G
34 aprobate
gert.frau@yahoo.com
89.136.113.152

 

În copilărie devoram orice informație despre istoria dacilor și romanilor, preferând, după cum este firesc aș zice, pe daci. Cred c-am citit toate articole din Magazinul Istoric adunate în timpul comunismului de bunicul matern (Benone D.) unde erai servit cu o porție de protocronism și ceva istorie. Ipoteza fantezistă că dacii s-ar fi retras în nord formând popoarele baltice, în special lituanienii, mi-a rămas în minte mulți, mulți ani. Căutam pe hartă davele dacilor acolo și îmi imaginam (greșit) că o localitate Kandava (Letonia) este una din acelea, printre altele (nu multe).
Poate nu știau comuniștii, dar Dacii chiar au ajuns în Dzūkija, o provincie din sud-estul Lituaniei făcând schimburi comerciale și influențând cultura orală și materială a localnicilor. Era pe ”drumul chihlimbarului”.(https://en.wikipedia.org/wiki/Dz%C5%ABkija#/media/File:Etnoregionai.png) Au lăsat probabil credințele despre licantropism, deși e posibil să fi fost comune pe un spațiu mai larg (Neurii, zic unii, ating loc. Tyras), apoi mai sunt dainele care își au centrul de difuzie în chiar provincia asta. (http://arhiva.formula-as.ro/2015/1187/societate-37/aleksiejus-luchtanas-legaturile-noastre-sunt-mai-vechi-decat-perioada-dacica-19845)
Mai era prin anii 90 o publicație pentru copii frumos ilustrată care relata cucerirea Sarmizegethusei, cum au spart romanii olanele care alimentau cu apă ”cetatea”, fuga lui Decebal, etc. Îi datorez pasiunea pentru istorie.
Și acum mă opresc la Ovidius Năsutul, după care au numit o localitate din județul Constanța. Curios lucru pentru alții, probabil, e că lângă bustul său avangardist e o biserică și o geamie cu minaretă, însă, mult mai curios este că pe traseul spre această localitate, în dreptul localității Palazu’ Mare (vicus Scaptia) este acea insuliță a lui Ovidius. Mereu m-am întrebat dacă Publius Ovidius Nassō (gen.Nassōnis, acuz. Nasōnem) a vizitat lacul și ostrovul acela pe care se spune c-ar fi fost o placă de marmură cu un înscris în latină. Dacă era vreun mormânt roman acolo, cu siguranță l-ar fi afișat arheologii în Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța, în față căruia se găsește statuia celebră deja a lui Ovidius.
(http://www.povestilemariinegre.ro/sfantul-vidu-o-altfel-de-poveste-a-geniului-latin/)
(http://www.povestilemariinegre.ro/selim-pasa-nasin-vida-si-insula-de-pe-siutghiol/)

Dacă grecii sau romanofonii locali de mai târziu i-au păstrat o vie amintire celebrului poet tot evul mediu nu știu, dar mă gândesc că se face o confuzie între două persoane, poate cu nume similare întrucâtva. Așa cum numele Iacob se păstrează probabil prin Cupcea/Cupcia/Cupșa (Cupșa Pintea), și acest ”Vidu” poate proveni din Ovidiu. Avem multe nume vechi cu afereză.
Poate destinele a două personaje se împletesc mai târziu în legendele locului, iar unul era vreun sfânt uitat care se retrăgea în ”pustie”. Părintele ascetismului european provine tot din Dobrogea, din teritoriul Cassienilor, iar Tomisul este un reper foarte important pentru creștinismul românesc.

M-aș fi așteptat să avem un acuzativ *Năsune, nu Nasîn (Vida) – care sună foarte apropiat de numele otoman Nasim (boare/briză). Poate este doar o variantă turcizată în chiar satul Anadolchioi (Anadolköy) după unul din graiul românilor locali sau avem nazalizarea lui *u în [ũ] așa cum se petrece în dialectul gheg cu toate vocale înainte de n, m (vezi sânt → sunt, reg.dumb – dâmb). Dar mă îndoiesc de așa ceva!
(https://en.wikipedia.org/wiki/Nasim)
Cele mai multe toponime românești și slavice au fost schimbate cu unele turcești sau tătărești începând cu sec.XV, uneori traduse. Cele care au supraviețuit sunt foarte rare (Visterna), și mai rare cele care nu au primit o pronunție turcească (Kjustendge).