Radu
4 aprobate
r.gogu@gmail.com
216.131.74.87

COMENTARIU – https://www.activenews.ro/opinii/
Peste-noapte-ne-am-trezit-o-Tara-in-Razboi-
De Wolf Edmond 16.10.2025 13:24 –

Oare de unde ne vine?
De la faptul că Orwell și Kafka sunt la modă?
Suntem noi în stare să rezolvăm situația?
Ia să vedem părerea unui individ cu ochii oblici care a fost educat in occident.

UN ȘARLATAN DEMENT LA CASA ALBĂ
De Sony Thang – https://x.com/nxt888?ref_src=twsrc%5Egoogle%7Ctwcamp%5Eserp%7Ctwgr%5Eauthor

Donald, pari un om care a confundat un miting electoral cu o curte marțială. Un om care crede că hărțile se mișcă odată cu aplauzele și că realitatea se supune sloganurilor.
Vorbești despre „câștig” ca și cum acesta ar fi un cazinou, nu un câmp de luptă unde națiuni întregi sângerează până la moarte.
Spui că Ucraina este în măsură să câștige. Să câștige cu ce? Cu bani împrumutați, arme închiriate și o forță de muncă atât de epuizată încât cimitirele sunt golite pentru a hrăni frontul?
Ucraina nu avansează. Sângerează până la moarte. Economia sa a dispărut. Populația sa este dispersată. Suveranitatea sa este ipotecată NATO.
Un cadavru nu poate merge spre victorie, indiferent cât de mult i-ai umfla pieptul cu dolari occidentali.
Batjocorești cu rânjet că Rusia „luptă fără scop” de trei ani. Aceasta este observația unui om care nu a citit niciodată o pagină de istorie. Statele Unite au crezut, de asemenea, că Vietnamul pare fără scop, deoarece era sfâșiat bucată cu bucată. Au confundat rezistența cu slăbiciunea. Și apoi s-au trezit brusc în elicopterele care fugeau din Saigon.
Rusia nu acționează pentru CNN. Preia controlul asupra Ucrainei, oraș cu oraș, batalion cu batalion, în timp ce lăudatul tău NATO rămâne fără muniție.
Susții că războiul ar fi trebuit să se termine într-o săptămână. Desigur că asta crezi. De asemenea, ai crezut că Afganistanul va fi o victorie rapidă. Douăzeci de ani mai târziu, ați ieșit afară fără nimic de arătat în afară de miliarde arse și un steag coborât în semn de umilință. Nu ai înțeles niciodată că războiul nu înseamnă viteză.
Războiul înseamnă răbdare. Și Rusia are mai multă răbdare decât întregul Occident la un loc.
Îți bați joc de conductele de gaz rusești aruncate în aer în timp ce americanii stau la coadă pentru cupoane alimentare și în fața clinicilor de opioide.
Așa-numita „economie de război” a Rusiei este în plină expansiune. Industriile sale sunt revigorate. Armata sa se extinde.
Între timp, economia ta supraviețuiește doar prin imprimarea datoriilor și exportarea fricii.
Numești Rusia un tigru de hârtie. Dar singurul tigru de hârtie este imperiul care are nevoie de cinci continente pentru a se aproviziona și totuși nu poate câștiga.
Prevezi revolte la Moscova. Dar uită-te în jurul tău. Este țara ta ale cărei orașe ard, ale cărei alegeri devin un circ, al cărui Capitoliu este luat cu asalt de proprii cetățeni, al cărei tineret se îneacă în nihilism.
Nu descrii Rusia. Descrii America. Proiectezi declinul imperiului tău asupra unei națiuni care te depășește. Și apoi adaugi, aproape în glumă, că „dorești binele ambelor țări”.
Aceasta este cruzimea imperiului: se preface binevoitor în timp ce tu hrănești o parte cu arme pentru a muri și o sufoci pe cealaltă cu sancțiuni. O deghizezi în bunăvoință. Lumea o vede ca pe ipocrizia unui hegemon pe moarte.
Rusia nu va pierde acest război. Nu poate pierde. Pentru că nu luptă pentru hărți. Ea luptă ca să îngroape iluzia de control a NATO. În fiecare zi în care Ucraina sângerează până la epuizare și NATO își golește arsenalele, acea iluzie moare puțin mai mult.
Și când se va termina, lumea nu te va mai aminti ca „președintele păcii”. Te va aminti ca vocea unui cadavru. Cadavrul imperiului american, care bolborosește din mormânt.
Acesta nu este războiul pe care Rusia e sigură că trebuie să îl câștige. Este războiul pe care America trebuie să îl piardă.
Și tu l-ai pierdut deja.