denitsoc@gmail.com 216.131.74.230
RĂZBOIUL DIN ORIENTUL MIJLOCIU Războiul din Iran – Golf nu mai este doar o confruntare regională limitată de limitele geografiei și politicii tradiționale, el a devenit un test fără sfârșit al restructurării ordinii internaționale. Este un razboi in care se decide hegemonia SUA, globalizarea financiară pe dolar si ambitiile mitologice ale Israelului ca pivot si instrument al elitelor din City of London. Ceea ce a părut ca un pariu americano-israelian de zeci de ani privind remodelarea Orientului Mijlociu a luat o traiectorie tot mai mare, transformând teatrul de operațiuni într-un punct central pentru noi echilibruri globale de putere, extinzându-se dincolo de regiune până la nivelul sistemului internațional. Acest război desi a fost lansat cu un obiectiv central: remodelarea Orientului Mijlociu conform noilor abordări strategice conduse de Statele Unite și Israel el a depăsit cursul său aparent, a transcendat rapid acest cadru, având un impact direct asupra structurii sistemului internațional – politic, militar și economic vizand strangularea combustibililor destinati Chinei si deteriorarea Drumului Mătăsii. Atacurile Statelor Unite și Israelului asupra Iranului au devenit din ce în ce mai îngrijorătoare pentru întreaga lume din cauza riscurilor unei escaladări suplimentare și a impactului asupra piețelor energetice. Istoria sugerează că escaladarea este adesea influențată de modul în care situațiile sunt interpretate de adversari, mai degrabă decât de schimbări clare ale puterii. Atunci când statele consideră că condițiile sunt mai favorabile decât sunt în realitate, riscul unei evaluări greșite crește. Repercusiunile războiului din Golf nu se mai limitează la geografia conflictului; ele lovesc acum în centrul echilibrelor dintre Est și Vest, redesenând liniile de angajament dintre marile puteri. Întrebarea centrală de astăzi nu mai este când se va încheia războiul, ci cum se va încheia și ce noi realități va lăsa în urmă. Chiar dacă se va obține un armistițiu, efectele acestui război vor continua să remodeleze tacit regiunea și lumea prin prăbușirea sau repoziționarea sistemelor și alianțelor tradiționale și apariția unor noi centre de putere multipolare. În plus, problema gestionării hegemoniei americane, care s-a extins dincolo de adversari pentru a cuprinde aliații, va obliga multe țări să își redefinească poziția în cadrul sistemului internațional. Dacă pragul pentru acțiunea militară este redus de la o amenințare iminentă la un risc potențial, mediul strategic devine mai puțin previzibil în zona Indo-Pacifică. Actuala criză din Strâmtoarea Hormuz este urmărită îndeaproape de toate tările si cele cele mai ingrijorate sunt aliatii NATO, considerand modul în care perturbarea unui punct strategic de blocare a congestiei poate avea un impact rapid asupra lumii. Acest lucru ridică întrebări cu privire la posibilitatea apariției unor dinamici similare în alte zone ale lumii și la cât de pregătiți ar fi actorii externi să răspundă. Ceea ce prinde contur astăzi nu vor fi doar rezultatele câmpului de luptă, ci noi reguli de angajament care nu au fost corect sanctionate de organismele internationale ca ONU sau Consiliul său de Securitate. Lumea intreagă se află într-un moment de autoredefinire, în care nicio parte nu își va permite luxul de a rămâne în afara ecuației transformării si realinierii. Toată lumea, fie că ii place sau nu, va suporta costul și consecințele acestei transformări, Atlanta 31/03/2026 |
SPOVEDANIA
„Păcatul întunecă mintea și simțurile interioare, împiedicând omul să participe la lumina necreată. Iertarea, pocăința și mai ales rugăciunea sunt esențiale în efortul cunoașterii lui Dumnezeu, Curățirea sufletească pe care acela a dobândit-o avea rolul de a-i pregăti mintea și inima pentru a primi Harul lui Dumnezeu.
Prin iertarea păcatelor, Harul lui Dumnezeu se pogoară în suflet și îl întărește, schimbând firea păcătoasă în fire îndreptată spre virtute, iar lumina virtuților se oglindește și în manifestările trupului, în atenția și grija față de acesta, prin roada rugăciunii și a postirii”, a reliefat Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului
Pentru a fi iertat trebuie să recunosti vinovatia/păcatul si sincer să te căiesti/repent, să primesti pedeapsa cu seninătate si sperantă de indreptare.
Iertarea aduce acea eliberare care te curătă si te face să pricepi si să inveti calea Domnului. Numai cei virtuosi, care merg drept pe Calea Domnului primesc puterea de a-si exersa Harul Divin. Toti avem prin nastere Harul divin, dar nu toti il putem exersa si in toate ocaziile necesare.
Cei apăsati de păcat nu pot vedea si pricepe măretia divină si Creatia.
Virtutea consecventă este calea de a distinge puterea Harului divin si modalitatea de a exersa acest dar in binele celor din jur.
Degeaba te tot intrebi cine este Dumnezeu si cum a realizat el Creatia Sa, dacă esti orbit de greutatea păcatului si negării. Indoiala, scepticismul este totusi acceptată si bine primită de divinitate este primul pas care ne desprinde de incăpătanata si necurata negare a divinitătii. Agnosticul este aproape de Adevăr si depinde de el să il accepte.
Cand credinta devine sinceră si bazată pe sperantă atunci ne vine luminarea si priceperea actului divin si a divinitătii in desfasurarea ei.
Luminarea nu este un process rational, nu lucrează prin eliminări si formule matematice sau de logică formală. Luminarea se realizează tocmai datorită Harului nostru divin pornit de credintă si vine din noi insine, nu este un factor exterior.
Divinitatea nu este un personaj după chipul si asemanarea noastră, Ea este un proces evolutiv, un Progres. Noi am fost făcuti după chipul si asemanarea divinitătii la acel moment al creatiei, Dar si Creatia este evolutivă ca si Autorul ei.
Pregătirea sufletească a fiecărui creștin prin rânduiala postirii, a rugăciunii cu mătănii, ca o penalitate pentru păcatele nostre se realizează prin mărturisirea păcatelor în Taina Sfintei Spovedanii, Spovedania îi oferă crestinului mai mult sau mai putin păcătos posibilitatea de a fi părtaș lucrării tainice a Harului, de a-l cunoaște pe Dumnezeu.
Curătenia si virtutea ne aduce mai aproape de divinitate si o putem cunoaste chiar fără a o percepe. Simtind in suflet divinitatea mintea noastră se luminează si poate realiza cat de importantă este rugăciunea pentru binele comun. Nu putem să ne dorim si să ne rugăm pentru ceva ce poate aduce atingere binelui/interesului comunitar.
Primul pas spre inelegere si dreaptă intelepciune este Spovedania constientă si sinceră, cu speranta indreptării si iertării.
In preajma Marii Sărbători a Invierii se fac slujbe atente care cheamă crestinii la Spovedanie, la intalnirea crestinului cu divinitatea.
Să fim iertati si clarvăzători,
Să ne ajute Dumnezeu.
CD Atlanta 03/04/ 2026
Degeaba baga soparle agentul ochilor ingusti asiatici CD, prin care insinueaza ca Romania trebuie sa se orienteze sau sa se realinieze spre o alta ordine mondiala decat a Occidentului (spre una chinezeasca, in subtext) si ca, din pacate, nu poate caci n-are „suveranitate”.
Caci nici n-a avut vreodata, relativa „independenta” a lui Ceausescu fiind mai degraba o capsomanie paguboasa romanilor, pornita din natura lui colerica de buric al pamantuui.
Toata perioada comunista, inclusiv ceausismul, nu a fost suveranism, ci diverse forme de dictatura emanate de ocupatia sovietica din 1944. Inainte am avut monarhie straina la conducere (Hohenzollern), ceea ce spune destul despre faptul ca romanii nu au fost liberi.
Cineva mesteca doar fraze………..>
https://hotnews.ro/un-stat-din-golf-cere-onu-sa-autorizeze-folosirea-fortei-impotriva-iranului-pentru-deblocarea-stramtorii-ormuz-2201132
la începutul lunii aprilie 2026, statele din Golful Persic, prin intermediul Consiliului de Cooperare al Golfului (CCG), au cerut oficial Consiliului de Securitate al ONU să autorizeze utilizarea forței pentru deblocarea Strâmtorii Ormuz.
Adevarul
Adevarul
+1
Situația actuală (aprilie 2026):
Blocaj: Strâmtoarea este blocată de aproape o lună, generând o criză energetică globală, în contextul conflictului dintre SUA/Israel și Iran.
Solicitarea CCG: Secretarul general al CCG a cerut ONU „toate măsurile necesare” pentru a opri atacurile iraniene asupra navelor și pentru a asigura navigația.
Rezoluție propusă: Bahrain, cu sprijinul vecinilor din Golf, a propus o rezoluție pentru intervenție militară, însă aceasta a întâmpinat rezistență din partea unor membri permanenți ai Consiliului de Securitate, precum Rusia, China și Franța.
Acțiuni militare în curs: Statele Unite au început deja, la mijlocul lunii martie 2026, o campanie militară proprie pentru a încerca deschiderea strâmtorii.
Această solicitare vine ca răspuns la blocarea efectivă a transportului de petrol și gaze (aproximativ o cincime din volumul mondial) prin această rută critică.
Atitudinea europeana de acum spune multe, pentru cine e atent la evolutia ei de cand a izbucnit conflictul. Ea a stat de la inceput deoparte, dar la inceput in mod pasiv. „Nu este razboiul nostru”, dar americanii puteau sa foloseasca bazele de pe teritoriul ei. Singura exceptie de la inceput a fost Spania, nu acces la porturi, nu acces la niciun fel de baze militare. De circa o saptamana insa, fenomenul s-a generalizat. Franta a pus aceeasi interdictie, Italia la fel. Fortele navale americane sunt moarte fara Italia si Spania, pe simplul motiv ca, odata intrate in misiune si neavand acces la bazele celor doua tari, devine un „one time shooter”, adica odata ce incarcatura de armament de pe ele e epuizata, nu mai poate reincarca in locatiile respective, rocada trebuie facuta direct din State sau din Pacific. Interdictiile vizeaza si folosirea spatiului aerian, deci avioanele de transport americane nu mai pot zbura peste aceste tari, iar avioanele care ar fi folosite in razboiul contra Iranului nu au acces la aerodromuri pentru „parca”. Deci pot folosi doar baze din Orientul mijlociu, unde sunt in raza de actiune a rachetlor cu raza medie si a dronelor.
Mai departe…apararea antiaeriana si antiracheta: SUA poseda, de pilda 8 (opt) sisteme THAAD, fiecare valorand peste un miliard (numai radarul valoreaza 500 de milioane). Opt de toate, plus unul cumparat de sauditi pentru ei. Unul din cele americane se afla in Iordania, iar al sauditilor…la Prince Sultan Airbase in Arabia Saudita, bineinteles. Ambele au fost distruse. Pentru a inlocui macar unul dintre ele, americanii au trebuit sa-l discolce pe cel din Corea de Sud. Trecem peste cel mai sofisticat radar, cel de avertizare timpurie, AN-FPS-132-ul din Qatar. 1,1 miliarde, 3000km raza de detectie etc, rezolvat si ala, lovit, scos din functiune si ajungem la sistemele Patriot, si ele decimate si intrate si in penurie de interceptoare. Conform studiilor americane chiar, numai in primele 96 de ore de conflict, americanii u folosit 325 de interceptoare Patriot, iar aliatii din Golf 618. Ne putem inchipui consumul pina catre data curenta, care inseamna cu siguranta undeva aproape de fundul sacului si care va necesita minim un deceniu pentru refacerea stocului si asta extrem de optimist, probabil cu ramp-up serios.
https://www.fpri.org/article/2026/03/over-5000-munitions-shot-in-the-first-96-hours-of-the-iran-war/
Insusi Marco Rubio la conferinta de presa spunea ca SUA produce 6-7 interceptoare de toate tipurile pe luna. Cu Patriot specific, e cea mai complicata treaba, din cauza unui sistem/lant de aprovizionare extrem de complicat si un du-te/vino de la procesarea unui sub-ansamlu la altul, productia unui singur interceptor dureaza 2 (doi) ani. Nu e exagerare, e real. Evident ca se lucreaza la mai multe rachete interceptoare deodata, dar asta e durat de fabricatie pentru fiecare. Drept care, Trump a dat fuga la polonezi, sa ceara rachete Patriot, pentru a le duce in Orientul mijlociu. Cerere refuzata categoric de catre polonezi.
Coroborand asta cu cazurile celorlalte tari pomenite mai sus si reapituland, atitudinea asta sugereaza ca reprezentantii europeni s-au prins ca Trumpo a pierdut razboiul si ca in curand vor trebui sa lase usa deschisa cu castigatorul (Iranul) si cu China, care va fi tutorele si reprezentantul lui la incheierea conflictului si al conditiilor stabilite la acel moment, in vederea redeschiderii Stramtorii Ormuz si reluarii cursului de aprovizionare normal, necesar economiei europene.
Asta fara a mai vorbi ca nu ai cum sa fii de partea unui asa zis aliat, care de cand s-a urcat pe tron te-a tratat ca pe un dusman, a purtat razboaie comerciale cu tine, te-a jignit, te-a porcait, te-a tratat de sus, te-a amenintat ca-ti ia teritorii si a negat ajutorul activ acordat de catre tine atunci cand SUA s-a mai gasit in conflicte (post 9/11, razboiul din Golf samd).
Nu ti se pare ca sefii statelor din UE si kiar conducerea UE este complet aiurea, corupta si anapoda?
Fara gaz ieftin rusesc DEU moare sigur, cel mult este șkioapa de un picior si o mana amputata!
Macron este in moarte electorala si nici cum nu si-a revenit din pumnii pumnii barbatului său/Zira!
Parafrazand pe Nicu, daca US pleaca din EU astia nu vopsesc cu var nici trunkiurile copacilor din baze!
EU a mers gresit pe infuzia de arabi, in ekilibrul demografic, dar si-a luat teapa: astia nu muncesc nicaieri plus ca sunt si mai nefericiti decat in tara lor!
*Sfat teribil: UE ar trebui sa ajute financiar refacerea Iranului cu banii imprumutati de statele care fac parte pentru ca ni-i va intoarce ayatollahul cand îi va recupera de la US si ISR, adica metoda UKR!
Ramolite si uscate!