DECLARAŢIA LA MESAJ ţinută de Şeful Legiunii în Parlamentul Ţării.

După Mon. Of. din Noiembrie 1933.

De aceea, noi aşteptăm un alt regim, un alt sistem, care va veni după ce pe acesta îl vor prăbuşi greutatea şi mulţimea păcatelor lui.

El trebuie să corespundă următoarele cerinţi în ordinea urgenţii:

1) Să desfiinţeze aceste discuţii sterile şi scump plătite ale parlamentarismului democratic din care n-a ieşit niciodată lumină, şi din care mai ales, nu poate ieşi hotărîrea eroică de a face faţă primejdiei în ceasurile grele de acum.

2) Să se înlocuiască prin comandă, care să adune într-un singur mănunchi toate energiile disparate ale neamului, încleştate astăzi în lupta fratricidă, să le disciplineze, să le refacă moralul pierdut, să le insufle credinţa în destinul neamului nostru românesc şi să le conducă pe căile acestui destin.

3) Să declare război mizeriei şi sărăciei generale îndemnînd la muncă şi cumpătare pe cei buni, trimiţînd cu forţa la muncă toate elementele parazitare, care joacă în stat rolul trîntorului din stup, cu toţi leneşii, care păzesc mesele cafenelelor de dimineaţa pînă seara, pe toţi plictisiţii care se plimbă pe străzi, pe toţi agenţii electorali de la Primării, Prefecturi, Ministere, în fine pe ideologii democraţi, doritori de a ţine discursuri ieftine.

4) Să desfiinţeze tot ce este parazitism pe trupul istovit al ţării, să răscolească, să organizeze şi să stimuleze toate energiile creatoare ale neamului.

5) Să stăpînească necinstea şi confiscînd averile celor vinovaţi să aducă înapoi pînă la ultima centimă, în visteria statului, banii furaţi.

6) Să treacă în fruntea marei gloate sărace şi la bine şi la rău, să mănînce aceeaşi pîine neagră şi aceeaşi masă săracă pe care o mănîncă muncitorul sărac. Căci în aceste timpuri grele mizeria morală, inegalitatea de tratament răneşte mai mult decît mizeria materială. Unii trăiesc în lux cu şampanie şi icre negre şi alţii n-au nici măcar mămăligă, sub regimul democraţiei celei iubite de popor.

7) Să facă dreptate Românului, în propria sa Ţară. Să-i vindece rănile adînci. Să repare nedreptăţile seculare pe care el le-a suferit în timpul lungilor stăpîniri străine.

8) Să apere România de pericolul pe care îl prezintă invazia, mereu crescîndă, a jidanilor.

9) Să puie punct existenţei falimentare a statului democratic întemeiat pe ideologia perimată a revoluţiei franceze.

Să producă acel act epocal de curaj reformator, care să arunce complect şi definitiv peste bord sistemul de false abstracţiuni al filozofiei politice a acestei revoluţii.

O mare epocă istorică apune şi în locul ei e ceasul să punem temeliile unei epoci noi. O epocă de întoarcere la realităţile naţionale dînd naţiunii înţelesul ei real de societate naturală, a unor indivizi de aceeaşi rasă, iar nu în sensul naţionalităţii juridice a cetăţeanului, care permite transformarea automată în Români, a maselor de străini năvăliţi la noi spre a ne cuceri şi oprima.

10) Să înalţe din temelie statul nou etnic naţional întemeiat pe primatul culturii naţionale, pe primatul familiei şi pe primatul corporaţiilor muncitoare. (…)

Un program nu poate fi o combinaţie de teorii adunate de prin nori. El trebuie să se bazeze pe realităţile care dor, ale neamului nostru românesc. Sunt rănile care trebuiesc vindecate. Căutaţi programe?

Ele se află pe toate buzele mulţimii. Mai bine aţi căuta oameni. Căci într-o noapte oricine poate face un program, şi nu de ele se simte nevoie în ţară. Ci de oameni şi de voinţe care să le îndeplinească. Sunt mişcări care nu au nici un program; ele trăiesc din specularea diferitelor probleme care apar în viaţă. De exemplu: Camăta. O devorează pe aceasta şi apoi mor. Dacă nu le apare înainte o altă pradă.

Sunt altele care au un program. Sunt altele care au mai mult decît un program, au o doctrină, au o religie. Este ceva de ordin superior sufletesc care adună în chip misterios miile de oameni, hotărîţi să-şi creeze o altă soartă. Dacă omul de program sau de doctrină îşi slujeşte cu oarecare interes programul, legionarii sunt oamenii unei mari credinţe pentru care oricînd stau gata să se jertfească.

Pe această credinţă ei vor sluji pînă la capăt.

Oricît de frumos şi de corect ar părea programul lupiştilor, ţărăniştilor, liberalilor, puteţi fi asiguraţi că nici un lupist nu este gata să moară pentru programul lupist, nici un georgist pentru al lor şi aşa mai departe.(…)

Sufletul este punctul cardinal asupra căruia trebuie să se lucreze în momentul de faţă. Sufletul individului şi sufletul mulţimii.

O minciună sunt toate programele noi şi sistemele sociale fastuos etalate poporului dacă în umbra lor rînjeşte acelaşi suflet de tîlhari, aceeaşi lipsă de conştiinţă întru îndeplinirea datoriei, acelaşi duh de trădare faţă de tot ce-i românesc, acelaşi desfrîu, aceeaşi faptă de risipă, de lux.

Chemaţi sufletul neamului la o viaţă nouă. Nu căutaţi succesele electorale dacă ele nu înseamnă în acelaşi timp biruinţa forţelor organizate ale sufletului înnoit.

Nota redacției: Din cele două discursuri ținute de Corneliu Zelea Codreanu în Parlamentul Țării se înțelege foarte clar cine i-a urât pe legionari și din ce motive! Se înțelege cât de incomozi erau legionarii pentru întreaga clasă politică a vremii, dar și pentru regimurile politice care au urmat, inclusiv cel de după 1990! Adevărul despre legionari a fost ascuns de toate partidele politice din România!…