> From: stefan moraru <fanemoraru@yahoo.com>
> Subject: Fw: Reteta de mititei de la Restaurantul CARUL CU BERE din Bucuresti
> To:
> Date: Saturday, May 9, 2015, 5:32 PM
>
>
>  Subject: FW: Reteta de
> mititei de la Restaurantul CARUL CU BERE din Bucuresti
>
>
>
>
>
>  Asa cum sunt descrisi aici nu par sa fie daunatori
> sanatatii, desigur consumati cu masura.
>
>
>
>
>
> Reţeta de mititei de la Restaurantul CARUL CU
> BERE din
> Bucureşti
>
>
>
>
>
>
>
>
> Bucureşti, la 16 Iunie
> 1920
>
>
>
> Onorate Domnule Ofiţer!
>
> Pentru
>
> căci fiecare vizită a Domniei voastre, ca şi cu 20 ani
> în urmă cele ale tatălui
> Domniei voastre, dimpreună cu cinstitul Conu Iancu
> Caragiale este, pe lângă
> onoare, şi un deosebit eveniment pentru localul nostru,
> vroiesc să dau la
> rându-mi dovadă de cavalerism, împărtăşindu-vă la
> dorinţa onoratei Dumneavoastră
> soţii, Doamna Măriuţa Baciu, reţetarul de preparare ai
> mititeilor noştri, care,
> după cum bine ştiţi sunt cei mai lăudaţi din tot
> Bucureştiul. Astfel dau dovadă
> de încredere în Domnia voastră spre a nu trăda nicidecum
> secretul delicioşilor
> noştri mititei, secret pe care la rândul meu l-am primit
> de la marele Maestru
> Gastronom D-l Tică Preoteanu, antemergătoriul meu la
> conducerea bucătăriei
> Carului. Adresez aceieaşi rugăciune şi onoratei
> Dumneavoastră soţii, Doamnei
> Măriuţa, celei mai desăvârşite amfitrioane pe care sunt
> bucuros să o fi
> cunoscut.
>
> Perfecţiunea seratelor de
> cină din casa Domniilor voastre, la care, mulţumesc lui
> Dumnezeu,
> am fost poftit, mi-au determinat hotărârea să va divulg
> taina celui mai de preţ
> preparat culinar care ne cinsteşte numele în capitală,
> în ţara întreagă şi în
> străinătate.
>
> Mititeii sunt un produs
> culinar din carne de vită, în stare finită de şapte
> până la opt centimetri şi la
> o grosime de cam trei centimetri, ce se servesc ori ca o
> gustare între mese la o
> halbă de bere, ori ca entrée, ori ca fel de mâncare de
> sine stătătoru. Ei îşi au
> originea în Balkan, provenind din Serbia, dar se
> întâlnesc şi în Grecia şi
> Turcia, de unde au fost preluaţi de bucătăria
> românească. Cum le spune şi
> numele, sunt nişte rulouri mici, fiind şi numiţi astfel:
> mici, în Regat, din
> carne cu mirodenii, având menirea să încânte gustul
> mesenilor. Se servesc numai
> proaspăt prăjiţi pe grătar de jar, fie cu tacâm, ori la
> scobitoare sub formă de
> gustare.
>
> Se ia
> cărniţă de vacă de
> la gât, fără a se îndepărta grăsimea şi se dă de
> două ori prin maşină, pentru a
> se mărunţi cât mai bine şi cât mai uniform. Dacă va fi
> carnea prea slabă, se va
> adăuga ceva seu de vacă sau din lipsa acestuia chiar de
> oaie, ca la 100 până la
> 150 de grame pe fiecare kilogram cântărit de carne. Nu se
> va lua în nici un caz
> slăninuţă, costiţă sau carne de porc, care nu fac
> decât să strice gustul şi să
> ia din minunata savoarelor a mititeilor. Se fierbe o zeamă
> din oase de vacă cu
> măduvă, care se scade bine, din 500 grame de oase la fiece
> kilogram de
> carne.
>
> Se
> pregătesc pentru
> fiecare kilogram de carne mirodenii şi condimente după cum
>
> urmează:
> 8
> grame de piper
>   proaspăt pisat mărunt
>   12
> grame de cimbru uscat
>   cât mai proaspăt pisat mărunt
>   4
> grame de enibahar
>   pisat mărunt
>   2
> grame de coriandru
>   pisat mărunt
>   2
> grame de chimion
>   turcesc pisat mărunt
>   1 gram
> de anis stelat
>   pisat mărunt
>   8
> grame de bicarbonat de
>   sodiu
>   1
> linguriţă de zeamă de
>   lămâie
>   1
> lingură de untdelemn
>
>   1
> căpăţână bună de
>   usturoi aromat şi nu din cel iute
>
> La
> cantităţi mai mari de
> cinci kilograme, se va adăuga pentru fiecare alte cinci
> kilograme de carne, câte
> o măsură mai mult din mirodeniile
> pomenite.
>
> Se
> frământă carnea într-un
> vas pe măsură timp de un ceas, adăugând la început
> bicarbonatul de sodiu, care
> se stinge cu zeama de lămâie. Jumătate din zeama de oase
> şi toate celelalte
> condimente, afară de usturoi, se adaugă treptat, uniform
> şi puţin câte puţin.
> Amestecul se acoperă şi se dă la gheţar o zi şi o
> noapte, după care se scoate,
> se lasă câteva ceasuri la dezmorţit şi se mai
> frământă o dată preţ de o jumătate
> de ceas cu restul de zeamă de oase dezmorţită. Se face un
> mujdei de usturoi cu
> apă călduţă dintr-o căpăţână pentru fiecare
> kilogram de carne, care se lasă la
> tras o jumătate de ceas. Se stoarce mujdeiul de usturoi
> într-un tifon, se adaugă
> sucul de mujdei şi se mai frământă odată amestecul
> preţ de un sfert de
> ceas.
>
> Se dă
> din nou la gheţar
> până a doua zi. Preţ de trei ceasuri înainte de a fi
> prăjiţi şi serviţi
> mititeii, se scoate amestecul de la gheţar, pentru a se
> încălzi şi muia; după
> trei ceasuri sau când s-a dezmorţit amestecul, se
> formează mititeii ca de un
> deget mare lungime şi ca de două degete grosime, se ung cu
> untdelemn pe toate
> părţile şi la capete şi se lasă sa stea la zvântat un
> ceas. Se prăjesc pe jar
> iute de lemne sau cărbune, ungându-se din când în când
> cu mujdei, aşa ca sa
> prindă o crusta rumenă de jur împrejur. Gratargii noştri
> întorc fiecare mititel
> doar de trei ori până este prăjit. La prăjit mititeii
> vor scădea puţin, de unde
> şi denumirea lor, sau cea de mici. Nu se lasă să se
> pătrundă, ca să nu se usuce
> sucul care conţine savoarea condimentelor. Daca se prăjesc
> la foc prea mic,
> mititeii scad prea tare, se usucă, lapădă tot sucul
> aromat şi devin
> seci.
>
> Se
> servesc alături de
> chifle proaspete ori felii de franzelă, cu Mutard de Dijon
> sau muştar picant şi
> aromat, după preferinţă şi cu sare şi
> ciuşca.
>
> Doar
> şi numai aşa veţi
> obţine mititei savuroşi cum se zice ca numai la noi
> sunt.
>
> Cunosc
> mulţi din aşa
> numiţii gastronomi prin birturi şi bodegi mai ales prin
> mahalale, care din
> neştiinţă ori din spirit de falsă economie înmulţesc
> aluatul de mititei cu alte
> soiuri de carne de porc, cal ori oaie. Afară că scad mai
> puţin la prăjit decât
> ca cei de carne de vacă, nu au pe departe gustul şi
> savoarea mititeilor
> adevăraţi. O greşeală mare mai este şi zgârcenia la
> condimente, mai ales la
> usturoiu şi piperu. Mai cu seama usturoiul este partea
> dominantă a gustului atât
> de specific al mititeilor.
>
>
> Sunt
> fericit sa dezvălui
> Doamnei Măriuţa acest mic secret, pe care ştiu ca nu îl
> va da mai departe, aşa
> cum nici eu nu-l voi dezvălui decât urmaşului meu Maitre
> Cuisiner când îmi va
> lua locul la Caru cu Bere! Mititeii preparaţi de Dânsa
> sunt extrem de gustoşi,
> dar simţul meu gustativ mi-a dezvăluit imediat lipsa
> coriandrului, a anisului
> stelat şi al chimionului turcesc. Cu aceste mirodenii,
> mititeii Doamnei Măriuţa
> vor fi inegalabili!
>
> Va
> aştept luna viitoare
> când va întoarceţi cu regimentul din manevre, dimpreună
> cu Domnii Ofiţeri Dinu
> şi Vatache spre a savura o tavă de mititei şi câteva
> halbe
> împreună!
> Dorindu-vă sănătate, voie
> bună şi noroc, vă rog a-i transmite umile sărutări de
> mâini Doamnei Măriuţa, cea
> mai desăvârşită gospodină şi Doamnă din înalta
> societate! Dumnezeu să va
> ajute!
>
>