O explicatie a victoriei lui Trump
Mesaje primite
stellplesaux@yahoo.com
14:32 (acum 1 oră)
către
Cel mai bun articol despre alegerile din SUA si explicatia pentru votul pro-Trump.
Scris de o ziaristă liberala din Australia. Va rog sa cititi – e un text esential.
Răzbunarea Votantului Tăcut de Sex Masculin
Ce am învățat despre victoria zdrobitoare a lui Trump dintr-o noapte în New York City.
În ziua alegerilor, am luat metroul din Brooklyn spre Manhattan. Vizavi de mine stătea o femeie în vârstă, îmbrăcată cu un tricou ce avea imaginea lui Trump ridicând pumnul în aer, cu inscripția „luptă, luptă”. Pe reverul hainei avea un mic autocolant „Am votat”.
Stătea cu o încredere relaxată. Nu au existat priviri dezaprobatoare din partea celorlalți pasageri. Nu era tensiune. Niciun conflict. M-a surprins că în 2024 era acum perfect acceptabil să îți exprimi sprijinul pentru Trump într-un oraș predominant „albastru” (controlat de Democrați). În timp ce călătoream spre destinație, m-am întrebat: dacă în New York City cineva putea susține deschis pe Trump, cum ar putea arăta sprijinul în restul țării?
Câteva ore mai târziu, am participat la o petrecere exclusivistă. Am vorbit cu diverși profesioniști care au spus că nu au votat niciodată în viața lor pentru Republicani, dar au votat pentru Trump în acea zi datorită sprijinului său – în cuvintele lor – „pentru evrei”. Acești oameni din Manhattan mi-au spus că Kamala era prea empatică față de „contingentul pro-Hamas” al stângii extreme, iar într-o perioadă de antisemitism în creștere, nu puteau să o sprijine. Acest mic grup de cosmopoliți reprezenta un contingent mult diferit de votantul MAGA stereotipic. Și totuși, ascultându-le opiniile, mi-a trecut din nou prin minte: dacă aș putea găsi un astfel de sprijin pentru Trump chiar în mijlocul unei baze Democrate – cum ar putea arăta acest sprijin în restul țării?
Când am ajuns la ultima mea destinație a serii – un bar privat în subsolul unei clădiri din Lower East Side – atmosfera de sărbătoare explodase deja. Piețele de pariuri indicau o victorie pentru Trump, iar susținătorii online ai lui Harris începeau să accepte înfrângerea. Berea se terminase deja. Era atât de aglomerat încât era greu să te miști, cu tineri între douăzeci și treizeci de ani, depășind numărul femeilor într-un raport de 2:1. Acești bărbați erau albi, negri, hispanici, asiatici. Unii purtau șepci cu Trump, dar atmosfera era mai degrabă ca într-un cămin universitar decât la un miting MAGA. „Aceasta este contra-cultura”, mi-a spus un participant. „Nu este vorba doar despre Trump”, a spus altcineva. „Este vorba despre Vance și Musk. Este despre dinamismul american.”
În zilele următoare, se va scrie mult despre preocupările clasei muncitoare – subiecte care au devenit explicații familiare pentru cei care caută să înțeleagă sprijinul pentru Trump. Dar, deși inflația și politicile de frontieră au jucat, fără îndoială, un rol în victoria zdrobitoare a Republicanilor, ar trebui să analizăm și sentimentele exprimate de tinerii votanți de sex masculin – votanți care reprezintă un contingent nou și emergent în politica americană. Nimic din comportamentul tinerilor cu care am vorbit nu părea conservator sau „de dreapta”. Totuși, pentru ei era ușor să explice de ce au votat pentru Trump. Și dacă privim tendințele culturale generale, ar trebui să înțelegem și noi.
Dacă privim dintr-o perspectivă largă, vedem că acești tineri nu au cunoscut o cultură în care bărbații să nu fie descriși în mod constant drept „problematici”, „toxici” sau „opresivi”. Mergând la universitate și lucrând în multinaționale, ei trăiesc într-o lume de politici de Diversitate, Echitate și Incluziune – multe dintre acestea promovând o formă insidioasă și pervazivă de discriminare anti-bărbați. Însă să vorbești despre asta în public înseamnă să riști ostracizarea socială. Să critici DEI înseamnă să fii etichetat drept nazist.
Acești tineri votanți de sex masculin sunt familiarizați cu teoriile patriarhiei și supremației albilor, dar nu au cunoscut o cultură care să sărbătorească Teoria Marii Personalități în istorie. Cadrul secolului al XIX-lea al lui Thomas Carlyle pentru înțelegerea trecutului este văzut ca o anacronie, nedemn de o gândire serioasă. Astăzi, recunoaștem personalitățile istorice nu pentru realizările lor, ci pentru crimele lor. Fie că este vorba de sclavie, colonizare, rasism sau sexism, dărâmăm monumentele trecutului nostru, în timp ce nu construim noi eroi pentru viitorul nostru.
Problema cu această modalitate de a privi lumea este că este alienantă și auto-destructivă. Este și greșită. După orice standard obiectiv, Elon Musk este o mare personalitate istorică, care influențează cursul civilizației umane pentru generațiile viitoare. După cum mi-a spus un participant la petrecere: „a prins o nenorocită de rachetă cu niște bețe mecanice.” Și totuși, în ciuda realizărilor sale, Musk este mai probabil să fie disprețuit decât sărbătorit de establishmentul Democrat.
Această tensiune între realizare și resentiment explică multe despre momentul nostru actual. Tinerii pe care i-am întâlnit în acea noapte în Manhattan nu votau doar pentru politici. Ei votau pentru o viziune diferită asupra istoriei și naturii umane. În lumea lor, măreția individuală contează. Ambiția masculină servește unui scop. Asumarea riscurilor și sfidarea generează progres.
Acesta este motivul pentru care victoria lui Trump transcende analiza politică convențională. Ea reprezintă mai mult decât o respingere a politicilor de frontieră sau a ratei inflației. Semnalează o reînviere a unor adevăruri vechi: că civilizația avansează prin acțiunile indivizilor remarcabili, că trăsăturile masculine pot construi în loc să distrugă și că măreția – în ciuda disconfortului modern față de acest concept – rămâne o forță în afacerile umane.
Femeia în vârstă din metrou, profesioniștii din Manhattan și tinerii de la barul din subsol au simțit o schimbare. Ei l-au văzut în Trump nu doar pe un candidat, ci o provocare pentru o ortodoxie psiho-socială care a dominat instituțiile americane timp de o generație. Voturile lor nu au marcat doar o preferință politică, ci o corectare culturală.
Pe măsură ce rezultatele finale au venit în acea noapte, a devenit clar că ceea ce am fost martor în New York se întâmpla în întreaga națiune. Alegerile nu au fost doar o victorie pentru Trump. Au fost o victorie pentru un mod de a vedea lumea pe care mulți îl considerau mort: unul în care realizarea individuală contează, în care ambiția masculină servește unui scop și în care oamenii mari încă modelează cursul istoriei.
(Claire Lehmann, Quilette)
Eu nu-mi fac nicio iluzie; nu se va schimba nimic esential.
Cite odata il gasim pe diavol ascuns in micile detalii ca de ex:
„”Câteva ore mai târziu, am participat la o petrecere exclusivistă. Am vorbit cu diverși profesioniști care au spus că nu au votat niciodată în viața lor pentru Republicani, dar au votat pentru Trump în acea zi datorită sprijinului său – în cuvintele lor – „pentru evrei”. Acești oameni din Manhattan mi-au spus că Kamala era prea empatică față de „contingentul pro-Hamas” al stângii extreme, iar într-o perioadă de antisemitism în creștere, nu puteau să o sprijine. „””
Nu vom scapa de jidanii care ne calaresc. Si se va face voia lor.
Vrajala analistilor lui macrou prajit in smoala. Trump a fost ales de Deep State deoarece acesta a declarat ca-l sustine neconditionat pe Satanyahu in lupta lui de a-i decima pe goimii palestinieni, libanezi, sirieni, egipteni, jordanieni pentru a creea Israelul Mare…….
Exact de inexact!
„Trump si-a luat prin surprindere colaboratorii cand l-a ales pe Pete Hegseth ca următorul secretar al apărării în viitoarea administraţie, un veteran ajuns pe post de jurnalist la Fox News.
Trump este obsedat de eliminarea curentului „woke” din armată şi crede că Hegseth va face acest lucru.”
„Mișcarea woke și insomniile ei
Andrei PLEŞU
„De ceva vreme a apărut pe continentul american și în spații adiacente de pretutindeni o modă ideologică de mare ecou numită „woke“. Termenul prelucrează verbul englezesc pentru „trezire“ (to wake) și invită la un soi de reformă social-politică, de natură să restabilească „normalitatea“ adevărată a vieții publice. Unele dezbateri pe această temă au apărut și în România, cu argumente pro și contra. În ce mă privește, am avut de curînd norocul să văd lucrurile cu un spor de informație și limpezime, în urma unei conferințe pasionante și chibzuite pe care un vechi prieten, Martin Constantinescu (Martin S. Martin) – trăitor de multă vreme în Statele Unite, după o consistentă carieră de medic în țara sa de obîrșie –, a avut generozitatea să o livreze prietenilor și invitaților sub titlul „Corectitudinea politică și neocomunismul din America de azi“. Conferința a fost găzduită de Fundația Academia Civică, ai cărei inițiatori (în speță dna Ana Blandiana și dna Lavinia Spandonide-Spandugino) au ca program susținerea unui „Memorial al victimelor comunismului și al Rezistenței“. Au urmat dezbateri vii, întreținute, cu binecunoscuta lui eficiență, de scriitorul și jurnalistul Cristian Pătrășconiu. L-am rugat, cu succes, pe Martin să-mi îngăduie un transfer de idei și opinii extrase din prelegerea sa cititorilor din comunitatea Dilemei vechi. Intenția mea nu e să mijlocesc, neapărat, prin citatele care urmează, un verdict radical asupra subiectului (deși, personal, ca un vechi conservator ce sînt, sînt înclinat să… optez). Vreau doar să accentuez cîteva aspecte ale peisajului „woke“, de natură să-i ajute pe cei interesați să se pronunțe asupra temei cu un spor de temeiuri…
Se pare că mișcarea woke a început cu neoliberalismul anilor ’60 și a continuat prin „corectitudinea politică“ a anilor ’90. O sursă conceptuală revine școlii de la Frankfurt, ai cărei membri marcanți au emigrat în SUA în secolul trecut (Horkheimer, Adorno, Marcuse, Erich Fromm etc.). Unii vorbesc și depre o posibilă contaminare dinspre China maoistă… „Afectul“ predominant este o anumită proastă dispoziție față de America fondatorilor, cei care au impus rasismul în plan etnic, genetic, retoric. Și, prin Cristofor Columb, colonialismul. Lumea se împarte în oprimați și oprimatori. În realitate, se instituie un rasism anti-alb (whiteness). Apare mîndria de a fi „negru politic“ și social. Meritocrația este rasistă, căci protejează inegalitatea socială. Se înlocuiește liberalismul clasic cu unul radical. Efecte woke: „progresism“, redefinire a „normalității“, nimic nu e bun, totul trebuie schimbat! Noțiunea de „sex“ e înlocuită cu cea de „gen“ și devine opțională. Schimbarea sexului echivalează cu o mutilare îndreptățită a minorilor. Modificarea sistemului educațional, a pedagogiei tradiționale: comitetele studenților impun cine predă, ce se predă, cine poate conferenția. În nord-est, la marile universități, raportul profesorilor „progresiști“ față de cei conservatori este de 8 la 1. La Universitatea Harvard, șansele unui candidat de a fi admis sînt de 36% pentru albi, 75% pentru hispanici, 95% pentru negri. Trebuie desființată organizarea socială bazată pe merit. Notele și premiile trebuie desființate. Matematica e rasistă și trebuie desființată (!!!). Este încurajată, ca fiind „reparatorie“, imigrația ilegală. Operațiuni de îndoctrinare a tinerelor generații. Atitudine antifamilie. Între 1960 și 2019, gospodăriile cu un singur membru au crescut de la 13% la 29%. Variante de familie: „deschise“, parteneri multipli stabili etc. Și tot așa: limitarea, intimidarea și subfinanțarea poliției, anihilarea Justiției, jafuri în bandă, omoruri în masă ș.a. Pe scurt, asistăm la un soi de „război civil rece“ care opune pe revoluționarii woke „americanismului…”
*Kiar nu sunt un fan Pleșu sau Dilemei Veki!
Radu,
Nu te mai screme ci da-i mail pe site!
As incerca un rezumat: rolulu si locul liderului vs multime, in miscarile/acțiunile sociale!
*Liderul este creatia maselor in momentele istorice importante sau acesta, prin calitatile lui superioare, coaguleaza masele si le canalizeaza energia cinetica spre viziunea lui!
**Cine are rolul determinant? Lider fara mase, dar si mase fara lider sunt forme fara fond!
“Acum câteva zile, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a evocat în mod accentuat raportul „The Limits to Growth”[Limitele Cresterii], publicat acum cincizeci de ani de Clubul de la Roma, în care se teoretiza că, pentru a salva Planeta – sau, mai degrabă, a salva monopolul criminal al marilor fonduri de investiții – este nevoie de o reducere a populației mondiale și o descreștere economică.”
Ca tot se umbla la vechea ideologie a Clubului de la Roma poate ca ar fi cazul ca si candidatul nostru la presedintie Calin Georgescu sa ne explice el, ca specialist, cum se impaca aceasta ideologie a Limitelor Cresterii cu interesel Romaniei ca tara si ca natiune. Cineva trebuie sa-i puna candidatului oglinda in fata, in mod elegant si sa-i dea o sansa de a se explica.
ARHIEPISCOPUL VIGANÒ: VICTORIA LUI TRUMP ȘI ADEVĂRATA MARE RESETARE
https://www.activenews.ro/opinii/Arhiepiscopul-Vigan%C3%B2-Victoria-lui-Trump-si-adevarata-Mare-Resetare-193161
Oamenii au obosit să mai fie zilnic călcați în picioare, să fie umiliți pentru onestitatea lor, să fie batjocoriți pentru Credința lor, să fie făcuți criminali pentru că-și iubesc țara.
Un text antologic scris de Monseniorul Carlo Maria Viganò despre semnificația rezultatului alegerilor din SUA, publicat de The Gateway Pundit, pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.
*
Acum câteva zile, în ajunul alegerilor prezidențiale din SUA, aroganța comentatorilor politici din Statele Unite și din toate națiunile vasale acestora a atins culmi neexplorate.
Kamala Harris organizase deja festivitățile pentru a-și sărbători victoria, invitându-și toate portavocile uzuale. Cântăreți, actori, filantropi, figuri publice și jurnaliști au mers până acolo încât au amenințat că pleacă din Statele Unite dacă Donald J. Trump era ales.
Realitatea este că, azi, mulți abia așteaptă să-i vadă ținându-se de cuvânt.
Până și Jorge Mario Bergoglio a făcut un gest, deplasându-se în scaunul cu rotile la apartamentul de lux al activistei sorosiste radicale Emma Bonino cu trandafiri albi și ciocolată, de parcă voia să emită un ultim și disperat apel către catolicii americani, să nu mai aibă rețineri și să voteze cu Harris, care are în comun cu Bergoglio aceeași religie woke.
Media mainstream, deținute de obișnuitele mari fonduri de investiții, au girat-o fără rușine pe Kamala și l-au ridiculizat, ba chiar acuzat pe Donald Trump.
Și, cu cât erau mai grosolani, mai neobrăzați, mai obsceni și mai blasfematori, suporterii lui Harris primeau mai mult spațiu la televiziune și pe rețelele sociale.
Camioane pline cu buletine de vot deja completate erau gata să ajungă în Pennsylvania și în acele state în care voturile democraților decedați sau strămutați și ale imigranților ilegali nu erau de ajuns pentru a măslui rezultatul alegerilor.
Algoritmii insidioși inserați în bazele de înregistrare a votanților de la Comisia Electorală de Stat, care au fost descoperiți de Dr. Jerome R. Corsi, permiteau tipărirea și mascarea înregistrărilor false care puteau fi folosite în diverse scheme de fraudă electorală, inclusiv numărarea voturilor de la distanță, exprimate de votanți inexistenți.
Prin dezvăluirea acestei scheme, Dr. Corsi a împiedicat crearea a milioane de voturi frauduloase în favoarea Kamalei Harris.
În multe state ale Uniunii, rapoartele computerizate arată că mașinile electronice de înregistrare a voturilor au fost manipulate de la distanță, iar, într-un caz, parolele de acces au fost făcute publice online.
Pe scurt, în dimineața zilei de 5 noiembrie, totul părea aranjat. Toată lumea a crezut asta: unii cu aroganța celui care se crede superior doar pentru că este progresist, woke, verde, rezilient, incluziv, sustenabil, ideologizat de gen; alții, cu starea de trepidație a celui care se simte ca tânărul David în lupta cu uriașul Goliat.
Dar, în numai câteva ore, tot acel imens castel de cărți, toată acea gigantică mașină electorală s-a pleoștit ca un cort de circ.
METAVERSUL GLOBALIST
Cel mai remarcabil element al acestei campanii prezidențiale, în opinia mea, constă în manifestarea de aroganță și îngâmfare a auto-proclamaților „băieți buni”; o aroganță care i-a făcut surzi și orbi la adevăratele, realele necesități ale oamenilor; o îngâmfare care îi plasează deasupra treburilor mizere de zi cu zi ale vulgului, într-o lume virtuală, într-un metaverse suprarealist, în care oamenii obișnuiți nu au voie.
Este metaversul lumii globaliste, cu agenda ei, cu religia ei, cu propriii mari preoți, cu profeții ei, cu ritualurile ei, cu dogmele ei, cu propriile texte sacre și cu propriii săi idoli.
Singurul lucru pe care îl avea Kamala de făcut era să facă această distopie ireversibilă, transformând-o în religia oficială a Statelor Unite ale Americii și a coloniilor sale ideologice.
Bergoglio, iezuiții (cu șefii lor americani, Thomas Reese și James Martin), cardinalii americani pe linia lui McCarrick și întregul episcopat bergoglian nu așteptau nimic altceva, replicând în sfera ecleziastică acea ruptură iremediabilă între Ierarhie și credincioși care, în lumea laică, între clasele conducătoare și cetățeni, s-a consumat deja.
Pe de altă parte, până și exponenții „bisericii sinodale” sunt șantajați exact ca clienții lui Jeffrey Epstein și Sean Combs.
Nu este surprinzător că rezultatul alegerilor a scandalizat exponenții „bisericii paralele” (deep church), care, cu ajutorul „statului paralel” (deep state) a infiltrat Biserica Catolică și a lucrat pentru demolarea ei.
Iezuiții și acest „papă al lor”, complici la planul subversiv al globaliștilor, ar trebui să fie supuși la aceeași suprimare pe care au aplicat-o și ei în ultimii ani – inclusiv prin folosirea sprijinului politic de care se bucură – celor care i-au denunțat pentru trădare.
„Yes, we can” a spus Obama acum ani de zile. Și-am văzut: deep state a putut, într-adevăr, să facă tot ce a promis, de la protejarea elitei pedo-sataniste la mușamalizarea celor mai scandaloase cazuri de corupție; de la impunerea de politici verzi demente și a fraudei climatice la administrarea de otrăvuri pentru exterminarea populației; de la inginerie genetică la distrugerea sistematică a agriculturii și zootehniei; de la criza energetică provocată pentru a distruge infrastructura economică a națiunii până la războiul din Ucraina și cel din Orientul Mijlociu.
Toate astea au fost făcute ca să se transfere miliarde din buzunarul cetățenilor în conturile offshore ale corporațiilor multinaționale, ale companiilor farmaceutice, ale producătorilor de arme, ale organizațiilor „umanitare” care sunt întotdeauna conduse de familii bine-cunoscute din înaltele sfere ale finanței și cametei internaționale.
RUPTURA DE LUMEA REALĂ
Cei care se minunează de eșecul răsunător al metaversului globalist dau dovadă, prin surpriza lor, că sunt cu totul rupți de lumea reală, în care bărbații și femeile se luptă, literalmente, ca să ajungă al serviciu, nu doar ca să aibă un serviciu, pentru că străzile noastre au ajuns gropi de gunoi, pline de vagabonzi și criminali; în care părinții trebuie să-și apere copiii de perversiunile și obscenitățile profesorilor lor; în care un judecător woke îți poate lua copilul pentru că nu-i spui pe pronumele pe care el sau ea și le-a „ales”.
În lumea reală, ne îngrijorăm de cheltuielile de fiecare zi, de prețurile crescute la energie, de calitatea tot mai proastă a bunurilor de consum de masă și de cât de greu se găsește mâncare sănătoasă.
În lumea reală, agricultorul trebuie să se gândească la cum va supraviețui după ce plătește taxele și la cum va fi zdrobit de competiția nedreaptă din partea corporațiilor multinaționale, iar crescătorul de animale se simte neputincios când guvernul îi cere să-și omoare vitele din cauza gripei aviare sau pentru că vacile produc CO2.
Să auzi o femeie care se preface a fi afro-americană și pretinde că a lucrat la McDonalds vorbind despre homo-transfobie, suprematismul alb, avorturi până în luna a noua și chiar și după, abolirea mașinilor pe benzină și tranziția verde când națiunea este distrusă de stânga globalistă este grotesc și demonstrează dincolo de dubiu ura de clasă a unei elite care există și prosperă numai pentru că exploatează masele și calcă în picioare drepturile fundamentale ale oamenilor.
Iar această aroganță nerușinată a celor puternici este ceva comun și în Canada, și în Europa, și în Australia.
Acum câteva zile, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a evocat în mod accentuat raportul „The Limits to Growth”, publicat acum cincizeci de ani de Clubul de la Roma, în care se teoretiza că, pentru a salva Planeta – sau, mai degrabă, a salva monopolul criminal al marilor fonduri de investiții – este nevoie de o reducere a populației mondiale și o descreștere economică.
Turma mânată la abator a realizat, însă, că frumoasele cuvinte despre protecția mediului și net zero sunt niște minciuni colosale, care ascund un adevăr teribil: emisarii World Economic Forum în guvernele occidentale vor să extermine populația prin sterilizare de masă, război, foamete, secetă, pandemii, avorturi, eutanasie și ideologie de gen; iar acest proiect criminal a fost lansat acum cincizeci de ani, printr-o muncă de îndoctrinare și propagandă demnă de cea mai sinistră dictatură.
Reducerea la tăcere a vocilor disidente calomniindu-le drept „conspiraționiști” nu a ajutat; dimpotrivă, tocmai cenzura feroce care s-a instalat de la farsa pandemiei încoace este cea care a trezit instinctul sănătos care face pe oricine suspicios față de un „narativ” care contrastează în mod obscen cu realitatea.
O realitate nu este percepție atunci când, doar pentru că ai pielea albă, porți o cruce la gât sau ai un steag american fluturând la poartă, cineva se simte îndreptățit să te considere inferior și, prin urmare, numai bun de a fi atacat sau ucis.
SEMNIFICAȚIA ACESTEI VICTORII
Această rundă de alegeri ne arată nu doar victoria incontestabilă a lui Donald Trump. Ea arată în mod evident că americanii au votat ca la un referendum în favoarea unei viziuni despre lume complet antitetică și ireconciliabilă cu cea a globaliștilor, cu distopia woke care știm că este susținută numai de o minoritate în națiune, în ciuda mijloacelor și resurselor disproporționat de mari antrenate pentru a o susține.
Rezultatele la urne demonstrează clar ruptura dintre clasa politică a stângii radicale și electoratul său, dar și, mai ales, o lipsă de empatie caracteristică psihopaților.
Pe de altă parte, numai niște criminali psihopați, adoratori ai Satanei, pot adera la ideologia neo-malthusiană care urmărește exterminarea unei părți din umanitate și sterilizarea celeilalte părți, cu îmbolnăvirea supraviețuitorilor de cancere și afecțiuni cronice.
Numai niște criminali psihopați, adepți ai cultului Satanei, pot susține că a distruge agricultura și zootehnia și a produce alimente modificate genetic va salva natura; sau că a tăia copacii și a-i înlocui cu mașini de absorbit dioxid de carbon va proteja mediul.
Numai niște criminali psihopați, adoratori ai Satanei, pot da miliarde celui mai corupt guvern de pe pământ – Ucraina – făcându-și iluzii deșarte că pot câștiga un război pe care l-aui provocat și l-au stârnit.
Și mai există și acei auto-denumiți intelectuali conservatori care ar vrea să perpetueze ostilitățile SUA cu Federația Rusă numai ca să nu fie contraziși în predicțiile lor belicoase.
Numai niște criminali psihopați, adepți ai cultului Satanei, pot organiza înlocuirea etnică a populației prin imigrație nediscriminată, știind foarte bine că imposibilitatea integrării este premisa unui război civil, mai ales atunci când cetățenii sunt tratați ca inamici în propria țară.
Numai niște psihopați sataniști pot lua copiii de la familiile lor, dându-i în grija unora condamnați pentru pedofilie, sau pot să le corupă inocența cu propaganda unor profesori pervertiți.
Am putea spune că nu există nicio Poruncă a lui Dumnezeu care să nu fie încălcată: ideologia woke se strecoară în fiecare aspect al vieții de zi cu zi pentru a ucide trup și suflet, pentru a-l insulta pe Domnul Nostru, pentru a nega două mii de ani de civilizație creștină.
Dar exact asta fac ei, exact asta este ceea ce mulți au lăsat să se întâmple fără să protesteze.
OAMENII S-AU SĂTURAT DE WOKISM
Dar, apoi, a venit 5 noiembrie.
Ce s-a întâmplat atunci? Ceva ce orice persoană „normală” – dar noi știm că, pentru democrați, normalitatea e ceva îngrozitor – ar fi putut prevedea: oamenii s-au săturat să fie ținuți ostatici de o Mafie subversivă, de criminali perverși pentru care nu există niciodată condamnări, nu există niciodată închisoare, de indivizi corupți care se mândresc cu schemele lor necurate, convinși că sunt de neatins, de oameni devotați răului.
Oamenii au obosit să mai fie zilnic călcați în picioare, să fie umiliți pentru onestitatea lor, să fie batjocoriți pentru Credința lor, să fie făcuți criminali pentru că-și iubesc țara.
În orbirea ei, elita globalistă a subestimat puterea acelei flăcări care arde în fiecare om, care îi amintește că este chemat spre Bine, care îl avertizează să evite Răul, care îl îndrumă spre un destin al fericirii eterne în Rai.
Pentru că globaliștii nu știu să iubească, ci numai să urască; și pentru că ura care îi mistuie împotriva lui Dumnezeu și a omului pe care El l-a creat, după chipul și asemănarea Sa, este sterilă, distructivă, mortală.
Oamenii care l-au ales pe Donald Trump – un număr mult mai mare decât cifrele oficiale, dacă luăm în calcul că au avut loc, totuși, fraude – și-au afirmat, înainte de orice, dreptul lor de a rămâne umani.
Au afirmat că poporul nu este reacționar, nu urăște progresul, nu se teme de libertate.
Mai degrabă, el nu acceptă răsturnarea lumii și a realității, respinge iadul pe pământ în care cei din deep state ar vrea să îl închidă și nu vrea să spună că binele e rău și răul este bine (Isaia 5:20).
O NAȚIUNE UNITĂ ÎN DUMNEZEU
Am putut observa cu toții cum cele mai sofisticate planuri ale Noii Ordini Mondiale au fost zădărnicite de evenimente aparent întâmplătoare. Providența a demolat o amenințare globală în mutări mici, arătându-ne că Dumnezeu chiar este atotputernic și că destinele lumii sunt în mâinile Lui.
Acum, depinde de noi să nu risipim această oportunitate care ni s-a dat, să învățăm lecțiile din trecutul recent și să nu lăsăm garda jos.
Elita care fuge acum să se ascundă în bârlogul ei se va regrupa, ca să lanseze un nou atac, mai teribil decât cel la care am asistat în ultimii ani.
Dar, în această fază a trezirii conștiinței și a readucerii Națiunii în credința în Dumnezeu nu trebuie să uităm că bătălia dintre Dumnezeu și Satana, dintre copiii Luminii și cei ai întunericului continuă.
Nici nu trebuie să uităm că Domnul Nostru ne vine în ajutor atunci când recunoaștem slăbiciunea noastră și puterea Lui și că ajutorul Lui este cu atât mai eficient cu cât cooperăm cu planul Domnului.
Aceasta este adevărata, cea mai mare „mare resetare”: unirea tuturor lucrurilor întru Hristos – Instaurare omnia in Christo (Efeseni. 1:10) — pentru că domnia universală îi aparține lui Hristos și numai Lui. Hristos este Împărat. Și El este Împărat nu doar peste indivizi și familii, ci peste toate societățile pământești, peste toate națiile.
Mandatul de patru ani care va fi inaugurat peste câteva săptămâni poate marca un punct de turnură în istoria Statelor Unite ale Americii și a întregii omeniri, iar asta va depinde de determinarea fermă cu care președintele Trump va reteza capetele acestui Leviatan, știind că nu poate exista dialog sau compromis cu Inamicul Domnului și al omenirii.
Va depinde de colaboratorii pe care și-i va alege președintele, căci este sigur că printre ei vor încerca să se strecoare trădători și oponenți. Va depinde de cum va reuși președintele să-și alinieze acțiunile cu Legea lui Dumnezeu, conștient de grația divină care i-a fost arătată scăpând cu viață din mai multe tentative de asasinat.
Donald J. Trump a înțeles că Dumnezeu este deasupra lui. Să nu uite asta atunci când se va folosi de prestigiul Americii pentru a promova pacea cu Rusia și pentru a pune capăt genocidului din Orientul Mijlociu, astfel ca înțelegerea între popoare să se întemeieze pe Binele Comun și să nu mai fie amenințată de setea de putere a celor din deep state.
El nu trebuie să uite că apărarea vieții, de la momentul concepției până la moartea naturală, trebuie să fie un țel prioritar. Și, în acest măreț și ambițios proiect de a restaura instituțiile și societatea, va fi esențial să îi implice pe acei lideri internaționali care, ca și președintele Trump, cunosc amenințarea elitelor subversive și intenționează să li se opună.
Prim-ministrul Ungariei, Viktor Orbán, prim-ministrul Slovaciei, Robert Fico, și alți șefi de state și guverne vor fi cu siguranță aliații cei mai valoroși în lupta împotriva agendei globaliste.
Și eu cred că a venit, în sfârșitul, timpul să se promoveze o Alianță Antiglobalistă, prin care să se unească forțele sănătoase ale popoarelor ținute până acum ostatice de servitorii Davosului.
Succesul „celei mai mari resetări” reprezentat de alegerea lui Donald Trump și înfrângerea stângii radicale mai depinde și de cât de bine vor îndeplini popoarele și conducătorii lor voia Domnului.
Rugăciunile noastre au ajuns la Tronul Divinei Maiestăți și au fost ascultate; haideți să ne facem cu toții demni de Mila Domnului trăind exemplar și mărturisindu-l pe Domnul nostru, Iisus Hristos, printr-o viață dusă în armonie cu Evanghelia. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul cu binele (Romani 12:21)
Carlo Maria Viganò, Arhiepiscop – fost nunțiu apostolic în Statele Unite ale Americii
8 noiembrie 2024