CITEȘTE !
Este CUTREMURATOR!
Statistici devastatoare
Conferința cu tema *Migrațiune și mentalități – un sfert de veac de tranziție și bejenie* susținută de doctor în științe economice Raluca Prelipceanu, a fost o surpriză totală pentru auditoriu.
În primul rând, deoarece Raluca Prelipceanu și-a luat masteratul și doctoratul la Sorbona, cu o temă similară, în urma unei ample cercetări făcute direct pe teren, vreme de mai mulți ani, în mai multe țări europene, SUA și Canada, după care i s-a propus să lucreze la Banca Mondială sau ca înalt funcționar în domeniul economic la Bruxelles.
A refuzat, după ce s-a convins de duplicitatea și fariseismul acestor instituții și a revenit în România să ajute la reconstrucția economică a țării. Dezamăgirea a fost totală, întrucât, la nivelul ei de instrucție, nu s-a găsit un post în care să fie angajată ca să-și poată dovedi utilitatea și să-și câștige cinstit și demn o pâine. Așa se face că a intrat în monahism, la o mănăstire din apropierea orașului Câmpeni, pentru a putea să-și continue cercetările economice.
Scandaloasa situație se „potrivește” perfect României, țară condusă, în ultimii 30 de ani, de prea mulți incompetenți.
În conferința amintită, Raluca Prelipceanu a punctat aspecte extrem de grave despre fenomenul emigrației din România și anume:
– țara noastră este pe locul 2 în lume (după Siria) ca număr de populație care emigrează, 9 români pe oră, 17% din populația activă a țării, 1/5 din întreaga populație;
– am pierdut 40.000 de medici (2007-2017), 84.000 tineri (2016) sub 36 de ani, din care 19% cu studii superioare (61% femei);
– suntem sursă de forță de muncă calificată pentru Austria, Ungaria, Franța, Germania și supercalificată pentru SUA și Canada.
Consecințele, mai ales pe termen mediu și lung sunt înfiorătoare:
– 5-6 milioane de români sunt permanent sau temporar în străinătate ca emigrați;
– pierdem o mare parte din tinerii care s-au calificat aici pe cheltuiala statului român;
– a crescut vârsta la care femeile procrează (de la 18 ani în 1980 la 30 de ani în 2017);
– copiii rămași în țară abandonează școala, devin analfabeți, nu primesc educație morală părintească, motive pentru care vor deveni o mare problemă peste 5-10 ani;
– diaspora românească nu este coagulată, nu are putere, nu promovează interesele României, nu susține interesul național;
– are loc deconstrucția identității umane, declasarea ei (cei plecați la muncă, chiar dacă au studii superioare, acceptă munci degradante);
– se schimbă mentalitatea celor plecați, acceptând după un timp principiile morale ale țării unde lucrează (homosexualitatea, neasumarea întemeierii unei familii, bigamia etc);
– emigranții români nu investesc în România resursele lor financiare. Chiar dacă își construiesc aici case, cimentul este francez, cărămida poloneză, instalația electrică olandeză, cea sanitară germană, aparatura neromânească, deci totul se reîntoarce în aceste țări;
– 20% dintre cei plecați nu se vor mai întoarce niciodată în România fiind pierduți definitiv;
– 23% au cerut cetățenie străină (Ungaria, Italia, Spania, Franța, Canada, SUA);
– dezvoltarea noastră economică este doar din: industria auto, informatică și consum;
– 40% din suprafața arabilă a țării este cumpărată de străini;
– marile magazine cu produse agro-alimentare, distrug agricultura românească (sectorul legumicol, pomicol, creșterea animalelor) care a devenit una de subzistență;
– principalele resurse strategice sunt în mâna străinilor.
Înfiorător de adevărat, sumbru ca perspectivă. De ce am ajuns aici?
– incompetența clasei politice care conduce țara de aproape 30 de ani;
– lipsa unor programe și strategii naționale de dezvoltare economică pe termen mediu și lung;
– nepotismul infiltrat în toate structurile, care creează imobilism și rezistență la transformare;
– supraîncărcarea schemelor și posturilor salariale la stat, care duc la cheltuieli uriașe;
– birocrația, mita, recompensarea politică cu posturi de răspundere după alegeri;
– distrugerea sentimentului patriotic, religios, dezunirea, trădarea, lașitatea, fac ca noi singuri să ,,închinăm” țara celui care plătește mai mult.
Concluzia te rog să o tragi tu, cititorule!
D-na Prelipceanu trebuie sa se fi convins dupa aceste experiente ca nimeni nu va angaja un om inteligent cu astfel de „porniri” de schimbare a realitatii = realitate care a fost impusa de elitele care considera ca conduc lumea si care au propagat promovarea unor „instrumente umane” ce nu au voie sa gandeasca mai ales in folosul celor multi.
Imi aduc aminte ca chiar inainte de 89 am avut ocazia sa vizitez cateva institutii de cercetare din USA ca urmare a unor presiuni din partea unor personalitati.Cand am ajuns acolo mi-am dat seama ca daca as fi ramas trebuia sa fac fata unor lupte meschine cu persoane mult sub pregatirea mea dar care luptau intr-o haita sa-si pastreze pozitiile.Altii care credeau ca occidentul era raiul pe Pamant au cerut pasaport pt emigrare renuntand la cetatenia romana si cand au dat cu nasul de acel „rai” s-au chinuit pana dupa 89 ca sa poata sa se intoarca in tara.
Ce-i recomand d-nei Prelipceanu este sa caute sa-si realizeze planurile in mod onest chiat cu mijloace materiale modeste, dar si asa isi va face o gramada de dusmani pt ca adevarul este cea mai nedorita „marfa” de catre cei care sunt pusi sa estimeze si sa recompenseze munca cinstita si rezultatele ei.
Această situație are și avantaje, printre care
1. Din acești mulți pribegi unii, puțini se întorc. Vaccinați.
Bine ar fi să-și caute de lucru în mediul privat românesc, nu iar la stat.
2. Populația țării scade, întotdeauna s-a trăit mai bine în țările cu lume puțină.
3. Astfel țara se ecologizează în mod natural și veritabil. Desigur nu la București …
4. Statul slăbește, nu poate acorda ajutoare sociale, rezultat migranții musulmani nu rămân la noi ci își vor urma drumul la cei bogați și numeroși, înghesuiți, treabă care le va da de gândit poate alor noștri.
5. etc