denitsoc@gmail.com 149.102.242.213
REVIZIONISMUL ISTORIC SI NOI Toată istoria este istorie revizionistă Încă de când Tucidide l-a demis pe Herodot, istoricii au fost diferiti în privința trecutului. Revizionismul factual a fost din totdeauna preocuparea diurnă a romanului gata să afle si să se mire cu satisfactie explozivă, de orice nouă revelare teribilistă, un gust cultivat cu grijă de presa kosher de cand s-a instalat in Principatele Romane. Suntem gata să credem entuziast orice teribilitate doar să ne dăm doza zilnică de dopamină, satisfacerea pseudocognitivă, remarcată si de Tucidide. De aceea trebuie să fim foarte atenti dacă in goanna noastră de a ne satisface setea de teribilităti nu trecem peste realele stiri ale realitătii revizuite. Istoria este ceea ce oamenii refac din trecutul dispărut pentru totdeauna din documente și artefacte supraviețuitoare, amintiri umane și articole precum fotografii, filme și înregistrări sonore. Într-adevăr, istoria este creată prin aplicarea gândirii și imaginației umane la ceea ce a rămas în urmă. Când, în jurul anului 430 î.Hr., Herodot din Halicarnas, „părintele istoriei”, a scris marea sa lucrare, intitulată simplu “Istoriile”, despre războaiele dintre greci și „barbarii” negreci din est, el a făcut primii pași. spre a distinge cercetarea istorică de mit. Această schimbare de accent trebuie considerată prima revizuire fundamentală a modalităților de conceptualizare a trecutului. Tucidide credea insă că, în loc să fie atrăgătoare în arta sa și încăpătoare în sfera sa explicativă, istoria ar trebui să mențină un accent asupra războiului, meșteșugurilor de stat, conducerii și politicii, metoda ei principală fiind bazarea pe textele scrise și pe observațiile directe ale participanților, își propune să instruiască și, doar în al doilea rând, să mulțumească, cititorii săi. În plus, credea el, ar trebui să fie în întregime laic; zeii nu erau de nici un folos în scopuri explicative. Diferențele sale cu Herodot au fost filozofice în sensul că pun în discuție ce ar trebui să studieze istoricii, de ce ar trebui să-l studieze și utilizările cărora ar trebui să le pună ceea ce învață. Munca lui continuă să-i instruiască pe toți cei care o citesc. Ceea ce este relevant aici este că subiectele, metodele și scopurile lui Tucidide au păstrat domeniul studiului istoric efectiv fără opoziție în următorii 2.300 de ani. Istoria tucididiană, în lucrările lui Polybius, Xenofon, Sallust, Tit Liviu, Tacit, Plutarh și Josephus, a fost genul de istorie care a continuat să influenteze mai toate generatiile următoare de istorici si istoriografi. Acum savanții nu spun că există literalmente zero afirmații în Vechiul Testament care să reflecte faptele istorice. Câțiva dintre regii pomeniti in Vechiul Testament – Pentateuch – Tora sunt personaje istorice cunoscute, de exemplu toată lumea recunoaște că Nebucadonosor era conducătorul Babilonului. Ceea ce înseamnă este că istoria Israelului dată în Biblie este o poveste foarte evazivă și bazată pe agende, care conține multă fantezie și fabricație, construită pentru a servi intereselor elitelor care au construit-o, pentru manipulare si inselare. Nu este o relatare factuală și neutră a „ceea ce sa întâmplat de fapt”. Potrivit savanților, istoria biblică a Israelului este utilă mai ales pentru ceea ce ne spune despre agenda de interese a autorilor săi, nu pentru informații sigure despre ceea ce s-a întâmplat de fapt în vremurile și locurile descrise. Povestea regelui David din 1-2 Samuel este adesea înțeleasă de oamenii de știință liberali ca reprezentând propaganda regală, menită să legitimeze ascensiunea lui David la putere de către cei a căror putere depindea de ea – Solomon și administrația sa și monarhia Iudeea de mai târziu. Bine ați venit în lumea științei biblice liberale moderne. Această scoală funcționează citind relatări precum povestea lui David și întrebând „ce este acoperit?” sau „a cui perspectivă este redusă la tăcere?” sau „ce crimă încearcă să scuze această poveste?” Ei, savantii biblici își vor apăra adesea interpretările notând discrepanțe sau ciudățenii textuale aparente. În istoriografie, revizionismul istoric este reinterpretarea unei relatări istorice. Revizuirea înregistrării istorice poate reflecta noi descoperiri de fapte, dovezi și interpretare, care apoi au ca rezultat o istorie revizuită. În cazuri dramatice, revizionismul implică o inversare a judecăților morale mai vechi. Revizionismul istoric este mijlocul prin care înregistrarea istorică, istoria unei societăți, așa cum este înțeleasă în memoria sa colectivă, explică continuu fapte și interpretări noi ale evenimentelor care sunt înțelese în mod obișnuit ca istorie. Chiar și arhivele trebuie să ia decizii în funcție de spațiu și interes cu privire la ce material original să obțină sau să păstreze. Uneori, sunt descoperite sau mediatizate documente care oferă noi puncte de vedere asupra unor evenimente bine stabilite. Materialul arhivat poate fi sigilat de guverne pentru mulți ani, fie pentru a ascunde scandaluri politice, fie pentru a proteja informații vitale pentru securitatea națională. Atunci când arhivele sunt deschise, acestea pot modifica perspectiva istorică asupra unui eveniment. Surse noi în alte limbi: pe măsură ce mai multe surse în alte limbi devin disponibile, istoricii își pot revizui teoriile în lumina noilor surse. Datarea cu carbon, examinarea nucleelor de gheață și a inelelor de copac, palinologia, analiza cu microscopul electronic de scanare a probelor de metal timpuriu și măsurarea izotopilor de oxigen din oase, toate au furnizat date noi în ultimele decenii cu care să argumenteze noi ipoteze. Tendinte si oportunităti Cauzalitate istorică: Problemele legate de cauzalitate în istorie sunt adesea revizuite cu noi cercetări: de exemplu, până la mijlocul secolului al XX-lea, status quo-ul a fost de a vedea Revoluția Franceză ca rezultat al ascensiunii triumfătoare a unei noi clase de mijloc. Cercetările din anii 1960, susținute de istorici revizioniști precum Alfred Cobban și François Furet, au dezvăluit că situația socială era mult mai complexă, iar problema ce a cauzat revoluția este acum dezbătută îndeaproape, in ciuda eforturilor făcute de sionisti de a ingropa orice cercetare in domeniu. Eliberarea documentelor publice: în comparație cu ultimele decenii, un volum uriaș de înregistrări guvernamentale arhivate este acum disponibil în conformitate cu regula celor treizeci de ani și legi similare. Acestea pot oferi noi surse și, prin urmare, noi analize ale evenimentelor trecute. Revizionismul istoric este o practică în istoriografie în care istoricii reinterpretează punctele de vedere tradiționale despre cauze și efecte, decizii, explicații și dovezi. Se spune că „istoria o scriu învingătorii”. Astfel, este instructiv să privim istoria cu un ochi critic. Ca atare, revizionismul este o parte acceptată și importantă a efortului istoric – servește scopului dublu de a reexamina în mod constant trecutul, în timp ce ne îmbunătățim si înțelegerea asupra lui. Într-adevăr, dacă cineva acceptă că istoria încearcă să ne ajute să înțelegem mai bine astăzi, înțelegând mai bine cum am ajuns aici, revizionismul este esențial. Doar incultii iau istoria cu toată inima drept o sumă de fapte incontestabile. |
CAMPIOANĂ SI PRIETEN
– victoria in războiul cipurilor face ca China sa devină noul campion mondial tehnologic, inclusiv AI si prieten al Taiwanului
De CD
Dominatia Chinei in domeniul cipurilor nu mai este disputată de nimeni. Pană si o instantă americană, unde se judeca cererea Chinei de a i se livra masinile de făcut chipuri de 19 nano, a fost aprobată la primul termen, căci interdictia prevăzută de legea americană este doar pentru masinile si materialele folosite la fabricatia cipurilor mai mici de 18 nano.
China chiar dacă detine tehnologia intregii game de cipuri, de la 0,1 nano pana la 47 nano , ea incă mai cumpără masini de făcut cipuri mai mari, de la 19 la 27 nano, ca să-si focuseze fortele pe tehnologia de granită, importand ceea ce nu mai este in cursa tehnologica.
Nvidia se roaga acum de China să-i cumpere procesoarele ei pentru AI, mai incete dar totusi folosibile in AI.
China detine si aici recordul si practic este una din putinele tări care produce acele produse unde se folosesc cipurile – China folosea, in 2022 peste 70% din productia mondială a cipurilor. Dacă China nu mai importă cipuri tările ce produc cipuri trebuie să-si inchida fabricile, căci cu o productie de sub 40% fabricile nu mai sunt rentabile. Intreaga industrie internatională a cipurilor a ajuns in ultimele 3 luni la mila Chinei ce era pedepsită si trebuia izolată.
Taiwanul, ce mai face el cu cipurile lui care acum sunt depăsite de cele chinezesti?
Nici nu se mai gandesc acum că vor fi cuceriti/invadati de China doar pentru a li se lua cipurile. Le-a trecut spaima de a fi cuceriti si i-a apucat teama că nu mai au cui vinde cipurile lor performante.
Nu mai sunt deloc impresionati de visurile si promisiunile americane de a fi apărati si separati de China.
Strategia Indo-Pacifică a lui Joe Biden, care viza militarizarea Taiwanului din cauza presupusei amenințări a Chinei, se destramă pe măsură ce forțele politice taiwaneze se unesc acum pentru a depăși Partidul Democrat Progresist (DPP) pro-american, ce este la putere acum, la alegerile din ianuarie 2024.
Războiul prin procură al Washingtonului în Ucraina a dus la întârzierea livrărilor militare către Taiwan: conform Institutului Cato, restanța de vânzare de arme din SUA către Taiwan se ridică la 19,17 miliarde de dolari.
SUA au accelerat înarmarea insulei Taiwan, invocând potențiala amenințare a unei „invazii” chineze, lucru pe care Beijingul l-a exclus în mod permanent. China a socotit că va costa mai mult un război decat să investească in tehnologia cipurilor – mai mult de 480 miliarde de dolari. Faptul că Taiwanul nu-I mai putea vinde cipuri performante, nu a descurajat-o ci a mobilizat-o in directia investitiei tehnologice.
Oricum în ochii Chinei, insula este o parte inalienabilă a Republicii Populare și reunificarea sa cu continentul ar trebui să se producă cat mai curand prin mijloace pașnice.
Lista de arme rămase restante menționată de Cato Institute include: 66 de avioane de luptă F-16; 108 tancuri M1A2 Abrams; M109A6 obuziere autopropulsate Paladin; 100 sisteme de apărare de coastă Harpoon; 400 de rachete Harpoon; aeronave fără pilot MQ-9B; Sistem de război electronic AN/SLQ-32 pentru distrugătorul clasei Keelung; Sistem de rachete de artilerie de mare mobilitate (HIMARS); Sistem minier antitanc vulcan; și Sistemul de comunicații de informații de teren, pentru a numi doar câteva, precum și tot felul de muniție și suport de întreținere pentru armele americane deja livrate în Taiwan.
Wang Ting-yu, un membru al partidului de guvernământ a declarat presei că Taipei se pregătea să trimită două batalioane de trupe terestre taiwaneze în SUA pentru antrenament – marcând pentru prima dată din anii 1970, când Washington a stabilit legături diplomatice cu Beijingul și a oprit relațiile formale cu Taiwan, conform principiului One China.
Spre deosebire de beligerantul partid DPP ce este la guvernamant, Kuomintangul, partidul classic, caută normalizarea cu China si se pare ca are success, acum cand lumea de pe insulă a inceput să inteleagă că depind cu totul de China continentală si nu au nici un viitor alaturi de SUA.
Soarta Taiwanului se poate schimba in una plină de sperante dacă DPP, partidul actual de guvernămant pierde alegerile din 13 ianuarie 2024, în fața coaliției Kuomintang (KMT) și Partidul Popular din Taiwan (TPP).
Pana si think tank-urile americane nu mai pot propaga lozincile “victorioase” ale SUA si revin la o apreciere mai realistă. Quincy Institute for Responsible Statecraft, un think tank din DC, a sugerat că este posibilă victoria aliantei KMT și TPP ce ar putea avea un impact grav asupra relațiilor SUA-China-Taiwan.
KMT – Kuomintangul încearcă de pe acum să îmbunătățească legăturile cu China și să dizolve tensiunile care au crescut între Beijing și Taipei încă din 2016, când DPP a câștigat atât președinția, cât și majoritatea legislativă pe insulă, caci o bună relatie cu China continentală le asigură si o excelentă platformă electorală. Iar China continentală este tocmai pentru această noua posibilitate pentru Kuomintang, incurajand succesul aliantei impotriva DPP, partidul pro SUA.
Înainte de venirea la guvernare a DPP între 2008 și 2016, sub guvernarea Kuomintang, Taiwanul a semnat 23 de tratate privind comerțul peste strâmtoare cu China, a deschis zboruri directe, școli și a facilitat schimburile de afaceri sub liderul de atunci al Taiwanului Ma Ying-jeou de la KMT.
Visul concernelor de armament si Hitech americane ce vedeau in eventualul si mult vanturatul zvon al invadării Taiwanului de către China o oportunitate perpetuă de profit, este acum spulberat din toate directiile. SUA nu v-a mai vinde arme in Asia de Sud Est si aceasta nu mai este dependentă de cele cateva produse exclusiv americane, acum acete produse si unele mai bune chiar sunt la indemana oricui să le procure din China si pot fi cumpărate in valuta proprie.
Stralucirea Chinei nu este mai evidentă doar pe cerurile Asiei de Sud Est, ci este vizibilă si inspiratoare din toate zările.
Atlanta 11/14/2023
Foarte necesara trecere in revista si clarificare a aspectelor definitorii ale revizionismului !
Felicitari stimate Maestre CD – ce minunat ar fi daca acest eseu ar fi predat in mod obligatoriu drept introducere la fiecare an scolar unde se prezinta si istoria universala sau a patriei !!!
Maestrul CD poate va accentua in revizionismul sau viitor si modul in care sunt persecutati revizionistii , mai ales astazi !
Vin escrocii cei mai venali cocotati la varful statelor , in ceafa popoarelor, baga lumea la inchisoare pe capete cand cer bietii oameni discutii stiintifice asupra faptelor istorice obiectiv demonstrate, adica multe bazate pe „forensic science”, adica stiinta numita criminalistica, si tot au venalitatea nonstop de a strangula orice discutie publica, in fata televizoarelor asupra enormitatilor debitate de diversi „martori”, unul mai debil elucubrant decat altul ,iudei la varste inaintate , gata sclerozati, majoritatea dintre care oricum nu au avut nimic de a face cu lagarele de concentrare .Gen Raoul Hilberg care a avut tupeul debil sa-i declare lui Robert Faurisson, ca ” holocaustul a existat pentru ca a existat !!! ” si ca „nu era nevoie de scrisori caci nemtii comunicau prin telepatie ” caci nu exista nicaieri scris vreun plan de exterminare , a iudeilor de catre nemti !
De transmutare, da , de exterminare scrisa, nu !
Ia sa – i intrebati de exemplu pe acesti criminali care nu suporta istoria adevarata, dece i-au sters blogul lui Faurisson, care era accesibil pana acum un an pe internet (noroc ca l-a salvat integral cu arhive cu tot, Ahmed Rahmi – iranianul!!! Hahahahahaaaa!) :
dece
nu-i nici picior de holocaust in cele 7000 de pagini intrunite de catre cele trei lucrari istorice scrise in prima decada de dupa razboi, de Churchill (The Second World War), de De Gaulle(Memoires De Guerre), Eisenhower(Crusade in Europe) ?
Nici una nu vorbeste despre „suferinta poporului iudeu ” !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Aceste carti au fost publicate intre 1948 si 1959 !!!
Vor urma Iranul, tara islamista dusmana de moarte a expansiunii iudaismului si Romania acuzata exagerat si total pe nedretop ca cea de a doua tara vinovata de „holocaustul impotriva poporului evreu”, prima fiind Germania si nemtii, acum doritori si ei sa puna umarul la dezintegrarea Romaniei ca Stat si la disparitia Poporului Roman ca Neam!
Virgil Ciuca
New Yorrk
11/14/23
Admirabil acest articol. Desvăluie acțiunile dușmănoase ale evreilor di trecutul istoric al românilor.
Mulumim domnului CD, că a luat o ceață care ascundea mârșeviile jidanilor.