România este o țară sub ocupație

Evident că Israelul se teme de Rusia! Bancherii evrei n-au reușit să pună rușii cu botul pe labe în perioada bolșevică și eșecul acesta îi va bântui multă vreme. Sunt nevoiți să conceapă alte scenarii, între timp apărând și alte centre de putere la fel de redutabile sau poate chiar mai puternice.

Iata traducerea Raportului Ministerului de Externe al Federaţiei Ruse (al guvernului rus), din septembrie 2024, privind „fascismul” si „extremisnul” din Romania,
in care sunt acuzati de pro-fascism si statul roman, si Miscarea Legionara, si Calin Georgescu, si Vasile Zarnescu, si generalulTroncota, si editura la care publica Corvin Lupu (Paul Editions), si multi lideri AUR etc.
Raportul integral e aici, pe site-ul oficial al MAE rus:
https://mid.ru/en/foreign_policy/humanitarian_cooperation/1968836/#_Toc181112823

Traducere:
„Autoritățile române urmează un curs sistematic de distorsionare a memoriei istorice a războiului împotriva fascismului. Există fapte de glorificare a nazismului în țară, opiniile naționaliste sunt din ce în ce mai susținute, iar antisemitismul și alte forme de xenofobie se manifestă în societate. În același sens, afirmarea egalității dintre comunism și fascism este promovată de establishmentul politic românesc.
În acest context, poziția de vot a României în Adunarea Generală a ONU cu privire la proiectul de rezoluție „Combaterea glorificării nazismului, neonazismului și a altor practici care contribuie la escaladarea formelor contemporane de rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranță conexă”, introdus de Federația Rusă și alți co-sponsori, nu este surprinzătoare – delegația sa a votat împotriva adoptării documentului în 2022-2023, deși anterior (cu excepția anului 2011) s-a abținut în mare parte de la vot.
Unul dintre faptele flagrante de glorificare a nazismului în țară este dezvelirea, la 18 iunie 2024, în comuna Farkașa (județul Neamț), a unui bust al generalului Gheorghe Manoliu cu crucea lui Hitler la gât, care a luptat de partea Germaniei naziste în Marele Război Patriotic până în 1944. Și mai semnificativ este faptul că, la ceremonia dezvelirii bustului, onorurile aduse acolitului nazist au fost aduse de militari ai Armatei Române din Batalionul 17 Trupe de Munte „Dragoș Vodă”.[2003]

Un alt monument dedicat unui colaborator nazist, un bust al lui Mircea Vulcănescu, se află în capitala României, în Parcul Sfântul Ștefan. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Mircea Vulcănescu a fost ministru adjunct al finanțelor în guvernul pro-nazist al țării. La 9 octombrie 1946, a fost condamnat pentru crime de război. Fiica criminalului de război, susținută de grupuri naționaliste, a solicitat reabilitarea tatălui ei, dar în 2019 cererea, admisă în fond, a fost respinsă de Curtea de Apel București.

La începutul anului 2023, rezultatele votului pentru demolarea bustului au fost puternic criticate de organizațiile românești pentru drepturile omului. De exemplu, Consiliul Local București a votat împotriva rezoluției conform căreia monumentul urma să fie demontat. Această rezoluție a fost inițiată de un consilier din partea Partidului Național Liberal de centru-dreapta și nu a fost adoptată deoarece majoritatea membrilor consiliului s-au abținut.[2004]

Șeful Centrului pentru Monitorizarea și Combaterea Antisemitismului, cu sediul la București, Maximillian Marco Katz, a criticat, de asemenea, rezultatul votului. „În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Mircea Vulcănescu a făcut parte din guvernul Mareșalului Antonescu, care a adoptat și implementat legi și măsuri antisemite care au dus la Holocaustul din România”, se arată în declarația sa.[2005] Printre apărătorii bustului s-a numărat Antonio Andrusceac, deputat din partidul de extremă dreapta Alianța pentru Uniunea Românilor (AUR). Antonio Andrusceac a mulțumit Consiliului Local București pentru apărarea „cultului eroilor și martirilor săi”.

În aprilie 2024, România a fost condamnată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) [2006] pentru achitarea de către Curtea Supremă a țării a ofițerilor care au participat la persecuția evreilor din 1941, inclusiv la pogromul de la Iași, și condamnați în 1953 pentru crime de război și crime împotriva umanității.

Tot mai frecvente sunt încercările de a ascunde natura criminală a acțiunilor colaboratorilor români ai Germaniei naziste, evidențiind „celelalte realizări” ale acestora în domeniul culturii și științei. La 1 aprilie 2021, la inițiativa primăriei Iașiului, a fost dezvelit un bust al lui Octavian Goga, fostul prim-ministru (1937-1938), poet și dramaturg. Guvernul său, care îl includea și pe ideologul principal al fascismului românesc, Alexandru Cuza, a urmat un curs naționalist profascist cu o orientare pro-hitleristă în politica externă. Guvernul lui Octavian Goga a emis un decret prin care evreii români erau privați de cetățenie.

În publicațiile unora dintre mass-media locale, comandantul unității Mișcării Legionare, Radu Gyr, este adesea prezentat ca un „martir al închisorii comuniste” [2007], fără a se menționa trecutul său și faptul că a fost recunoscut drept criminal de război (condamnat în iunie 1945 pentru crime de război). [2008] Instituțiile culturale din județul Prahova au organizat evenimente în perioada 2023-2024, în cadrul cărora Mircea Vulcănescu și Radu Gyr au fost prezentați exclusiv ca victime ale regimului comunist. [2009] Gogu Puiu [2010], membru al Poliției Legionare, este prezentat ca un înfocat „lider al rezistenței anticomuniste din Dobrogea”; A fost recrutat după 1945 de serviciile de informații occidentale pentru a organiza activități antiguvernamentale în România socialistă.

Pe 24 ianuarie 2023, Alexandru Florian, directorul Institutului Național Elie Wiesel pentru Cercetarea Holocaustului din România, și-a exprimat dezamăgirea față de faptul că Marcel Ciolacu, liderul Partidului Social Democrat, cea mai mare forță politică a țării în cadrul coaliției de guvernare, și-a început discursul public la sărbătoarea Micii Uniri.

……………….

Pe 24 ianuarie 2023, Alexandru Florian, directorul Institutului Național Elie Wiesel pentru Cercetarea Holocaustului din România, și-a exprimat dezamăgirea față de faptul că Marcel Ciolacu, liderul Partidului Social Democrat, cea mai mare forță politică a țării în cadrul coaliției de guvernare, și-a început discursul public la sărbătoarea Micii Uniri din Focșani citându-l pe „filosoful antisemit” Petre Țuțea[2011], membru al Mișcării Legionare.

Evoluțiile pozitive în lupta împotriva promovării moștenirii Gărzii de Fier au fost foarte limitate. În 2023, după ani de litigii, o placă cu simboluri interzise ale mișcării a fost îndepărtată de la sediul din București al Mișcării Legionare. În ianuarie 2024, parchetul a intentat un proces împotriva bloggerului Cătălin Valeriu Dănoiu („Veghea Patriei”) pentru propagandă a ideilor legionare, precum și pentru incitare la ură pe motive de rasă, etnie, naționalitate și orientare sexuală.[2012]

Publicul românesc continuă să își exprime îngrijorarea cu privire la recunoașterea de către hotărârea Tribunalului Sibiu din 28 mai 2007 a Forumului Democrat al Germanilor din Sibiu ca succesor al Grupului Etnicilor Germani înființat la insistențele Germaniei naziste, care a fost interzis prin Decretul Regelui Mihai nr. 485 din 7 octombrie 1944 și a încetat să mai existe. Pe baza hotărârii judecătorești menționate mai sus, Forumul Democrat al Germanilor din România (DFDR, reprezentând minoritatea națională germană în Parlament) a început restituirea proprietăților pierdute după 1944. Au fost revendicate 136 de proprietăți imobiliare din județul Sibiu.[2013] Au fost admise cereri de restituire a 12 proprietăți, au fost oferite despăgubiri pentru alte cinci, iar 61 de cereri au fost respinse.[2014] Presa locală a atras atenția asupra faptului că reînregistrarea proprietăților în favoarea DFDR, într-o serie de cazuri, a fost realizată cu sprijinul fostului președinte DFDR și primar al Sibiului, Klaus Iohannis (Președintele României din 2014).[2015]

În iunie 2021, ziarul Cotidianul a reamintit că decizia „de recunoaștere a DFDR ca succesor legal al unei organizații fasciste” a rămas în vigoare.[2016] O problemă a ridicat, de asemenea, problema „necesității de a clarifica relația dintre DFDR și Grupul Etnicilor Germani în lumina luptei declarate (de autorități) împotriva antisemitismului”. În același timp, s-a observat că istoricii și instituțiile media care au tras semnale de alarmă cu privire la legătura dintre Forum și Grup au fost urmăriți penal în urma unui proces DFDR.[2017] În decembrie 2022, publicația a atras atenția asupra „dublelor standarde” în contextul condamnării Gărzii de Fier și a inacțiunii simultane a autorităților în ceea ce privește DFDR.[2018] Deși DFDR în sine nu este clasificată drept o organizație radicală și extremistă, precedentul restituirii în favoarea sa a bunurilor confiscate de la o organizație fascistă ar putea fi folosit pentru a extinde această schemă la foști activiști ai Mișcării Legionare și membri ai guvernului lui Ion Antonescu. În acest context, presa românească, de exemplu, a remarcat încercările descendenților membrilor Grupului Etnicilor Germani de a restitui proprietățile imobiliare luate cu forța de la evrei de către naziști în timpul regimului lui Ion Antonescu.[2019]

O scrisoare deschisă a politologului și economistului român Radu Golban concluzionează: analizele de specialitate efectuate de avocați elvețieni arată că decizia autorităților judiciare române de a recunoaște succesiunea legală a DFDR către Grupul Etnic German este, de fapt, recunoașterea unui grup nazist și o încălcare a obligațiilor Bucureștiului în temeiul acordurilor de pace semnate după al Doilea Război Mondial.

O serie de fani deschiși ai mișcării legionare și criminali de război, inclusiv dictatorul Ion Antonescu, au intrat în Parlamentul României la alegerile din 2020 „sub steagul” Alianței pentru Uniunea Românilor (AUR) cu aproximativ 8% din voturi (44 de mandate din 466). Aceștia încearcă să mascheze crimele acoliților români ai lui Hitler, mascându-și actele brutale cu sloganuri de „luptă de eliberare națională” pentru „salvarea teritoriilor istorice” de bolșevici. Senatorul AUR Sorin Lavric se adresează în mod regulat Parlamentului cu „declarații politice” postate pe site-ul oficial al organului legislativ pentru a-i reabilita pe membrii și susținătorii mișcării legionare ca „victime ale regimului comunist”. Printre aceștia se numără Traian Brăileanu, membru proeminent al Senatului Gărzii de Fier și unul dintre ideologii acesteia (8 februarie 2023) [2020], Gheorghe Jimboiu (22 iunie 2022)[2021], Constantin Gane (27 aprilie 2022)[2022], Nicolae Călinescu (16 februarie 2022)[2023], Valeriu Gafencu (24 februarie 2021)[2024], Constantin Oprișan (10 martie 2021)[2025] și Virgil Maxim (24 martie 2021)[2026]. Panegiricele lui Sorin Lavric au fost acordate lui Mircea Vulcănescu, membru al guvernului Ion Antonescu (3 martie 2021)[2027] și teroristului moldovean Filimon Bodiu [2028] (23 martie 2022).

În ianuarie 2022, Călin Georgescu, președintele de onoare al AUR, nominalizat de acest partid pentru funcția de prim-ministru, a declarat că Corneliu Codreanu, fondatorul și liderul mișcării legionare românești, „a luptat pentru bunele moravuri umane” și, de asemenea, „a făcut lucruri bune”. [2029] În martie 2020, după ce vandalii au turnat vopsea peste și au pictat o expoziție foto în aer liber la Centrul Rus pentru Știință și Cultură din București, dedicată eliberării Europei de fascism de către trupele sovietice[2030], platforma Acțiunea 2012 afiliată AUR i-a lăudat pe vandali pe pagina sa de socializare, însoțind postarea cu comentarii anti-ruse. Ca răspuns la nota de protest a Ambasadei, poliția a deschis un dosar penal. Cu toate acestea, autorii nu au fost aduși în fața justiției.

Mișcările legionare sunt, de asemenea, interzise în țară (organizații care au funcționat în perioada 1927-1941 sub numele de Legiunea Arhanghelului Mihail, Garda de Fier și partidul Toți pentru Țară) și adepții lor moderni. Producerea, distribuirea și utilizarea publică a ideilor, simbolurilor lor, precum și promovarea cultului criminalilor de război recunoscuți se pedepsesc cu închisoare de la trei luni la șase ani, iar crearea de organizații cu orientare fascistă, rasistă sau xenofobă și sprijinirea acestora – cu închisoare de la trei la zece ani cu privațiune de drepturi.

Deși pedeapsa introdusă pentru promovarea mișcării legionare a dus la faptul că o parte din organizațiile odinioară înregistrate oficial care propovăduiau aceste idei au fost forțate să reducă sau să minimizeze activitatea publică, anumite structuri de extremă dreapta continuă să opereze „din subteran”, folosind platforme în rețelele de socializare.[2031] Printre acestea se numără Partidul Noua Dreaptă, înregistrat în 2015, și Mișcarea Legionară, care nu are statut juridic. Accesul la site-ul web, blogul de știri și paginile de socializare ale Mișcării Legionare (lider – Ș.Suru), care promovează liber operele „părinților săi ideologici”, nu este restricționat în țară. În 2022, organizația a organizat conferințele „Mișcarea Legionară: Ieri, Azi, Mâine” (24 iunie), „Cum să devii membru al Mișcării Legionare” (23 iulie), „Naționalismul printre români” (17 decembrie), apoi a distribuit înregistrarea lor pe platforma YouTube. Într-un loc public, în clădirea sediului mișcării din București, există un panou cu simbolurile interzise ale Gărzii de Fier. Încercările de a-l demonta de către Institutul pentru Studierea Holocaustului din România au eșuat: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a clasat cazul „pentru lipsa unor probe clare” pe 20 octombrie 2020, după cinci ani de audieri. [2032] În februarie 2021, instanța Sectorului 2 București a menținut decizia. [2033]

Încercările de a trage la răspundere mișcarea în ansamblu au eșuat, de asemenea. În ciuda utilizării simbolurilor legionare, a uniformelor, a saluturilor naziste de către membrii săi și a evenimentelor organizate pentru a prețui memoria lui Corneliu Codreanu, fondatorul Gărzii de Fier, procurorii de pe lângă Curtea de Apel București au recunoscut-o doar ca „un grup restrâns de oameni cu înclinații și opinii nostalgice”.[2034]

Pe valul „solidarității” cu Kievul, unii reprezentanți ai comunității istorice românești au făcut încercări de a-i scuti pe naționaliștii ucraineni de OUN-UPA, o organizație interzisă în Rusia. În mai 2022, Manuel Stănescu, angajat la Institutul de Studii Politice în Domeniul Apărării și Istoriei Militare, a publicat un articol în revista History, în spiritul mitului politic promovat de Ucraina, conform căruia OUN-UPA ar fi trebuit să coopereze cu naziștii doar de dragul luptei pentru independență împotriva bolșevismului. În special, autorul îl prezintă într-o lumină pozitivă pe Taras Bulba-Boroveț, fondatorul nazist al UPA, care a exterminat masiv evrei (ceea ce nu este menționat în articol). De asemenea, el susține că OUN „s-a opus creării diviziei Galiția SS” și s-a limitat în acțiunile antiromânești datorită „relațiilor foarte bune dintre români și ucraineni din nordul Bucovinei”.[2035]

Din 2021, autoritățile și-au intensificat eforturile de a redenumi situri geografice și administrative numite după persoane condamnate pentru infracțiuni împotriva populației rome și evreiești. Drept urmare, în România a mai rămas o singură stradă în onoarea lui Ion Antonescu – în Bechet, județul Dolj. La 15 februarie 2023, Senatul Universității din București i-a deposedat acestui asociat al lui Hitler de titlul de „doctor onorific”.[2036]

În același timp, conform calculelor Institutului pentru Studierea Holocaustului, în România încă există șaisprezece situri numite după criminali de război, în nouă așezări.[2037] Încercările de a schimba numele unei străzi din Cluj-Napoca numită în onoarea lui Radu Gyr au eșuat de nenumărate ori.[2038] O stradă și un colegiu tehnologic din capitala României, un liceu din Maramureș sunt numite după Mircea Vulcănescu, iar un bust în onoarea sa a fost ridicat pe una dintre piețele Sectorului 2 din București. Încercările de a redenumi colegiul[2039] și de a îndepărta monumentul s-au întâmpinat cu rezistență din partea publicului și a unor oficiali.[2040] Mai mult, pe 29 iunie 2022, la inițiativa primăriei Sectorului 2 din București, Consiliul Municipal Metropolitan a decis să redenumească parcul după Mareșalul Uniunii Sovietice Fiodor Ivanovici Tolbuhin, un eliberator al României de naziști.[2041]

Cărți care încearcă să-l reabiliteze pe Ion Antonescu și anturajul său sunt publicate anual în România. În perioada 2020-2021, importante ziare românești, Adevărul[2042] și Jurnalul Național [2043], au promovat prin intermediul rețelelor lor de distribuție cărțile negaționistului Holocaustului Gheorghe Buzatu[2044], „Mareșalul Antonescu în fața istoriei și a României cu și fără Antonescu”, precum și memoriile unor criminali de război apropiați dictatorului român, publicate la editura bucureșteană Paul Editions: colonelul Gheorghe Magherescu, șeful secretariatului său („Adevărul despre Mareșalul Antonescu”) [2045], generalul Constantin Pantazzi („Cu Mareșalul până la moarte”) [2046] și comisarul Radu Lecca, cel responsabil pentru „rezolvarea problemei evreiești” („Un joc conflictual: Între Führer”, „Mareșalul și evreii din România”) [2047]. În special, cartea lui Radu Lecca este o încercare de a minimaliza propria responsabilitate și rolul lui Ion Antonescu în organizarea Holocaustului din România. În 2022 au fost publicate romanele Antonescu cu Hitler de Gică Manole[2048] și „Omul secret al mareșalului” de Cristian Troncotă[2049] despre criminalul de război Eugen Cristescu, șeful serviciilor secrete românești în perioada 1941-1945.
Publisol a publicat și promovat cartea în două volume a lui Marcel Dumitru Ciucă „Procesul Marii Trădări Naționale: Mareșalul Antonescu în fața istoriei”[2050], care încearcă să demonstreze invaliditatea procesului dictatorului român.

Pe 1 iunie 2021, a avut loc o slujbă de pomenire pentru Ion Antonescu[2051] (difuzată de mai multe ori pe postul local Vaslui TV) în Biserica Sfânta Parascheva din Vaslui, la inițiativa Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni. Postul TV a fost amendat[2052], iar preoții care au oficiat slujba au fost dosar penal.[2053]

Ion Antonescu este portretizat pe picturile murale ale bisericilor din București, în special la Biserica Sf. Constantin și Elena[2054], unde acest complice al Führerului este înfățișat în imaginea pozitivă a unui paznic de biserică. Imaginea sa se află și în biserica mănăstirii Mihai Vodă, printre regii și ierarhii bisericești deosebit de venerați ai României.[2055]

Începând cu mai 2024, lucrarea lui Corneliu Codreanu „Către legionarii mei” în limba engleză (adnotația îl descrie ca „erou național”) [2056] și o colecție de „circulare” ale sale [2057], precum și cartea „Cranii de lemn” de Ion Moța, unul dintre liderii Gărzii de Fier[2058], sunt disponibile pe scară largă pentru vânzare gratuită în magazinele online din România.

Legislația românească stabilește componentele infracțiunilor motivate de ură și rasism și definește diverse tipuri de pedepse pentru acestea. În iulie 2015, a intrat în vigoare Legea nr. 217 pentru modificarea și completarea Decretului de Guvern nr. 31 din 2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor fasciste, rasiste și xenofobe, precum și promovarea cultului persoanelor vinovate de crime împotriva păcii și umanității. Aceasta definește „Holocaustul pe teritoriul românesc” ca fiind „exterminarea și distrugerea sistematică a evreilor și romilor, susținută de autoritățile și instituțiile publice române pe teritoriile aflate sub controlul lor între 1940 și 1944”). Negarea, justificarea sau minimizarea consecințelor Holocaustului se pedepsește cu închisoare de până la 3 ani sau amendă.

Din 2018, Legea 157/2018 „Privind anumite măsuri pentru prevenirea și combaterea manifestărilor de antisemitism” în România a introdus pedepse de până la 3 ani de închisoare pentru promovarea simbolurilor și ideilor antisemite, de până la 5 ani pentru răspândirea unor astfel de materiale și de până la 10 ani – pentru înființarea și susținerea organizațiilor relevante.

În ianuarie 2022, Poliția București a deschis un dosar penal pentru infracțiunea prevăzută la articolul 3 din Legea 157/2018 (promovarea publică a conceptelor și doctrinelor antisemite) pentru depunerea unei coroane de flori cu o inscripție care neagă exterminarea în masă a evreilor la memorialul Holocaustului în timpul evenimentelor oficiale de doliu [2059].
În țară se elaborează o nouă Strategie Națională și un Plan de Acțiune pentru Prevenirea și Combaterea Antisemitismului, Xenofobiei, Radicalizării și Utilizarea Discursului Instigator la ură pentru perioada 2024-2027 (care înlocuiesc Planul de Acțiune 2021-2023).
A fost numit un reprezentant special al guvernului pentru promovarea politicii memoriei, combaterea antisemitismului și xenofobiei. Din anul universitar 2023/24, cursul „Istoria Evreilor. Holocaustul“ a devenit obligatoriu în programele școlare (clasele IX-XII) și în învățământul profesional.
Cu toate acestea, rezultatele eforturilor depuse de autorități nu au fost pe deplin la înălțimea așteptărilor. În ianuarie 2022, directorul MCA, Marco Maximillian Katz, a menționat că observă cu „îngrijorare crescândă” „denigrarea și negarea Holocaustului la nivelul clasei de conducere politică din România”.[2060] În iulie 2022, Institutul Național pentru Cercetarea Holocaustului din România a constatat o „slabă conștientizare și lipsă de înțelegere a acestei probleme la nivelul autorităților locale, funcționarilor publici, judecătorilor și structurilor responsabile de implementarea legii și a măsurilor adoptate de Parlament și Guvern”.[2061]
În ianuarie 2022, rezonanța a fost provocată de o declarație a partidului AUR, care a etichetat Holocaustul drept o „problemă minoră” care nu ar trebui să fie demnă de un studiu aprofundat în școli.[2062] Este demn de remarcat faptul că astfel de declarații sunt făcute într-o țară în care cel puțin 380.000 de evrei au fost uciși brutal în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Rezultatele unui sondaj privind introducerea cursului menționat mai sus în programa școlară sunt, de asemenea, destul de indicative: 52% dintre cei chestionați s-au opus deciziei de a face studiile despre Holocaust obligatorii.[2063]
Cu toate acestea, în 2023, liderul AUR, George Simion, a revizuit poziția partidului cu privire la această problemă. La o întâlnire cu ambasadorul Israelului în România, Reuven Azar, și politicianul israelian Yossi Dogan, acesta a recunoscut responsabilitatea țării pentru Holocaust și a condamnat manifestările de antisemitism.[2064] Cu toate acestea, unii analiști politici văd o astfel de schimbare dramatică de opinii ca fiind una dintre mișcările strategice ale partidului înainte de alegeri. Conform unui sondaj realizat de Institutul de Cercetare a Holocaustului în 2023 în rândul reprezentanților comunității evreiești din țară, 71% dintre respondenți au remarcat persistența antisemitismului în România, în timp ce 41% au remarcat ascensiunea acestui fenomen în societate în ultimii cinci ani.[2065]
Este de remarcat faptul că prima sentință pentru negarea Holocaustului a fost pronunțată în 2021, la aproape 20 de ani de la adoptarea Ordonanței 31/2002. În același timp, un an mai târziu, pedeapsa de treisprezece luni de închisoare, aplicată anterior lui Vasile Zărnescu, colonel (rtd.) al Serviciului Român de Informații, pentru cartea Holocaustul – gogorița[2066] diabolică, a fost înlocuită cu un avertisment. [2067] După cum a afirmat în martie 2022 Marco Maximillian Katz, șeful MCA, acest verdict al Curții de Apel București „a anulat și a batjocorit” progresele autorităților în combaterea antisemitismului. [2068]

Manifestările antisemite și profanarea cimitirelor evreiești din țară sunt sistemice: În 2017, în noaptea de 23 spre 24 aprilie, mai mulți tineri au răsturnat și spart cel puțin zece pietre funerare într-un cimitir evreiesc din capitală.[2069]

În aprilie 2019, numeroase instituții media centrale au relatat că peste 70 de pietre funerare și monumente au fost distruse în cimitirul evreiesc din Huși (județul Vaslui).
Potrivit MCA, în decembrie 2019 și aprilie 2020, persoane necunoscute au pictat imagini cu svastici, saluturi naziste și inscripții antisemite în parcarea magazinului universal Unirea central din București.
În iunie 2021, peste 20 de pietre funerare și monumente au fost dărâmate într-un cimitir evreiesc din Ploiești.[2070] În decembrie 2021, două svastici au fost pictate pe sinagoga din Sighișoara.
Pe 6 ianuarie 2022, un act de vandalism a fost comis împotriva sinagogii din Făgăraș. Situația minorităților etnice din România ridică anumite îngrijorări în rândul activiștilor pentru drepturile omului. Politica în domeniul asigurării drepturilor acestora nu este cuprinzătoare, iar modalitățile și mijloacele de implementare a acesteia variază în funcție de situația din anumite regiuni ale țării.

Consiliul Național Împotriva Discriminării, care funcționează sub controlul Parlamentului țării, a înregistrat 1000 de sesizări cu privire la actele de discriminare împotriva romilor pe diverse motive în 2023 (988 în 2022). Cel mai mare număr de plângeri au vizat încălcări ale dreptului la muncă și la alegerea profesiei (389), apărarea onoarei și demnității (194) și dreptul la educație (98). Au existat plângeri privind încălcarea drepturilor pe motive naționale (96), etnice (58) și lingvistice (13).

Drepturile etno-culturale ale minorității naționale maghiare, ai cărei reprezentanți locuiesc predominant în județele Transilvaniei (1,3 milioane de persoane sau 6,5% din populația totală a țării), sunt încălcate sistematic. Mai mult, autoritățile române continuă să-i persecute pe maghiari pentru utilizarea drapelului secuilor (româno-maghiari) și să-i amendeze pentru intonarea imnului maghiar în timpul evenimentelor publice. Utilizarea limbii maghiare în instituțiile publice din zonele dens populate de maghiari și primirea învățământului secundar și superior în limba maternă, garantate oficial de legea „Prin Educație”, sunt cele mai acute probleme. De exemplu, referitor la optimizarea cheltuielilor bugetare, se implementează o politică de eliminare a unui număr de discipline în limba maghiară din programa de învățământ a Universității de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș.
În acest context, Comitetul ONU pentru Drepturile Economice, Sociale și Culturale (CESCR) este îngrijorat de accesibilitatea limitată la educația în limbile minorităților naționale din cauza finanțării bugetare inadecvate. CESCR atrage atenția asupra necesității intensificării eforturilor pentru a asigura accesibilitatea educației în limbile minorităților naționale, inclusiv prin alocarea unor resurse bugetare suficiente în acest scop.[2071]
În general, problemele legate de primirea învățământului secundar și superior în limba maghiară, precum și utilizarea limbii maghiare în instituțiile publice din zonele cu o populație maghiară compactă (așa-numitul Ținut Secuiesc) sunt extrem de acute în România. În 2020, actualul președinte al României, Klaus Iohannis, a fost amendat cu 5.000 de lei (aproximativ 1.000 de euro) de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) „pentru discriminare și încălcarea dreptului la demnitate pe criterii de etnie/naționalitate”. Această acțiune a urmat remarcilor dure ale șefului statului cu privire la un proiect de lege privind autonomia Ținutului Secuiesc, care a fost adoptat de Camera Deputaților (camera inferioară a parlamentului), dar apoi respins în cele din urmă de Senat (camera superioară a parlamentului). În urma adoptării acestui proiect de lege în Camera Deputaților, în care Partidul Social Democrat (PSD) avea majoritate, președintele a declarat că PSD dorește să „dea Transilvania maghiarilor” și a întrebat retoric: „Ce v-a promis liderul de la Budapesta în schimbul acestui acord?”

Remarcile președintelui au provocat indignare în Ungaria și în interiorul țării. De exemplu, premierul maghiar Viktor Orbán a declarat că nu a auzit „așa ceva venind din România, nici măcar în cele mai grele, antidemocratice, tulburi perioade”. Liderul Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, Hunor Kelemen, l-a acuzat pe Klaus Iohannis de „distrugerea ideii de dialog politic rațional, batjocorirea limbii maghiare și discriminarea minorității maghiare din România”.[2072]

Un val de condamnări a fost provocat de gestul controversat al prim-ministrului român de la acea vreme, Mihai Tudose, care a promis în cadrul unei emisiuni de televiziune din ianuarie 2018 că „îi va spânzura pe maghiarii implicați în utilizarea drapelului secuiesc pe aceleași catarge”. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării i-a emis politicianului un avertisment în acest sens.
În 2021, o rezonanță largă a fost provocată de remarcile nemărginite la adresa grupului etnic maghiar, făcute într-o declarație televizată de fostul președinte al României, europarlamentarul Traian Băsescu. În acest sens, Consiliul Național al ONG-ului Secuiesc a făcut apel la autoritățile române.
……………………….
Comunitatea romă din România (peste 620.000 de persoane, aproximativ 3,3% din populație și, conform datelor neoficiale, până la 2 milioane de persoane) este cea mai discriminată dintre toate minoritățile etnice pe motive de naționalitate. În observațiile lor finale în urma examinării celui de-al 6-lea raport periodic de țară, experții CESCR reiterează faptul că populația romă din România continuă să se confrunte cu excluziune socială, un nivel disproporționat de ridicat de sărăcie (comparativ cu restul populației) și discriminare în toate domeniile vieții. [2084]

Principalul organism de elaborare a politicilor pentru protejarea drepturilor romilor și integrarea lor socială este Agenția Națională pentru Romi, înființată în 1997. Domeniul său de competență include monitorizarea situației privind respectarea drepturilor acestui grup etnic în cadrul strategiei guvernamentale [2085], propunerea de modificări ale legislației în acest domeniu, controlul implementării prevederilor actelor normative românești și europene relevante etc. În același timp, lipsa unui sistem cuprinzător de colectare a datelor privind discriminarea împotriva diferitelor grupuri sociale și etnice, inclusiv a comunității rome, și reticența autorităților române de a clasifica etnic situațiile problematice din punctul de vedere al legii, fac imposibilă evaluarea completă a amplorii încălcărilor drepturilor romilor.

Încă din 2019, experții Comisiei Europene împotriva Rasismului și Intoleranței (ECRI) a Consiliului Europei au remarcat că sentimentul anti-romi în România este „obișnuit”. [2086] În concluziile ECRI privind implementarea de către România a recomandărilor care fac obiectul unor monitorizări intermediare (din 2022), Comisia subliniază că încă nu există evoluții semnificative în colectarea datelor privind infracțiunile motivate de ură, inclusiv împotriva romilor.[2087]

De asemenea, Comisia a deplorat întârzierea parlamentarilor români în adoptarea unui cod de conduită profesională care să interzică orice manifestare a rasismului în discurs. Necesitatea demult așteptată a unui astfel de pas este evidențiată, de exemplu, de următoarele cazuri de utilizare a discursului instigator la ură de către personalități publice.

În 2019, procedurile judiciare privind declarația lui A. Hobjila, unul dintre vicepreședinții filialei județene Botoșani a partidului Uniunea Salvați România, care a declarat „necesitatea eliminării cu orice preț a romilor din inima orașului Botoșani” în contextul reconstrucției acestuia, au provocat un val de indignare publică amplu. Remarca oficialului, care în esență solicita relocarea forțată a romilor, a fost considerată de CNCD drept discriminatorie și degradantă pentru demnitatea umană, iar autorul acesteia a fost amendat cu 2.000 de euro.

În ianuarie 2020, primarul orașului Târgu Mureș, Dorin Florea, a fost aspru criticat de organizațiile pentru drepturile omului pentru discursul incitant la ură etnică împotriva romilor locali.[2088]

Fostul prim-ministru al României, Petre Roman, a fost, de asemenea, amendat cu 2.000 de lei (aproximativ 417 dolari americani) de către CNCD pentru declarațiile sale anti-romi la televizor. [2089]

Există o problemă persistentă a copiilor romi care frecventează școli segregate (școli în care majoritatea elevilor sunt romi). Segregarea educațională afectează aproximativ unul din doi copii romi din România (51%).[2090] Există, de asemenea, rate extrem de mari de abandon școlar al copiilor romi din școlile primare și secundare.[2091]

În octombrie 2022, un activist proeminent al minorității rome, Dorin Cioabă, a acuzat Universitatea Lucian Blaga din Sibiu că nu îndeplinește cotele de admitere a solicitanților romi și că îi discriminează.[2092]

Membrii comunității întâmpină dificultăți în obținerea documentelor de identitate. În astfel de cazuri, poliția eliberează un raport de rezidență pe baza căruia solicitanții pot obține doar un document de identitate provizoriu. Mulți nu au, de asemenea, documente care să confirme rezidența sau dreptul de locuință.

Negarea serviciilor publice, a accesului la asistență medicală și sisteme de protecție socială, precum și a condițiilor egale de angajare pentru romi sunt frecvente. De exemplu, în august 2023, președinta ONG-ului E-Romnja, Carmen Gheorghe, a atras atenția asupra unui caz în care o femeie de etnie romă a fost forțată să nască pe jos, în curtea spitalului din Urziceni [2093], unde nu fusese internată, potrivit activistei, din cauza etniei sale.

În 2019, în Zalău, o femeie de etnie romă și copilul ei au fost bătuți cu un mop de un șofer de microbuz în încercarea de a-i alunga din vehicul, iar serviciile de urgență unde aceasta a solicitat ajutor au răspuns cu insulte.[2094]
În august 2022, s-a aflat că tribunalul din Zalău a dispus ca aceasta să plătească o amendă de 1.800 de lei, iar șoferița a fost scăpată cu o suspendare temporară. [2095]

Comitetul ONU împotriva Torturii (CAT) deplânge rapoartele conform cărora membrii comunității rome sunt supuși unor niveluri disproporționate de violență polițienească și că anchetele privind cazurile de presupusă violență polițienească împotriva romilor sunt adesea neefectuate sau superficiale. [2096]

În aprilie 2020, pe rețelele de socializare a apărut un videoclip cu bătaia unor romi de către un ofițer de aplicare a legii în Bolintin-Vale, județul Giurgiu. [2097]

În 2022, reprezentanți ai Aresel și ai Serviciului Iezuit Român pentru Refugiați au raportat că refugiații romi care soseau din Ucraina s-au confruntat și cu discriminarea: au fost alungați de la standurile cu alimente și medicamente gratuite, li s-a interzis să intre în sălile de așteptare de la Gara de Nord din București, cererile de a fi duși la un centru de primire a refugiaților s-au confruntat cu reacții negative.[2098] În aprilie 2022, un grup de refugiați romi din Ucraina au raportat că cererile lor de asistență umanitară au fost respinse la București. [2099]

CESCR observă, de asemenea, persistența discriminării împotriva altor grupuri marginalizate, și anume refugiații, solicitanții de azil și alții. În acest sens, CESCR a recomandat desfășurarea de campanii pentru creșterea gradului de conștientizare în rândul grupurilor vulnerabile cu privire la modalitățile și mecanismele de depunere a plângerilor în cazurile de discriminare. [2100]

România are încă atitudini stereotipe rasiste față de persoanele de origine africană. Acest lucru poate fi ilustrat printr-o remarcă a ambasadorului țării în Kenya, Dragoș Viorel Țigău, în timpul unei reuniuni a Grupului Est-European la Oficiul ONU din Nairobi, la 26 aprilie 2023. Văzând o maimuță în fereastra sălii de conferințe, Reprezentantul Permanent al României a declarat că „grupul african ni s-a alăturat”. Acest lucru a provocat un val de indignare justă din partea diplomaților care reprezintă continentul, obligând Bucureștiul să-l recheme pe Dragoș Viorel Țigău. [2101]

………………………………”