CD
1.407 aprobate

denitsoc@gmail.com
149.102.242.213

 

REVIZIONISMUL ISTORIC SI NOI
De CD

Toată istoria este istorie revizionistă Încă de când Tucidide l-a demis pe Herodot, istoricii au fost diferiti în privința trecutului.

Revizionismul factual a fost din totdeauna preocuparea diurnă a romanului gata să afle si să se mire cu satisfactie explozivă, de orice nouă revelare teribilistă, un gust cultivat cu grijă de presa kosher de cand s-a instalat in Principatele Romane.
O dată mintiti este greu sau imposibil să-i readuci la realitate. Mark Twain, scriitor si om politic cinstit, a fost un bun observator al oamenilor, un Ion Creangă intrat si in politică putin, deci Twain spunea că: “este mai greu să convingi pe cineva că a fost mintit decat să-l minti din noui”.

Suntem gata să credem entuziast orice teribilitate doar să ne dăm doza zilnică de dopamină, satisfacerea pseudocognitivă, remarcată si de Tucidide. De aceea trebuie să fim foarte atenti dacă in goanna noastră de a ne satisface setea de teribilităti nu trecem peste realele stiri ale realitătii revizuite.

Istoria este ceea ce oamenii refac din trecutul dispărut pentru totdeauna din documente și artefacte supraviețuitoare, amintiri umane și articole precum fotografii, filme și înregistrări sonore. Într-adevăr, istoria este creată prin aplicarea gândirii și imaginației umane la ceea ce a rămas în urmă.

Când, în jurul anului 430 î.Hr., Herodot din Halicarnas, „părintele istoriei”, a scris marea sa lucrare, intitulată simplu “Istoriile”, despre războaiele dintre greci și „barbarii” negreci din est, el a făcut primii pași. spre a distinge cercetarea istorică de mit.

Această schimbare de accent trebuie considerată prima revizuire fundamentală a modalităților de conceptualizare a trecutului.
Evitând intenționat fabulele barzilor, dintre care cele mai mari au fost poemele epice ale lui Homer Iliada și Odiseea, Herodot a făcut din istorie un subiect de analiză și explicație rațională.

Tucidide credea insă că, în loc să fie atrăgătoare în arta sa și încăpătoare în sfera sa explicativă, istoria ar trebui să mențină un accent asupra războiului, meșteșugurilor de stat, conducerii și politicii, metoda ei principală fiind bazarea pe textele scrise și pe observațiile directe ale participanților, își propune să instruiască și, doar în al doilea rând, să mulțumească, cititorii săi.

În plus, credea el, ar trebui să fie în întregime laic; zeii nu erau de nici un folos în scopuri explicative. Diferențele sale cu Herodot au fost filozofice în sensul că pun în discuție ce ar trebui să studieze istoricii, de ce ar trebui să-l studieze și utilizările cărora ar trebui să le pună ceea ce învață. Munca lui continuă să-i instruiască pe toți cei care o citesc.

Ceea ce este relevant aici este că subiectele, metodele și scopurile lui Tucidide au păstrat domeniul studiului istoric efectiv fără opoziție în următorii 2.300 de ani. Istoria tucididiană, în lucrările lui Polybius, Xenofon, Sallust, Tit Liviu, Tacit, Plutarh și Josephus, a fost genul de istorie care a continuat să influenteze mai toate generatiile următoare de istorici si istoriografi.

Acum savanții nu spun că există literalmente zero afirmații în Vechiul Testament care să reflecte faptele istorice. Câțiva dintre regii pomeniti in Vechiul Testament – Pentateuch – Tora sunt personaje istorice cunoscute, de exemplu toată lumea recunoaște că Nebucadonosor era conducătorul Babilonului. Ceea ce înseamnă este că istoria Israelului dată în Biblie este o poveste foarte evazivă și bazată pe agende, care conține multă fantezie și fabricație, construită pentru a servi intereselor elitelor care au construit-o, pentru manipulare si inselare.

Nu este o relatare factuală și neutră a „ceea ce sa întâmplat de fapt”. Potrivit savanților, istoria biblică a Israelului este utilă mai ales pentru ceea ce ne spune despre agenda de interese a autorilor săi, nu pentru informații sigure despre ceea ce s-a întâmplat de fapt în vremurile și locurile descrise.

Povestea regelui David din 1-2 Samuel este adesea înțeleasă de oamenii de știință liberali ca reprezentând propaganda regală, menită să legitimeze ascensiunea lui David la putere de către cei a căror putere depindea de ea – Solomon și administrația sa și monarhia Iudeea de mai târziu.

Bine ați venit în lumea științei biblice liberale moderne. Această scoală funcționează citind relatări precum povestea lui David și întrebând „ce este acoperit?” sau „a cui perspectivă este redusă la tăcere?” sau „ce crimă încearcă să scuze această poveste?” Ei, savantii biblici își vor apăra adesea interpretările notând discrepanțe sau ciudățenii textuale aparente.
Dar stiinta biblică incearcă doar un revisionism limitat la interesele religioase si are o evolutie circulară lipsită de ascensiune spre adevar.

În istoriografie, revizionismul istoric este reinterpretarea unei relatări istorice.
De obicei, implică contestarea opiniilor conservatoare (consacrate, acceptate sau tradiționale) susținute de savanții profesioniști despre un eveniment istoric sau un interval de timp sau un fenomen, introducerea de dovezi contrare sau reinterpretarea motivațiilor și deciziilor persoanelor implicate.

Revizuirea înregistrării istorice poate reflecta noi descoperiri de fapte, dovezi și interpretare, care apoi au ca rezultat o istorie revizuită. În cazuri dramatice, revizionismul implică o inversare a judecăților morale mai vechi.

Revizionismul istoric este mijlocul prin care înregistrarea istorică, istoria unei societăți, așa cum este înțeleasă în memoria sa colectivă, explică continuu fapte și interpretări noi ale evenimentelor care sunt înțelese în mod obișnuit ca istorie.
Istoricii revizioniști contestă viziunea mainstream sau tradițională asupra evenimentelor istorice și ridică puncte de vedere în dezacord cu tradiționaliștii, care trebuie să fie proaspăt judecate.

Chiar și arhivele trebuie să ia decizii în funcție de spațiu și interes cu privire la ce material original să obțină sau să păstreze. Uneori, sunt descoperite sau mediatizate documente care oferă noi puncte de vedere asupra unor evenimente bine stabilite. Materialul arhivat poate fi sigilat de guverne pentru mulți ani, fie pentru a ascunde scandaluri politice, fie pentru a proteja informații vitale pentru securitatea națională. Atunci când arhivele sunt deschise, acestea pot modifica perspectiva istorică asupra unui eveniment.

Surse noi în alte limbi: pe măsură ce mai multe surse în alte limbi devin disponibile, istoricii își pot revizui teoriile în lumina noilor surse.
Evoluții în alte domenii ale științei: analiza ADN-ului a avut un impact în diferite domenii ale istoriei fie confirmând teoriile istorice stabilite, fie prezentând noi dovezi care subminează explicația istorică stabilită actuală.

Datarea cu carbon, examinarea nucleelor de gheață și a inelelor de copac, palinologia, analiza cu microscopul electronic de scanare a probelor de metal timpuriu și măsurarea izotopilor de oxigen din oase, toate au furnizat date noi în ultimele decenii cu care să argumenteze noi ipoteze.
Extragerea ADN-ului antic permite istoricilor să dezbată semnificația și importanța rasei și, într-adevăr, a identităților actuale.

Tendinte si oportunităti
Naționalismul: de exemplu, în istoria cărților școlare despre Europa, este posibil să citiți despre un eveniment din perspective complet diferite. În bătălia de la Waterloo, majoritatea manualelor școlare britanice, franceze, olandeze și germane înclină bătălia pentru a sublinia importanța contribuției națiunilor lor. Uneori, numele unui eveniment este folosit pentru a transmite o perspectivă politică sau națională.

Cauzalitate istorică: Problemele legate de cauzalitate în istorie sunt adesea revizuite cu noi cercetări: de exemplu, până la mijlocul secolului al XX-lea, status quo-ul a fost de a vedea Revoluția Franceză ca rezultat al ascensiunii triumfătoare a unei noi clase de mijloc. Cercetările din anii 1960, susținute de istorici revizioniști precum Alfred Cobban și François Furet, au dezvăluit că situația socială era mult mai complexă, iar problema ce a cauzat revoluția este acum dezbătută îndeaproape, in ciuda eforturilor făcute de sionisti de a ingropa orice cercetare in domeniu.

Eliberarea documentelor publice: în comparație cu ultimele decenii, un volum uriaș de înregistrări guvernamentale arhivate este acum disponibil în conformitate cu regula celor treizeci de ani și legi similare. Acestea pot oferi noi surse și, prin urmare, noi analize ale evenimentelor trecute.

Revizionismul istoric este o practică în istoriografie în care istoricii reinterpretează punctele de vedere tradiționale despre cauze și efecte, decizii, explicații și dovezi. Se spune că „istoria o scriu învingătorii”. Astfel, este instructiv să privim istoria cu un ochi critic. Ca atare, revizionismul este o parte acceptată și importantă a efortului istoric – servește scopului dublu de a reexamina în mod constant trecutul, în timp ce ne îmbunătățim si înțelegerea asupra lui.

Într-adevăr, dacă cineva acceptă că istoria încearcă să ne ajute să înțelegem mai bine astăzi, înțelegând mai bine cum am ajuns aici, revizionismul este esențial. Doar incultii iau istoria cu toată inima drept o sumă de fapte incontestabile.
Atlanta 11/13/2023