carpathia_rex@yahoo.com 78.96.84.216
MAKE de la publicaţia Bursa, cu studiul „Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ” (promovat in interiorul articolului pe care l-aţi publicat) este iudeul Florian Goldstein, pe numele său real, patronul ziarului Bursa din 1990, iar fizicianul Radu SÂRBU, autorul articolului pe care l-aţi găzduit – intitulat ”Universul a fost (riguros) creat (I)“ – este nimeni altul decât fostul preşedinte al Fondului Proprietăţii de Stat (FPS), SÂRBU Radu Ovidiu, adus şi pus acolo de preşedintele Emil Constantinescu în 1998 de la FPS Cluj, unde Radu SÂRBU favorizase preluarea unor intreprinderi sau active locale de către grupul maghiar POLUS (cu care mai apoi şi Emil Boc a asociat primăria Clujului), ca Radu SÂRBU să privatizeze întreaga economie românească în favoarea străinilor (israelieni, mulţi din ei). Inculpat fiind (pentru privatizarea SC Bucuresti-Turism SA in favoarea unui grup israelian), Radu SÂRBU a zis instanţei: ”De ce să răspund eu, caci sunt un simplu fizician, nu economist”. Eram in sala de judecată când, în 2012, a spus aceste vorbe şi a fost achitat. |
„în timp ce dvs aţi depus mărturie în favoarea dlui Zărnescu”
-fara public….
Iată şi unul din articolele de la începutul colaborării lui Radu Sârbu cu Bursa, din 2007,
„Privatizarea în România“ (primul din serie)
https://www.bursa.ro/privatizarea-in-romania-8771319
în care el acuza lipsa de privatizare de până la venirea sa la butoane, la Fondul Proprietăţii de Stat, privatizarea fiind blocată, zicea el, de către „clientela comunisto-securistă“, căci Securitatea e de vină tot timpul în gurile politrucilor, de orice parte ar sta ei: cum e de vină de revoluţie (de „trădarea“ lui Ceauşescu, căci trebuia să tragă şi ea în populaţie, deşi nu avea aceste atribuţii), dar era acuzată şi că e sursa „teroriştilor“ care ar împiedica „revoluţia“, diversiune a complotiştilor lui Iliescu şi Brucan pentru lovitura lor de stat.
Culmea e că el însuşi, Radu Sârbu, a lucrat la privatizări cu un fost şef mai mic din Securitate, ajuns în SRI şeful filialei Cluj, colonelul Maldin C-tin (nepotul ospătarului Ştefan Mladin, care a participat la arestarea mareşalului Ion Antonescu, iar apoi a fost instalat în fruntea unei direcţii din Securitate de către comunistul ucraineanul Emilian Bodnariuc / devenit Emil Bodnăraş, care a condus operaţiunea arestării mareşalului), dar tot el ţipa „securiştii“ despre cei care fi împiedicat „benefica“ privatizare:
«Cred – zicea Sârbu în Bursa – că natura unui sistem este definită, mai degrabă decât prin altele, de natura proprietăţii economice. România, deşi „decretase” că revoluţia a fost anticomunistă şi că se reorientează spre capitalism, a păstrat în mâinile statului proprietatea asupra întreprinderilor economice şi financiare. Interesul a fost dublu: politic şi financiar. Pe de o parte, FSN, care – ca organism politic – s-a suprapus administraţiei de stat în mai mare măsură decât o făcuse însuşi partidul comunist, avea nevoie de salariaţii întreprinderilor de stat, ca masă de manevră în arena politică. Pe de altă parte, clientela de sorginte comunisto-securistă nu ar fi putut capitaliza prin căpuşare decât întreprinderi de stat. S-au construit structuri sindicale puternice, care au fost manipulate prin ofiţerii acoperiţi infiltraţi în conducerile lor pentru a se opune reformelor, în general, şi privatizării, în special.»
(Radu Sârbu, fostul şef al privatizărilor la comandă politică străină, cum s-a constatat şi în ancheta penală, lăudându-şi „privatizările“)
Ideea că sindicatele au avut lideri „impuşi“ de Securitate/SRI a fost împărtăşită şi mediatizată şi de „eroul, patriotul şi revoluţionarul“ Dan Cristian Ionescu (şi de aceea liderii sindicali nu i-ar fi susţinut planurile sale de accedere personală la putere), care, pentru că doar am spus că nu este astfel, s-a lansat campania împotriva mea cum că eu l-aş fi „atacat deşănţat“ pe Ionescu, fiind cu serviciile.
Dovada că adesea securiştii strigă „securiştii“, cum hoţii strigă „hoţul“:
Radu Sârbu a lucrat direct cu oamenii SRI-ului, instalaţi chiar la FPS (sunt mulţi, mulţi) despre el însuşi există mărturii că a fost informator la Securitate înainte de 1990, soţia sa era şefa secţiei SIE din Cluj, dar tot el acuză că sindicaliştii care i s-au opus (eu am fost unul din cei mai mari oponenţi ai săi, în timp ce SRI-ul mă ameninţa) erau la comanda „ofiţerilor acoperiţi“. Şi nu e paranoic. E un ultra diversionist murdar.