Prudență!

Victor Grigor

Volohii din Poroskovo nu vorbesc subdialectul maramuresan. Nu intrebuinteaza GI, GE in loc de JI, JE precum maramuresenii, nici nu rostesc DZ in loc de Z asa cum o fac acestia. Graiul volohilor este crisenesc iar pronuntia este exact aceea intalnita la toate comunitatile rurale de tigani romanizati din zona Satmarului, Codrului sau a Chioarului. Din punct de vedere antropologic rasial nu exista decat un melanj intre tipul cingar si cel slav . Tipul dinaric -nordic sau dinaric-slav, atat de des intalnit in Maramures, este ca si inexistent. Nume ca Lakatos sau Kanalos sunt nume care nu se intalnesc la romanii maramureseni, ci doar la membrii comunitatii cingare din Transilvania.

Daca avem un pic de spirit de observatie, pecum si un minimum de cunostinte despre comunitatile cingare din NV Romaniei, nu putem sa ne aventuram in a emite afirmatii de genul: „Volohii din Poroskovo sunt urmasii volohilor din Galitia” sau a „granicerilor maramureseni” etc. Fiind tigani de limba romaneasca , ei au fost numiti de slavofonii din jur _”volohi”. De altfel, exista in derulare pe plan local programe de colaborare intre o scoala frecventata de tiganii maghiarofoni din Beregovo si initiatorii infiintarii uneia de limba romaneasca pentru copiii volohilor din Poroskovo. De mirare ar fi ca demersul acestor binevoitori concetateni de-ai nostri sa reuseasca, pentru ca Beregovo este un oras majoritar unguresc iar autoritatile de la Budapesta nu se zgarcesc la bani cand vine vorba de marirea numarului de maghiarofoni in „bazinul carpatic”.

Deci, acolo toata lumea pricepe ca este vorba de o comunitate de origine „rroma”, numai In Romania toata lumea se extaziaza in fata miracolului „regasirii’ unor romani „uitati” care ar vorbi nu stiu ce limba „arhaica” romaneasca. Un pic de seriozitate nu strica totusi, pentru a nu cadea in ridicol!