România lui Johanis și China a chinezilor

CD

O ÎNTREBARE LEGITIMĂ: CÂND ÎȘI VA CLARIFICA ROMÂNIA LUI IOHANNIS RELAȚIA CU CHINA?
de Bogdan Tiberiu IACOB

După ce le-a vîndut chinezilor parte din portul Hamburg, cancelarul Olaf Scholz a plecat la Beijing, de unde se anunță azi, între altele, vînzarea către China a 140 de avioane Airbus de fabricație germană-franco-britanico-spaniolă. O bagatelă de vreo 17 miliade de dolari. Plus jurăminte fierbinți de prietenie și colaborare între Germania și China. Răstimp, președintele României, Klaus Iohannis, a refuzat pînă și un mesaj de două rînduri pe Twitter de felicitare pentru realegerea lui Xi Jinping. Care l-a felicitat pe Iohannis după alegerea ca președinte. O minimă curtoazie diplomatică obligatorie între două țări extrem de apropiate.
De unde știm că sunt extrem de apropiate?
Simplu: de pe siteul oficial al Ministerului de Externe al României.
Acolo unde China figurează pe lista foarte restrînsă a celor 15 țări cu care România are parteneriate strategice, foarte speciale.

Ce scrie MAE despre relația România-China într-un material postat în martie 2021:
”Relaţia specială a României cu R.P. Chineză.
Dezvoltarea şi aprofundarea dialogului politic bilateral, pornesc de la dimensiunea capitalului acumulat în cei 72 de ani de la recunoaşterea RP Chineze şi stabilirea relaţiilor diplomatice, România continuând să fie unanim recunoscută în China drept a doua țară, după URSS, care a contribuit la industrializarea Chinei și la reforma agrară.
România își menține poziţia constantă de recunoaştere a unei singure Chine, Taiwanul constituind parte integrantă a acesteia. România a avut o contribuţie esenţială la iniţierea dialogului sino-american, în anii ’60-’70. Un alt moment istoric al relaţiei bilaterale a fost solidaritatea manifestată de China faţă de poziţia adoptată de România după „primăvara de la Praga”. Cele două evenimente au constituit pilonii de bază pe care s-a consolidat în timp relaţia specială cu RP Chineză.
În ultimii ani, au fost realizate vizite şi contacte la cel mai înalt nivel, care au asigurat menţinerea unui dialog politic conectat la priorităţile agendelor naţionale şi dedicat actualizării sistematice a programelor bilaterale de schimburi şi cooperare.
La nivelul autorităţilor locale (oraşe, municipii şi judeţe) se desfăşoară schimburi directe în baza a 46 de acorduri de înfrăţire (17 înfrățiri între județe din România și provincii din R. P. Chineză, și 30 de înfrățiri între orașe din România și orașe din R. P. Chineză). În 2005, cele două părţi au convenit semnarea Acordului de înfrăţire între municipiul Bucureşti şi municipiul Beijing. Asociaţiile de prietenie din cele două ţări organizează acţiuni cu ocazia unor evenimente din relaţiile bilaterale şi din istoria celor două ţări.”
E foarte interesant de remarcat că MAE recunoaște oficial ceea ce într-o vreme circula doar sub formă de zvon, anume că în 1968 China a transmis avertismente ferme rușilor să nu invadeze și România după modelul praghez, adică un gest de prietenie similar celor pe care le-am aștepta azi de la NATO, în caz de pericol.
Deci, oficial, România are o politică de mare deschidere față de China și de poporul chinez, în baza unei prietenii vechi și încercate.
Ce află românii, în schimb, tot de la oficialii statului român?
Președintele Klaus Iohannis, cel care și-a lansat cu surle și tobe în China celebra sa carte biografică, refuză un minim gest de politețe față de omologul său și decide, prin CSAT, eliminarea companiei Huawei de pe piața 5G românească.
Membri ai guvernelor sale și ai parlamentului, în special de la PNL și USR, vorbesc permanent despre China ca despre o dictatură feroce și bolnavă de spionită, un regim criminal, chiar periculos pentru România. Așa cum am mai punctat, politicienii de prim rang cer liste negre din care să afle ce localități ori universități de la noi sunt înfrățite cu cele chineze. Vor să știe ce afaceri fac firmele chineze la noi și firmele noastre la ei (Exemple aici, aici și aici). ICR Beijing e închis de ani de zile. Ample manifestări politice ori economice organizate de China sunt boicotate fățiș de politicienii români, iar turneele oficialilor chinezi în Europa ocolesc România.
Ceea ce ridică o problemă cît se poate de serioasă: dacă mai-marii statului român au constatat că regimul de la Beijing a luat-o razna rău de tot din martie anul trecut pînă anul acesta, de ce pe siteul MAE mai adastă un material oficial atît de curtenitor la adresa Chinei?
Dacă, dimpotrivă, China e aceeași de acum cîțiva ani, de ce mai-marii statului român acționează atît de ostil la adresa unui stat declarat ca mare prieten al României?
Una peste alta, cînd va veni momentul unei clarificări serioase și oficiale a relației României cu China, țară unde liderii europeni vedem că se bulucesc să facă afaceri bănoase nederanjați de obiecțiile unora la adresa Beijingului?