Pythagora a învățat filosofia de la Zamolxis
Am primit în urmă cu câteva minute scrisoarea de mai jos, prin internet, de la domnul Mihai Vinereanu, cunoscutul filolog din New York. O transcriu cu introducerea „diacriticelor” românești:
Stimate Domnule Profesor,
Cum vă spuneam la telefon am o mare nelămurire: cu mulți ani în urmă, pe vremea când eram student, am citit în traducere românească pe Herodot. Traducerea m-a dezamagit întrucât erau o serie de capitole lăsate afară (netraduse). Aici la New York am recitit pe Herodot în limba engleză, desigur fără niciun fel de abrevieri. Atunci am descoperit cu mare plăcere ce spune Herodot despre Zamolxe, anume că unii greci spun că a fost elevul (sau sclavul) lui Pythagora, dar Herodot spune clar că el (Herodot) nu crede așa ceva întrucât Zamolxis trebuie să fi trăit cu mulți ani înaintea lui Pythagora. Herodot nici nu putea să gândească altfel întrucât a fost aproape contemporan cu Pythagora (cca 569- cca 494, i. d. Ch.), iar Herodot (cca 484 – cca 425, i.d. Ch.). Cum putea să creadă Herodot aceste bazaconii ale unor greci smintiți când el s-a născut doar la 10 ani după moartea lui Pythagora? Dacă Zamolxis ar fi fost elevul lui Pythagora trebuia sa fie doar cu vreo 30-35 de ani mai în vârstă decât Herodot, poate chiar mai tînăr, astfel încât Zamolxis ar fi putut fi chiar în viață când istoricul grec scria despre el. Or acest lucru este cu neputință din moment ce religia zamolxiană avea deja o vechime considerabilă pe vremea lui Herodot. Desigur, confuzia a pornit de la faptul că religia fondată de Zamolxis avea multe în comun cu doctrina filosofică a lui Pythagora. În acest caz există doar două soluții: fie Pythagora s-a inspirat din credințele filosofico-religioase ale traco-dacilor, fie ambele au o sursă comună ( sau surse comune).
Pe de altă parte, niciun autor român nu pare să cunoască acest detaliu. Lacuna am pus-o pe seama superficialității unor autori care nu merg direct la surse și citează la mâna a doua sau a treia. În schimb, zilele acestea am căutat pe internet să văd dacă este ceva nou despre Zamolxis. Toți comentatorii spun același lucru, fără să citeze direct autorii antici. Unul în schimb, zice că traduce direct din Herodot pasajul cu pricina, dar nici el nu „traduce” partea de frază unde Herodot spune că el nu crede ca Zamolxis să fi fost sclavul lui Pythagora, întrucât acesta a trăit cu mult timp înaintea lui Pythagora. Desigur, este de presupus că autorul articolului de pe net nu vrea să spună că a tradus direct din greacă, ci din română (articolul de pe net fiind în engleză). În acel moment am avut revelația că poate traducătorilor în limba româna „le-a scapat” din vedere acest detaliu absolut esențial pentru spiritualitatea română, care ne scoate din poziția de subordonați din punct de vedere spiritual și ne transformă în precursori și promotori ai celor mai înalte valori spirituale din Europa acelor vremuri. În acest caz avem de a face cu o crimă de neiertat, iar lumea academică românească este, de asemenea, de condamnat dacă după atâtea decenii nimeni nu a descoperit mistificarea. Eu nu pot găsi aici un Herodot în limba română, dar desigur putem găsi pe cineva care să verifice acest detaliu. În caz că traducătorii lui Herodot în limba română n-au făcut ceea ce am presupus mai sus, atunci avem de a face cu ceva mult mai grav: indolența „elitei” intelectuale românești față de adevăratele valori spirituale ale poporului român.
Care este opinia Dvs. în această problemă?
Cu stimă,
MV
M-am grăbit să-i răspund domnului VINEREANU, felicitându-l pentru raționamentul său, perfect logic și de azi înainte aparținând marilor momente de revelație spirituală românească. Numai pentru atât și domnul VINEREANU merită recunoștința noastră, a românilor, în perpetuitate. Din fericire, mai avem și alte motive, printre care și un dicționar etimologic al limbii române, deschizător de perspective dintre cele mai atrăgătoare pentru cercetătorii autentici ai trecutului nostru istoric.
Dar nu e vorba numai de recunoștința românilor, căci Pythagora este un moment de răscruce în istoria omenirii întregi. Iar dacă această răscruce s-a făcut prin filosofia lui Pythagora, care, cum spune Homer, a preluat și a difuzat în lumea grecească idei din religia daco-geților, atunci această răscruce este, în fapt, opera lui Zamolxis și a celor care i-au urmat învățăturile, stârnind uimirea și admirația aparte a lumii greco-romane.
Mărturisesc că sunt numai câțiva ani de când am citit cu oarecare insistență textele lui Pythagora. Am avut totodată privilegiul de a citi și de a comenta cu autorul, Mihai Spăriosu, romanul filosofic A șaptea scrisoare, dedicat vieții lui Platon, cu numeroase trimiteri și comentarii la Pythagora. De pe urma acestor lecturi am rămas cu un sentiment ciudat, i-aș zice chiar concluzie: spiritul din textul și mai ales subtextul scrierilor atribuite lui Pythagora mi s-a părut cunoscut, cunoscut bine mie, ca cititor al Evangheliilor, al Noului Testament, ce mă aflu a fi. Mi-e teamă să nu blasfemiez ori să rătăcesc, dar în această parte a Bibliei spiritul învățăturii pythagoreice îmi pare mult mai viu, mai prezent decât ceea ce s-ar putea numi spiritul sau moștenirea din Vechiul Testament.
Cu alte cuvinte, mi-este mult mai ușor să identific rădăcini ale creștinismului, ale „pledoariei” christice, în textele phytagoreice decât în textele vetero-testamentare… Îndeosebi la nivelul intuitiv, al impresiei la lectură, la nivelul noutății specifice pe care o aduce creștinismul, este ușor să legi, așa cum au făcut-o deja unii, pe Pythagora de Iisus. Precursor al lui Iisus a fost considerat și Zamolxis, cum bine se știe. Datorită domnului VINEREANU însă putem fi siguri că însuși Pythagora a avut un nobil precursor. Fie direct prin Zamolxis, fie pe altă cale, Pythagora a luat cunoștință de religia și alte învățături ale geto-dacilor și a fost marcat de ele, iar prin el întreaga spiritualitate europeană, creștină, își are rădăcini nord-dunărene.
Dacă Zamolxis ar fi fost elevul lui Pythagora, așa cum bine observă domnul VINEREANU, Zamolxis și Herodot ar fi fost contemporani, practic. Nu ar fi avut vreme, în două-trei decenii, să se închege o religie de care să se ducă vestea așa de departe, din Dacia până la greci. Nici chiar succesiunea inversată, pe care o propune și o demonstrează impecabil domnul VINEREANU, nu e de luat în seamă decât cu condiția de a introduce între Zamolxis și Pythagora un interval de timp mai mare. Cel puțin timpul necesar pentru ca o religie să se închege și să se impună unui popor întreg. Căci, nota bene, principala deosebire între Zamolxis și Pythagora pare a fi aceea că primul a predicat pentru întreg poporul dacic, pentru „tot natul”, în vreme ce Pythagora a considerat că numai puțini dintre grecii săi puteau avea acces la învățătura mântuitoare. Aveau pregătirea spirituală absolut necesară! Ceea ce apropie o dată mai mult zamolxianismul de creștinism, de învățătura cristică, atât de „democratică”.
Mă grăbesc să închei, pentru a aduce cât mai repede la cunoștința publicului textul domnului MIHAI VINEREANU, text care va face istorie, sunt convins. Sper să aibă parte de comentarii aplicate și decente, fără exaltările semidocte ale celor „scrântiți întru Zamolxis”, care au îngreunat până acum de atâtea ori percepția corectă, la nivelul publicului larg, a moștenirii din substratul geto-dacic al plămadei noastre etnice.
Fac totuși o precizare: în traducerea românească, inclusiv cea publicată în Fontes Historiaevolumul I, nu este omisă fraza prin care Herodot se îndoiește că Zamolxis a putut fi elevul sau sclavul lui Pythagora. Accentele critice la adresa celorlalți filologi și istorici români sunt așadar puțin prea dure, mai ales dacă ne gândim că și lui Mircea Eliade i-a scăpat „detaliul” pe care domnul VINEREANU l-a remarcat, iată, primul, primul dintre toți cei care s-au ocupat de istoria veche a românilor, a grecilor: Zamolxis, dacă comparăm când au trăit Pythagora și Herodot, deducem lesne că nu putea fi mai tînăr decât Pythagora, ci mult mai în vârstă. Iar legătura pe care o face Herodot și alți greci între Zamolxis (religia geto-dacilor) și Pythagora, presupune o anterioritate consistentă a lui Zamolxis și a religiei sale față de Pythagora. Nu de azi pe mâine se constituie o religie, un sistem de credințe urmate de un popor întreg, la care se adaugă timpul necesar pentru ca faima acelei religii să depășească propriile fruntarii.
În mod deosebit suntem nevoiți să înregistrăm o vechime mult mai mare a monoteismului geto-dacic, aceasta fiind una dintre concluziile cele mai importante la care ne deschide calea domnul MIHAI VINEREANU.
Deocamdată atât, din mulțimea de sugestii, ipoteze și comentarii pe care le îngăduie raționamentul, revelația domnului MIHAI VINEREANU! Să ne trăiască!
Ion Coja
13 mai 2011, București
Poate a fost pripit,poate a fost subiectiv primul comentariu asa ca ai sa vedem exact ce a „descoperit” d. Vinereanu si mergem la Herodot-Istorii (bilingv), Ed.Teora,vol.IV,pag.93
„Iata ce povestesc (elinii) c-ar fi facut el (e vorba de Zamolxe).Cat despre mine,nici nu pun la indoiala,nici nu cred pe deplin cate se spun despre el si locuinta lui de sub pamant;de altfel,socot ca acest Zamolxis a trait cu multa vreme inaintea lui Pythagoras.Fie ca Zamolxis n-a fost decat un om,fie c-o fi fost vreun zeu de prin partile Getiei,il las cu bine.Asadar,getii care duc astfel de viata,fiind supusi de persi,urmara si ei grosul ostirii.”(razboiul lui Darius cu scitii).
Daicoviciu in „Herodot si pretinsul monoteism al getilor” combate ipoteza ca dacii erau monoteisti si ca Gebeleizis era confundat cu Zamolxis,el spune ca „monoteismul” dac este efectul unei interpretari diletante si nestiintifice atribuite in mod gresit de unii invatati romani si lui Parvan.Deci,Daicoviciu inlatura si ipoteza ca Parvan credea in monoteismul dac.
Ipoteza ca Zamolxe ar fi fost sclavul lui Pithagoras este pusa pe seama neintelegerii de catre greci a credintei getilor,aceasi cu a popoarelor indoeuropene din Europa Centrala si septentrionala,in esenta credinta in nemurirea sufletului si continuarea vietii dupa moarte alaturi de Zamolxis in cer;grecii au atribuit influentei lui Pythagoras credintele popoarelor din N Greciei-Daicoviciu Transilvania in antichitate.Daicoviciu ca si Parvan vad influente iraniene asupra divinitatilor geto dace-pag.216.
Rationamentul d.Vinereanu pleaca de la o minciuna-neexistenta indoielii lui Herodot in traducerile romanesti si are ca scop sa induca ideea ca Pythagoras filosoful si matematicianul a fost initiat…Unde?
Pai, la „universitatea spirituala zamolxiana” si de aici pana la aiureala ca Iisus este si el un invatacel,precum Pithagoras, nu este decat un pas.
Chiar titlul sugereaza ca Pythagoras a fost invatacelul lui Zamolxe si ca religia acestuia este precursoarea crestinismului….
Aceste rationamente ne-au dus in timp la :
http://www.visitro.info/spiritualitate/dacia/cartea_iubirii_de_oameni_calea_lui_iisus_fiul_daciei_evanghelia_dacilor/iisus_merge_in_tracia_apoi_in_dacia_la_sarmisegetuza_iisus_invata_intelepciunea_lui_zamolxe_cu_preotii_decenei_si_cu_marele_preot_si_devine_preot_duhul_lui_zamolxe_pogoara_peste_iisus_in_dacia.html
https://quadratus.wordpress.com/tag/zamolxe-in-predicile-lui-iisus/
http://romaniaesoterica.blogspot.ro/2010/04/de-la-zamolxe-la-iisus-hristos-pr.html
http://3d-realireal.blogspot.ro/2011/11/iisus-evreu-sau-trac-1.html
http://www.bihon.ro/iisus-a-trait-in-dacia/954988
http://www.efemeride.ro/misterul-celor-18-ani-care-lipsesc-din-viata-lui-iisus
http://www.eusunt.ro/carte-Cartea-lui-Zamolxe~3186/
intunel.com/2014/12/04/iisus-hristos-zamolxe-si-dacii-ii
Domn’ profesor,să-mi fie cu iertare,dar geto-dacii nu erau monoteişti.Nu ştiu la ce concluzii împing argumentele domnului Vinereanu,dar în nici un caz nu putem să facem abstracţie de dovezile politeismului tracic.
Nu s-a înțeles raționamentul corect al dlui Vinereanu: Herodot s-a născut cam la 10 ani după moartea lui Pitagora. Iar Herodot după cum vorbește despre Zamolxe ne dăm seama că religia inițiată de Z avea deja o oarecare vechime, fără de care nu ar fi ajuns la un prestigiu atât de mare precum cel consemnat de H. Acest detaliu – distanța mică în timp între Herodot și Pitagora constituie dovada și argumentul descoperit de dl Vinereanu pentru ideea că Z nu putea fi contemporan cu Piragora, ci a trăit cu mulți ani mai inainte, timp în care faima sa s-a format și a ajuns și în Grecia. Comentariul dlui SURENA, în această privință, este pripit. Importanța textului scris de dl Vinereanu constă în afirmația că „Dacă Zamolxis ar fi fost elevul lui Pythagora trebuia sa fie doar cu vreo 30-35 de ani mai în vârstă decât Herodot, poate chiar mai tînăr, astfel încât Zamolxis ar fi putut fi chiar în viață când istoricul grec scria despre el. Or acest lucru este cu neputință din moment ce religia zamolxiană avea deja o vechime considerabilă pe vremea lui Herodot.”
ariminia
Δάκος est semper idem umbilici terrae aut Credo quia absurdum est
sau Extaz si Agonie
Adica Irving Stone in oglinda,numai ca nu este vorba de stradania, suferinta lui Michelangelo Buonarroti aruncat in agonia creatiei unei capodopere urmata de extazul realizarii ei, ci de articolul semnat de onorabilul, stimabilul, inegalabilul si inconfundabilul domn Mihai Vinereanu,cunoscut filolog la New York care a descoperit “convingerea” lui Herodot, la dilema dacistilor privind oul si gaina,pardon privind pe Zamolxe,respectiv
convingerea lui Herodot ca acesta nu fusese elevul/sclavul lui Pytagoras. Adica de la extazul dacospathos ca au descoperit roata fara spite, argumentum sacrum, la agonia argumentatiei si penibilul situatiei de a
demonstra ca Zamolxe l-a influentat pe Pytagoras, adica la jocul periculos si
pagubos de a rastalmaci lucrurile si de a falsifica istoria si de a merge prin boscheti la ….. Iisus Marele Initiat din Dacia
https://quadratus.wordpress.com/tag/zamolxe-in-predicile-lui-iisus/
ori daca vreti De la Zamolxe la Iisus Hristos
Ca orice manipulare si aceasta incepe cu legea autoritatii, adica “ghidusia” nu este a unui neica nimeni ci a unui respectat, apreciat, distins,premiat,cu Ariel spalat, cu Cocolino parfumat, fiolog Mihai Vinereanu care cu o “dezinformare”nevinovata ne spune ca a putut sa il citeasca pe Herodot bine decat in traducerea engleza (adica bai taranilor eu stiu engleza) pentru ca traducerea romaneasca era proasta,neprofesionist tradusa (“o serie de capitol lasate afara netraduse”) si in traducerea englezeasca, americaneasca a descoperit “roata fara spite”. Cine a citi pasajul cu pricina din Istoria lui Herodot poate sa constate ca traducerea este corecta si nepartinitoare atat la Editura Stiintifica (inainte de 89) cat si la Editura Teora (dupa 90). Traducerea corecta a pasajului o gasiti si la Gheorghe Popa Lisseanu (un mare si uitat istoric roman)*in lucrarea clasica “Dacii in autorii clasici” (din care am tot citat in postari,doar,doar o citi-o si un dacolog).
Ma bucura faptul ca d.Coja ca un adevarat profesor si indrumator corecteaza cu tact,asa cum ii sta bine unui dascal,aceast neadevar “Fac totuși o precizare: în traducerea românească, inclusiv cea publicată în Fontes Historiaevolumul I, nu este omisă fraza prin care Herodot
se îndoiește că Zamolxis a putut fi elevul sau sclavul lui Pythagora”
Sa continuam drumul spre agonie…. Istoria se bazeaza pe documente, descoperiri arheologice etc.. asa ca daca vrem sa nu cadem in penibil si sa vorbim cat de cat corect despre Zamloxe (cat ne permit izvoarele si arheologia ) trebuie sa luam in discutie si alte surse literare si uite ce
aflam de ex : „la Geti le-a intocmit legile (…),convingandu-i ca sufletul e nemuritor (…) si le-a scris legile” (Fontes , II ,19) preluat dupa parintele Balasa –De la Zamolxe la Iisus Hristos „,un alt ex Arrian care “ii numeste pe geti dupa obiceiul de a trimite un legat la Zamolxes-“nemuritorii” si multi altii
(Dio Cassius,Ovidius,Virgilius,Tacitus) pana la istoricii ignorati poate pe nedrept din sec.XIX (Mommsen,Franke etc..) Daca distinsul Vinereanu ar fi
citit si d-lui ceva prin Bibloteca Congresului American,lucrari publicate pe la
1840, acolo l-ar fi gasit pe “un neica nimeni” care spunea ceva de genul “Deceneu, care fusese in Egip si invatase unele semen prin care pretindea ca recunoaste dorintele zeilor. Acesta era fara indoliala unul dintre preoti,urmasi al lui Zamolxe” facand o sinteza corecta a izvoarelor romane.
“Neica nimeni” este Francke si “Istoria Imparatului Traian si contimporanii sai” pe care o gasiti la vreo 3 biblioteci din tara dar sunt 5 exemplare la Biblioteca Congresului SUA, acolo unde sta la loc de cinste si Dimitrie Cantemir cu Istoria cresterii si descresterii…
Revenind la Zamolxe si mitul monoteismului sau si la cat a reusit Zamolxe sa ii (re)educe pe daci/geti aflam de la Meneader, nu ca pe poezie, ci ca istorie : “Toti tracii, si indeosebi noi cei din poporul getic, nu suntem tocmai adeptii frugalitatii. Nici unul dintre noi nu se insoare daca nu isi ia zece, unsprezece, douasprezece si chiar mai multe femei,din contra cel ce are doar patru sau cinci femei se numeste om nefericit,singur, sarac si celibatar.”Sa mai revin si cu Herodot cum isi vindeau dacii odraslele,cum le placea munca campului de lasau campurile nelucrate si ca “munca” lor preferata era razboiul si jaful vecinilor?Sa il ascultam si pe Ovidius?
Mai bine va las placerea sa il (re)descoperiti pe Lisseanu,Xenopol si alti istorici de care habar nu aveti,exact ca si d.Vinereanu.
De ce nu putea sa fie Zamolxe elevul/sclavul lui Pytagoras? Pentru ca asa crede Herodot si Vinereanu?Herodot nu s-a inselat in Istorii?Luam de bune povestile cu grifoni? Ce e rau daca Zamolxe era pytagoricean?
Oare Zarathustra ori Confucius nu si-a impus convingerea religioasa in vreo 20 de ani?
Ce inseamna ca Zamolxe a fost inainte de Pytagoras?
Nimic! Poate pentru protocronism sa insemne ceva,dar pentru oamenii care gandesc cu capul lor nu inseamna nimic.
Dacii NU AU FOST MONOTEISTI decat pentru dionysiaci, pentru cei
care la vreme de betia asculta pustiul cu melancolie.
Dacii au fost barbari, faceau sacrificii umane (vedeti descoperirile arheologice care atesta ce spun izvoarele , respective pe langa mesagerii nemuritori mai sacrificau si prizonieri si copilasi) si pe langa Zamolxe mai aveau pe Bebeleizis,Ares si zeita Bendis (Diana sau Hera).
Dacii se credeau nemuritori! Ei si… asa se credeau si galii (Plutarh,Caesar)
si neamurile germanice si scitice,cam toti barbarii.
Daca ati ajuns dupa un citat de-al lui Herodot sa faci apologia Zamolsianixmului si sa delirati vrute si nevrute, sa-mi veniti si cu aiureala ca Zamolxe il precede pe Iisus (a se vedea aiurelile lui na kara ) este clar ca aveti o problema mare,nu de istorie ci de medicina.
Cu tot respectul si cu scuze pentru cei simtiti jigniti Δάκος est semper idem umbilici terrae aut Credo quia absurdum est.
P.S 1Cei care sunt crestini si credeti in aiurelile cu continuitatea de la Zamolxe la Iisus sa stiti ca sunteti rataciti,nu printre morminte,ci printre cuvinte,sensuri,simboluri.
P.S 2 Tot in Biblioteca Congresului este o lucrare despre Mithra (imi scapa autorul) care spune ca getii trecusera la Mithra inainte de cucerirea romana.De ce oare?
P.S 3 Il colindele noastre pe Mithra il intalniti dar pe Zamolxe ba,de ce oare?
Pentru ca romanii interziceau sacrificile umane in numele zeilor.De ce oare?Pentru ca erau civilizati nu barbari?Zamolxe a murit …De ce oare?
Prea multe intrebari asa ca luati de bune ce spune d.Vinereanu si ca Δάκος est semper idem umbilici terrae!!!!
„Pentru ca romanii interziceau sacrificile umane in numele zeilor.”
Legat de aspectul sacrificiilor umane, se poate cauta, printre altele (probabil nu e singura lucrare), cartea lui Valeriu Sirbu: Credinte si practici funerare, religioase si magice in lumea geto-dacilor.
Apropo, am vazut comentariile de domeniul delirului ale lui Na Kara…e greu de formulat vreo relica, e dincolo de imaginatie.
Asertiunea este cunoscuta. Multi dacologi o mentioneaza. Traducerea romaneasca a inclus intotdeauna parerea lui Herodot referitor la intaietatea lui Zamolxis(sau Zalmoxe! ), de parca stia si Herodot cat de laudarosi sunt grecii. Insusi Mircea Eliade discuta acest fapt in lucrarea De-La-Zalmoxis-La-Genghis-Han. Inclusiv istoricii au tratat-o in aceeasi cheie.
Citat din Mircea Eliade:
” Realitatea istorică a unui personaj care se dădea drept Zalmoxis, care a fost discipolul lui Pitagora, şi care s-a străduit să introducă „politica pitagoreică” în Dacia, … . Ipoteza nu se impune.” – traducere facuta de Maria Ivanescu si Cezar Ivanescu dupa „De Zalmoxis a Gengis-Khan, Payot, Paris 1970, aparuta in Editura stiintifica si enciclopedica 1980, apoi in 1995 (Humanitas).
Traducerea si interpretarea sunt aceleasi si pe vremea lui Grigore Tocilescu (1850 – 1909), apoi la Vasile Pârvan(1882-1927). Nu cred că există vreun istoric român care să fie gică-contra şi să nu fie de acord cu părerea lui Herodot. Se poate vedea in „Getica” paginile 130-242, 243-131 ,paginile im pdf cimec.ro 133-134 sau „Dacia inainte de romani” pagina 324 echivalent in fisier pdf cimec.ro pagina 329) . Se poate consulta si capitolul II din Mircea Eliade – De la Zalmoxis la Genghis Han (paginile 31-34 sau 32-35 in pdf, editia 1995, Humanitas).
Se pot cita multi alti autori români care scriu acelasi lucru despre Zamolxe, nu neaparat filozofi sau istorici, cert este ca avem doua forme ale numelui(care este cea bună? Zalmoxe sau Zamolxe?), iar ca lucrurile sa fie si mai incurcate exista si pareri ca: numele acesta este o compilatie de data recenta, ca nu ar fi zeul suprem, ci principiul divin, ca numele zeului nu ar trebui rostit/scris deci nu ar fi avut cum sa ajunga pana la noi, ca zeul suprem dacic este fara nume , fara calificare. Suntem intr-o situatie similara cu Sarmisegetusa – Sarmizegetusa- Sarmisegetuza.
Rasfoiti acest ABCdar, pentru cei interesati desigur:
Paul Lazar Tonciulescu – ”Istoria Incepe in Carpati”
https://www.scribd.com/doc/127046906/Tonciulescu-Istoria-Incepe-in-Carpati
Xenopol nu te intereseaza ? Sau Mommsen ori Franke?
Am gasit azi
pe Wilki CITEZ :
Nicolae Densușianu a argumentat că numele vine de la „Zeul
moș”Inchei citatul.
Desi am citit pe Densusianu nu am gasit asta, poate ca nu
am citit atent.
Desi si eu scriu de cativa ani pe internet acelasi lucru.
ZAL=ZEUL
MOCH=MOSH
(deoarece litera X in greaca se citea CH si grecii
nu aveau sunetul SH).
dacu-dd
După cum se vede este un text mai vechi. Îl mai public o dată, în speranța că se va înțelege un lucru foarte important: Pythagora a trăit mult după Zamolxe! Deci numai Pythagora putea să fie discipol al lui Zamolxe, nu invers. Și asta pentru că Herodot, lucru sigur, a trăit la puțină vreme după Pythagora. La 10 ani după moartea lui Pythagora, s-a născut Herodot. Dacă Zamolxe ar fi fost elevul lui Pythagora, ar fi fost prea scurt intervalul de timp între ucenicia lui Zamolxe și faima de zeu la care ar fi ajuns acesta, cunoscut ca atare și în Grecia.
Dl Vinereanu a dat atenție aestui detaliu, cunoscut altminteri de biografii lui Pythagora: Herodot s-a născut la puțini ani după moartea lui Pythagora.
Deci: PYTHAGORA a trăit după ZAMOLXE !