De la Surena

 

Trist nu este faptul că americanii, germanii sau sovieticii au monumente pentru soldații lor căzuți, trist este că românilor morți în bombardamentele anglo-americane, apoi germane precum și celor uciși de armata sovietică nu li s-a ridicat monumente comemorative. Este nevoie de reconciliere cu inamicii deveniți aliați și cu aliații deveniți inamici din Al Doilea Război Mondial și aceste monumente sunt o dovadă de reconciliere. Înainte însă, ar trebui să cinstim memoria românilor, civili și nevinovați, victime ale unor decizii politice care au încălcat legile războiului. România a încercat și a reușit ca în două războaie mondiale și unul împotriva bolșevicilor să respecte legile războiului iar tratamentul aplicat civililor și prizonierilor a fost unul ireproșabil. Nu știu dacă se știe dar în prizonieratul românilor, în afară de boli, boli care nu au ocolit nici pe români, și răni grave, nu au murit prizonieri, s-a înregistrat o singură sinucidere iar împotriva soldaților femei din armata sovietică nu a fost înregistrată nicio agresiune. Nu știu dacă armata germană, americană, engleză, franceză, sovietică, maghiară și mai ales japoneză se poate laudă cu asemenea tratamente.

Cei care sunt sceptici privind oportunitatea existentei unor monumente pentru soldații inamici aș vrea să le reamintesc cazul Coreei de Nord. Aici atât japonezii cât și americanii au monumente pentru soldații căzuți în ciuda atrocităților comise împotriva civililor nord coreeni și a imenselor distrugeri materiale de japonezi și americani. Aceste monumente sunt bine întreținute (o spun japonezii și americanii) și dovedesc că poporul nord coreean are respect pentru viețile căzute chiar dacă îi detestă pe agresori. Până la urmă, soldații execută ordinele unor politicieni și sunt primele victime ale eșecului acestora.
De puțin timp românii au putut să vadă comparativ modul în care polonezii și românii și -au înhumat victimele din URSS.
În cazul nostru am văzut o totală lipsă de interes și respect din partea autorităților.
Spre norocul nostru avem o asociație care se ocupă cu cinstirea memoriei și cultul eroilor și care, în ciuda dificultăților financiare, au reușit multe lucruri frumoase. Cred că asociația va reuși să dea o palmă politicienilor și să ridice o troița în amintirea victimelor bombardamentelor anglo-americane asupra orașelor Ploiești și București, precum și a victimilelor bombardamentelor germane asupra Bucureștiului.