „la Margine” ale Tarii
Moldovei au insumat 44.500 km2 (u Craina propriu-zisa) si 69.000
km2(Transnistria), adica un total de 113.500 km2 de pamant romanesc,
rapit Tarii Moldovei de Rusia.
Un teritoriu in care domnii Moldovei au intemeiat orasele intre
Moghilau, pe Nistru (1600) si Oceakov, pe Nipru.
Si-au stabilit garnizoanele la Lerici (1455), apoi la Caffa si Mangop
(1473-1474), au dat danii boierilor (ex. Boierii Jora sau Golia si
Movila etc.).
Toponimele si hidronimele romanesti au fost, in ultimele doua secole,
slavizate, populatia supusa unui regim intens de deznationalizare, in
special in epoca bolsevica, iar termenul „u Craina” a ajuns sa
desemneze o alta realitate geopolitica si etnostatala, nu neaparat
datorita Rusiei.
Ajunsa la Nistru in 1791, Rusia, prin Tarul Alexandru I, a incercat sa
ia tot teritoriul ramas Moldovei, dar si Muntenia intreaga, dintr-o
singura lovitura, in 1807, la tratativele cu Napoleon I.
Francezii s-au impotrivit la Tilsit, apoi la Erfurt, declarand ca
principatele nu sunt teritorii turcesti, Rusia trebuind sa solicite,
contra pacii, de la turci, teritorii din „Casa Islamului”.
Asa s-a inventat termenul „Basarabia”. Initial, astfel se numea o
fisie ingusta de pamant, litorala Dunarii maritime, fosta „Vlahie”
dunareana, pomenita in secolul sec.IX-XII de bizantini, de la varsarea
Siretului, pana la Chilia, adjudecata, in 1343-1345, de domnul
muntean, Basarab I si fiul sau, Nicolae Alexandru, de la Principele
Dimitrie (tatar crestinat).
In 1807-1809, rusii au scris pe harti „Basarabia”, intre Siret si
Nistru, intre Chilia si Hotin, prezentandu-l drept teritoriu turcesc,
cucerit de turci, de la unul, Stefan cel Mare, in 1484.
Cum francezilor li s-a parut suspecta aceasta Basarabie atat de mare,
rusii si-au cerut scuze reducand „Basarabia” la teritoriul de 45.630
km2, dintre Prut si Nistru, Chilia si Hotin.
Interesant este ca Circulara lui Alexandru I catre generalii armatei
rusesti de ocupatie din Principatele Romane dateaza din 1807, cu cinci
ani inainte de smulgerea (28 mai 1812) celei de a treia halci din
trupul Tarii Moldovei.
Si mai interesant este faptul ca este deosebit de actuala, deoarece
recomandarile se axeaza pe cunoasterea psihologiei colective si a
tarelor elitei politice romanesti:
„Administrand Basarabia, trebuie cugetat sa se aseze fundamentele uni
edificiu mai intins. Poporul acestei provincii trebuie sa primeasca
binefacerile unei administratii parintesti si liberale, ca astfel sa
fie atrasa, cu dibacie, atentia popoarelor limitrofe asupra fericirii
ei.
Bulgarii, moldovenii, muntenii si sarbii au o patrie ……. sa le
usuram calea sa o afle! Trebuie sa exaltam prin toate mijloacele
aceste populatiuni spre a le aduce la telul ce ne propunem.
Pentru a ajunge la intemeierea unui stat slav, trebuie sa le promitem
independenta, barbatilor influenti recompense pecuniare iar
decoratiuni si titluri convenabile pentru ceilalti!”
„Basarabia” a fost rapita la 28 mai 1812 datorita manevrelor sefului
spionajului rus pentru Europa de SE, Manuc Bey, ulterior refugiat si
lichidat, la Hancesti, de mafia bancar financiara europeana deoarece
voia transformarea noii provincii intr-o Elvetie a Orientului.
„Libertatile” au durat doar pana la 28 februarie 1828, cand tarul
Nicolae I a infiintat, prin decret, „Institutul pentru administrarea
Oblastiei Basarabia” prin care autonomia a fost suprimata,
institutiile romanesti suprimate si inlocuite cu cele guberniale, iar
limba romana fost interzisa, fiind inlocuita de rusa (se putea folosi
doar „in caz de necesitate”).
Restul teritoriului romanesc extracarpatic urma sa fie cucerit, tot pe
bucati, Moldova dintre Prut si Siret, apoi cea dintre Siret si
Carpati, la fel Muntenia si Oltenia, conform „Planului Prozorovski”,
elaborat la 15 aprilie 1810, in vigoare si astazi, cele patru urmand
sa devina gubernii in cadrul unei Federatii ruso-slave. Ca sa
extrapolam termenii, aceasta federatie prevedea urmatoarele
„euroregiuni”:
Regatul Daciei, cu Muntenia, Moldova pana la Prut, Transilvania,
Oltenia, Bucovina si Dobrogea cu Delta Dunarii;
Regatul Bulgariei, cu Rumelia si Macedonia;
Un Regat al Ungariei;
Un Regat Sirbo-Croato-Sloven;
Un Regat al Greciei cu Thessalonic;
Constantinopolul cu Stramtorile.
Proiectul a fost stopat de declansarea Revolutiei de la 1848 si de
actiunea serviciilor germane si austriece, apoi austro-ungare care
aveau propriile lor obiective pe seama Rusiei.
In plina revolutie europeana republicana, serviciile germane si
austriece au lansat, in Galitia, sloganul „ Nu sunteti rusi, ci
ruteni.”, proclamand dreptul la existenta al „Republicii Rutene” de la
Liov la Nipru.
Voiau sa ia Rusiei 1000.000 de km2inventand o „natiune culturala” in
care sub numele de „rutean” sa intre, de-a valma, romani, fosti romani
deznationalizati prin rusificare (fostii „pruteni” sau „brotnici”
deveniti „ruteni”), rusi, polonezi, fosti romani deveniti polonezi
prin deznationalizare (gorali), traci slavizati (hutanii sau hutulii),
traci sau lituanieni, letoni, estoni, finlandezi, slovaci, tatari,
greci si gotii, inca subzistand in Crimeea.
Reactia romanilor a fost prompta. Asa cum astazi se impotrivesc
trimiterii de catre „ucraineni” sa lupte la Donetk, la 1848 s-au
impotrivit „Miscarii rutenesti” din Galitia, cerand separarea
Bucovinei de aceasta.
In 1849, Habsburgii au fost salvati in fata secesiunii nobililor
unguri, botezata „revolutie”, de catre rezistenta armata a romanilor
si interventia trupelor tariste.
Drept multumire, din 1850, „Miscarea ruteneasca” a devenit, nu numai
sovin antirusa, ci si sovin antiromaneasca.
In fruntea ei a fost pus fostul agent al lui Lajos Kossuth, hutanul
Lucian Cobilita.
Dupa realizarea dualismului (1867), „Miscarea ruteneasca” a trecut la
pregatirea secesiunii fata de Rusia a teritoriilor de la Vest de
Caucaz, ideologi fiind evreii polonezii Markim Saskievici, Iacob
Holovatki si Ivan Varghilovici.
Conceptul doctrinar era dreptul „natiunii rutene” la un „stat Rutenia”
de 5 milioane de suflete, intre Muncaci si Nipru in care, in ceea ce
ne priveste, pe langa teritoriile romanesti deja inglobate de rusi sau
germani, urmau sa intre si Maramuresul intreg, nordul Ardealului si
nordul a tot ceea ce mai ramasese din Moldova. Adica ceea ce a
incercat sa ne rapeasca, ulterior, Nikita Hrusciov, intre 1944 si
1954.
Prin manipulare sau cumparare cu promisiuni cu bani, elevii si
studentii tineri de la Liov au fost organizati in Asociatia „Provita”,
adica „Desteptarea”, o organizatie „ruteana” cu caracter violent
antirus, antiroman si antipolon.
Replica rusa a venit, prin infiintarea, la Kiev, de catre Ohrana
tarista, a unei asociatii „rutenesti”, prorusa, „HROMADA”.
In 1869, imparatul Franz Josef a intemeiat un serviciu special, cu
fonduri imense, condus de contele Franz Stadion, sa orienteze miscarea
PROVITA in directia secesiunii fata de Rusia dar si impotriva
miscarilor de eliberare polona si romana.
Alaturi de el, in fruntea luptei pentru „limba ruteana”, „poporul
rutean” si „Republica Rutenia”, s-au aflat, ca adjuncti, „rutenii”
Popovici, Branzan si Cucuruz. Ei au editat, la Liov, ziarele de
propaganda „Holovna Rada Ruska” sau „Rada Swietojurka” si „Zorja
Halycka”.
In 1894, l-au adus de la Kiev la Liov pe istoricul falsificator,
Mihail Hrusevski.
Sustinut de Miron Corduba, acesta a solicitat renuntarea la termenul
de „rutean” si inlocuirea cu cel de „ucrainean”, adica „la marginean”.
Era o preluare dupa termenul de „ucrainti”, cum le spuneau, in graiul
popular, romanii, „marginenilor” in general si, in mod deosebit,
romanilor rusificati.
In 1894 asadar, Hrusevski si gasca lui sponsorizeaza serviciile
austro-ungare la care s-au asociat cele germane, au inventat notiunile
de popor, natiune si limba „ucrainene” („la marginene”), ba chiar si o
istorie ucraineana, proiectand-o in trecut.
Tot ei au decis ca la viitoarea tara, „Ucraina”, sa fie atasate:
Maramuresul intreg, de la nord de Viseu; tot teritoriul romanesc
dintre Muntii Gutai si Apa Turului, tot Ardealul de Nord, Bucovina
intreaga si nordul Basarabiei.
Oficial, in 1914, la Berlin, in perspectiva razboiului, Kaiser-ul
Wilhelm II a infiintat si sponsorizat „Asociatia pentru eliberarea
Ucrainei”, vizand secesiunea teritoriilor dintre Carpatii Padurosi si
Caucaz, fata de Rusia.
Se explica de ce razboiul a fost declansat in Galitia de catre fortele
germano-austro-ungare.
La 27 februarie/12 martie 1917, s-a declansat revolutia in Rusia,
tarul Nicolae II abdicand la 15 martie. Reactia germano-austro-ungara
a fost prompta – organizarea, la Kiev, a Radei centrale, in frunte cu
Mihail Hrusevski, care proclama autonomia largita a „Ucrainei” in
cadrul Rusiei.
La 14 septembrie 1917, rusii au proclamat Republica.
Germanii au reactionat prin aducerea lui Lenin, agentul lor, din
Finlanda la Petrograd si sponsorizarea Insurectiei Bolsevice (25
octombrie/7 noiembrie).
Lenin le-a acordat dreptul la secesiune, prin „Declaratia drepturilor
popoarelor din Rusia” (2/15 noiembrie 1917) si a dat mana libera
Germaniei in teritoriile de Vest ale Imperiului fost tarist, prin
Pacea de la Brest-Litovsk (20 noiembrie/3 decembrie).
Germania a construit, imediat, „Ucraina Mare” cu centrul la Kiev ca
baza de operatii, promitandu-i lui Hrusevski atasarea, ulterioara, a
Transcarpatiei, Bucovinei, Galitiei si Basarabiei.
Reactia rusa s-a produs prin Stalin, comisar al guvernului, insarcinat
cu „drepturile popoarelor”, care le-a declarat, imediat,
„contrarevolutionare”, pe toate cele care si-au proclamat independenta
si, la 11/24 decembrie 1917, la Harkov, a proclamat „Republica
Sovietica Ucraineana”.
La 31 ianuarie 1918, Congresul General Unit al Sovietelor din Rusia a
anulat „Declaratia drepturilor popoarelor” prin „Declaratia
drepturilor poporului muncitor si exploatat”, iar recent infiintata
Armata Rosie a zdrobit fortele lui Hrusevski, la Pskov, Talin si
Narva.
In mare graba, Germania si Austro-Ungaria au proclamat (9 februarie
1918) constituirea, din Galitia si Bucovina, a unui regat autonom in
cadrul Austro-Ungariei si au smuls Kievului promisiunea de furnizare a
unui milion de puduri de grau contra sprijin militar.
Drept urmare, la 18 februarie 1918, trupele germano-austro-ungare au
invadat „Ucraina” si au ocupat Kievul, restaurand autoritatea lui
Timosenko……pardon, a lui Hrusevski.
In sprijinul „democratiei” de atunci, englezii au organizat, la 3
marie 1918, desantul de la Murmansk, germanii profitand pentru a-l
unge pe generalul Skoropadski, hatman al Ucrainei, la 30 aprilie 1918.
Au urmat evenimentele cunoscute care au condus la destramarea
Austro-Ungariei si capitularea Germaniei si razboiul civil din spatiul
rus, proiectat inca din 1912, de masoneria europeana, pentru 1920,
drept „Teritoriu de experimenare a ideilor socialiste”.
In razboiul civil, romanii, fosti cazaci, au luptat, ca de obicei,
atat de partea rusilor care i-au deznationalizat prin celebrii
Frunza/Frunze si Ceapa/Ceapaev, cat si de partea „albilor”, ultimul
ataman liber cunoscut in istorie fiind romanul Nestor Mahna, pe care
noi l-am invatat in istoriile falsificate ca „ucraineanul” …..
„Mahno”.
La 29 noiembrie 1918, la Kiev, s-a proclamat RSS Ucraineana,
bolsevicii preluand, drept extrem de utila, nascocirea
germano-austro-ungara.
Acesteia aveau sa-i ataseze si alte teritorii romanesti, dar si
teritorii rusesti in partea de rasarit, facand ca lucrurile sa fie
aproape imposibil de descalcit astazi.
Dar despre toate acestea si multe altele, in cele ce vor urma………..
Col.(r) dr. Mircea Dog