PROSTIA INTELIGENȚEI ARTIFICIALE

ARCUL SPIRITUAL AL EURASIEI SI RENASTERILE LUI
De CD

PARTEA A II-A

– Renașterea Chineză

În China, dinastia Tang (618-907) s-a remarcat de la început ca un refugiu ecumenic sigur pentru toate culturile și a văzut afluxuri de musulmani, evrei și grupuri mari de creștini nestorieni care și-au făcut China casa lor. În cei 300 de ani de domnie/dinastie Tang, artele au crescut la noi culmi, iar Poetul-om de stat a devenit un ideal actualizat, deoarece cei mai mari poeți și pictori cum ar fi Wang Wei, Li Bai și Du Fu au jucat roluri majore ca figuri politice.

Tortura și pedepsele cu moartea au fost aproape eliminate, iar școlile publice au fost construite intr-un un număr record. Din păcate, războaiele cu musulmanii, turcii și tibetanii au avut loc de-a lungul anilor și multe lupte interne au avut loc din interior, slăbind dinastia.

– Răul Venețian

Creșterea parazită a elitei oligarhice a fost pusă în contrast cu lupta opusă de a înființa pe acest pământ, o societate bazată pe Legea naturală, dreptate și bunăstare, așa cum au susținut si teoretizat Confucius, Solon, Platon și mai târziu Cicero, care au încercat fiecare să creeze instituții educationale capabile să creeze regi filozofi cat si nobilii aristocrati ai virtutii, cavaleri ai onoarei.

Aceasta a fost lupta dusă de Augustin de Hippo, așa cum a fost conturată în opera sa “Orașul lui Dumnezeu” și acesta a fost obiectivul consilierului lui Carol cel Mare, Alcuin, care a condus reformele augustiniene ale Renașterii carolingiene din secolele VIII-IX d.Hr.
Urmărim astfel creșterea ideilor artizanului augustinian în sălile dinastiei abbaside a lui Haroun al Rashid și in holurile dinastiei Tang din China, care au stabilit o politică externă câștigătoare pentru toti[reciproc avantajoasă – Win-win], bazată pe cooperarea pașnică a diverselor culturi, mai degrabă decât bazată pe războaie, atacuri de extracţie sau bogăție împărțită cu vasalii pentru ai ademeni a cuceri noi teritorii.

Thomas More a jucat un rol vital în lupta pentru curățarea acestui centru al răului de pe fața pământului în timpul Ligii de la Cambrai din 1509, la 1000 de ani după ce Augustin murise. More a scris propriul său tratat platonic numit „Utopia” în 1516, un vis dulce care era necesar să facă cunoscut lumii că in afara jafurilor si injustitiei era posibil si un trai onest, virtuos sub un rege filozof si o aristocratie dedicată virtutii si onoarei cavaleresti.

Liga din Cambrai a fost sabotată înainte ca misiunea sa de a curăța lumea de oligarhism să poată fi desăvârșită.
Cu știința că istoria nu se repetă, ci mai degrabă ignorantii repetă istoria – o scurtă analiză a cauzelor formării Ligii de Cambrai și autodistrugerea ei finală sub intrigile sofisticate ale Veneției, pe atunci sediul unor finanțatori internaționali, oligarhici, pot fi înțelese cel mai bine, iar deciziile potențial nesabuite pot evita repetarea.

Deși a fost nevoie de câteva sute de ani de efort, oligarhia venetiană a reușit în sfârșit să spargă regatul unificat al lui Carol cel Mare în facțiuni, în război, iar Imperiul Islamic a căzut curând în propria sa discordie internă și externă.
În cele din urmă, în 1095, Veneția și papalitatea ultramontană au reușit să lanseze prima cruciadă împotriva islamului, răsturnând lumea cu susul în jos. Este de remarcat faptul că toate rutele comerciale stabilite de evreii radaniți au fost primele lucruri distruse în Europa de cruciați care apoi au preluat ei acele rute, folosind această infrastructură pentru a duce un război comercial.

La sfârșitul secolului al X-lea, evreii au fost alungati din Khazaria, si toate rutele comerciale est-vest au fost preluate de Genova și Veneția care aveau orase colonii in Crimea pentru comertul cu sclavi/slavi facilitate de khazari. Veneția a fost prima care a interzis evreilor orice comerț internațional, Senatul venețian adoptând o lege în 945 d.Hr. care interzicea oricărei nave către Asia să transporte un evreu. Curând au fost adoptate în toată Europa legi care le interziceau evreilor să dețină pământ, să se alăture breslelor comerciale de țesători, vopsitori, dulgheri sau fierari sau să dețină orice companii comerciale.
Alte legi precum Legile engleze Assize din 1181 le interziceau evreilor să dețină arme, să servească în armată sau chiar să facă agricultură.
Cuvântul Ghetto a apărut în Veneția, deoarece evreii au fost aici relegați într-un mic cartier numit Ghetto și au fost excluși de la orice formă normală de profesie, fiind forțați/favorizati fie să se ocupe vanzarea de zdrențe vechi, fie să facă împrumuturi de bani pentru oligarhici creștini
În Veneția până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, comunitatea evreiască a fost tolerată doar cu condiția expresă ca ea să mențină în Ghetto patru bănci de împrumut pentru oligarhii crestini, sau pentru împrumutul pe gaj/amanet pentru o perioadă scurtă de timp, artizanului și negustorului venetian și comerțul cu ridicata de export numai către Levant, care nu concura cu comercianții creștini. Acum aveti o corecta perspectivă asupra Negustorului de la Veneția al lui Shakespeare.

Renașterea de Aur este o singularitate incredibilă în experiența umană, ea este efectul material al unei înfloriri de idei creative și descoperiri care ating toate domeniile cunoașterii: medical, artistic, muzical, arhitectural, științific și economic.
Cauza de bază a acestui fapt a fost o schimbare mai profundă a înțelegerii Legii Naturale, bazată pe ideea că legile omenirii erau legitime doar dacă erau în concordanță cu legile descoperite (morale și fizice) ale naturii.

Acest lucru a fost exprimat de filozoful Renașterii timpurii, cardinalul Nicolas de Cusa, care a declarat în 1433:
„Există în popor o sămânță divină în virtutea nașterii lor comune egale și a drepturilor naturale egale ale tuturor oamenilor, astfel încât toată autoritatea – care vine de la Dumnezeu ca și omul însuși – este recunoscută ca divină atunci când ia naștere din consimțământul comun al tuturor subiectilor. Aceasta este acea stare conjugală rânduită divin de unire spirituală bazată pe o armonie durabilă prin care comunitatea este călăuzită în plinătatea păcii către fericirea veșnică.”

A fost nevoie de ceva timp pentru ca aceste concepte să devină principii de organizare active în formarea sistemului de stat al primei națiuni al lui Ludovic al XI-lea al Franței în 1461, dar când și-au demonstrat eficiența în organizarea unei națiuni și actualizarea puterilor creatoare ale cetățenilor, s-a răspândit ca focul. Ludovic al XI-lea s-a calificat drept un rege filosof serios, despre care atât Platon, cât și Confucius, la vremea lor, știau că este cheia mântuirii societății când a spus:
„Când dreptatea domnește într-o împărăție, binele comun este bine păzit, la fel și particularul: pentru că Justiția este o asemenea virtute care menține compania umană și viața comună, cu condiția ca fiecare să folosească înțelept lucrurile comune ca fiind comune; și a lucrurilor particulare ca fiind particulare.”

După ce a reorganizat sistemul bancar corupt și sistemul de impozitare al națiunilor sale, în timp ce a redirecționat trezoreria către lucrări publice și învățământ de masă, Franța sub Ludovic al XI-lea a crescut logaritmic ca putere și a reușit să evite încrucișările militare care au caracterizat Europa de secole datorita interventiilor si finantarilor pe ambele fronturi facute de “răul venetian”.

Succesul său a fost reprodus curând în Anglia, când Henric al VII-lea de Tudor a părăsit Franța pentru a răsturna dinastia coruptă a Plantagenetilor, a lui Richard al II-lea, în 1485 și a urmat exemplul lui Ludovic al XI-lea.
Această „nouă manieră de stat” câștiga simultan avânt în orașele-stat din Italia, Florența și Milano, manifestându-se odată cu ascensiunea la proeminență a unor figuri precum Cosimo de Medici, Leonardo Da Vinci și Nicollo Machiavelli.

Aeneas Silvius Piccolomini, cărturar umanist, diplomat și orator, secretar privat al Antipapei Felix al V-lea, apoi al împăratului Frederic al III-lea și apoi al Papei Eugeniu al IV-lea, un adept al lui Cusa, a fost ales Papă în 1460, devenind Pius al II-lea, ceea ce l-a influențat pe Sfântul Împărat Roman Friedrich al III-lea în cauza umanistă.

Odată ce Machiavelli a devenit al 2-lea cancelar al Florenței în 1502, l-a numit imediat pe Da Vinci ca inginer șef al lui Cesar Borgia și cei doi au lucrat îndeaproape împreună, reformând practicile militare în apărarea Florenței timp de ani de zile.

Machiavelli, Leonardo, Borgia (care a devenit liderul Milanului cu ajutorul lui Machiavelli) au înțeles bine natura răului care încerca să anuleze noua paradigmă pe care o susțineau. Aici, în acest moment, s-a realizat că pentru ca procesul renașterii să supraviețuiască, o sursă de rău care a afectat omenirea timp de secole a trebuit să fie distrusă.

După cum vom vedea mai târziu, Veneția a fost forța principală care a menținut în mod activ lumea în război și populația în mizerie[conditia ideala de exploatare conform dogmei elitiste] timp de secole și acei umaniști de frunte știau că această forță nu se va odihni până când renașterea nu va fi anulată și omenirea va fi supusă. subjugării totale. Împreună, ei și co-gânditori de frunte din Italia, Franța și Spania au organizat o alianță care aproape a șters acest rău de pe fața pământului în 1508, numită Liga Cambrai.

Această frumoasă alianță spirituală a culturilor a fost sabotată de noua oligarhie din Veneția.
În timp ce Veneția se considera o republică, auto-intitulându-se literalmente „republica serenisimă”, a fost sub toate aspectele o oligarhie totală. Orașul-stat a fost fondat de familiile de frunte ale oligarhiei romane cu etnicităti dubios diverse, care au căutat refugiu de vizigoți și huni, când Imperiul s-a prăbușit în 450.

Venetia a crescut ca partener junior al Imperiului Bizantin timp de secole și si-a creat o formă unică de guvernare. Si-a format un senat de aproape 1500 de membri ai nobilimii, care era condus de un Consiliu din 10. Deasupra acestei piramide era un consiliu din trei care folosea figura unui doge ales pentru a se justifica.

Sistemul a fost atât de eficient încât în cei peste 1000 de ani, doar un doge a făcut o singură încercare de a deveni renegat . Lovitura de stat a dogeului Faliero a fost o lovitură de stat eșuată in 1355, menită să răstoarne guvernul “republican” stabilit de la Veneția. – o crimă pentru care a fost decapitat public în 1355.
Jos, la firul ierbii populația era una de ignoranti indolenti care trăiau sub o continuitate de carnaval, prostituție, ciuma și sărăcie.

In 1201-1204, Veneția a reușit să dea o lovitură de stat asupra Imperiului Bizantin cu jefuirea Constantinopolului în timpul Cruciadei a IV-a. Aceasta a fost o lovitură a geniului malefic care a folosit forțe europene fanatice din Franța și din Sfântul Imperiu Roman, care au crezut în mod prostesc că se îmbarcă într-o cruciadă pentru a lupta împotriva turcilor în Țara Sfântă. Acești militari au fost convinși să plătească mai întâi datoriile pe care le aveau față de Veneția pentru utilizarea navelor de transport ale acesteia din urmă, prin asediul și jefuirea orașului creștin Constantinopol.

Această schemă duplicitară a permis Veneției nu numai să-și distrugă sora mai mare, ci și să preia controlul asupra tuturor rutelor sale comerciale pe mare si să aducă acasă, pe insula Realto din Venetia toată trezoreria imensă a Imperiului Bizantin. Veneția a primit, de asemenea, o mită uriașă de la Imperiul Otoman pentru că i-a ținut pe cruciați în afara drumului lor – permitand astfel pe turcilor să distrugă rămășițele culturii renascentiste-umaniste din Bagdad în 1258.

Rialto a devenit un cartier important în 1097, când piața din Veneția s-a mutat acolo, iar în secolul următor a fost înființat un pod cu bărci peste Marele Canal, oferind acces la acesta. Acesta a fost în curând înlocuit de Podul Rialto.
Piața a crescut, atât ca piață cu amănuntul, cât și ca piață angro. Au fost construite depozite, inclusiv faimosul Fondaco dei Tedeschi de cealaltă parte a podului. Între timp, au apărut magazine cu produse de lux, bănci și agenții de asigurări, iar în zonă au fost amplasate birourile fiscale ale orașului. Abatorul orașului se afla și el în Rialto.

Rialto este menționat în operele de literatură, în Negustorul de la Veneția de Shakespeare, unde Salanio întreabă „Ce știri despre Rialto?” la deschiderea Actului III, Scena I. În Sonetul 19 portughez, Elizabeth Barrett Browning scrie că „Rialto-ul sufletului are marfa ei…”.

Până în 1350, Veneția deținea controlul asupra finanțelor mondiale prin monopolul său asupra lingourilor de aur și argint aduse de la Constantinopol, comerțul maritim și cea mai sofisticată rețea de informații[servicii secrete] de pe pământ dezvoltată in scopuri bancare si nu numai.

Măiestria malefică a Veneției de a manipula războaiele între potențiali aliați în timp ce finanța toate părțile nu s-a limitat la Europa. Această „nouă Romă” și-a răspândit chiar tentaculele prin Asia, obținând monopolul comerțului în teritoriile controlate de mongoli în schimbul oferirii de informații politice hanilor al căror succes la pătrunderea în Rusia, Kiev, Bulgaria, Principatele Valahe, Ungaria și nu numai a fost posibilă doar prin furnizarea de informatii critice de la agenții venețieni, ca Marco Polo, tatăl și unchiul său.

Marco Polo (1254-1324) a fost un comerciant venețian care a călătorit prin Asia la apogeul Imperiului Mongol. El a pornit pentru prima dată la 17 ani împreună cu tatăl și unchiul său, călătorind pe uscat de-a lungul a ceea ce mai târziu a devenit cunoscut sub numele de Drumul Mătăsii. După ce a ajuns în China, Marco Polo a intrat în curtea puternicului conducător mongol Kublai Khan, care l-a trimis în călătorii pentru a ajuta la administrarea tărâmului. Marco Polo a rămas în străinătate servind mongolii timp de 24 de ani.

Deși nu a fost primul european care a explorat China – tatăl și unchiul său, printre alții, fuseseră deja acolo – el a devenit faimos pentru călătoriile sale datorită unei cărți populare pe care a scris-o în timp ce lâncezea într-o închisoare genoveză.

Cosimo de Medici, sponsorul lui Cusa și al Conciliului de la Florența din 1438, a spus despre venețieni:
„Asocierea cu venețienii aduce două lucruri care au fost întotdeauna respinse de oamenii de înțelepciune: pierzanie și rușine”, iar Ludovico Sforza, un aliat al lui Machiavelli a spus: „Venetienii sunt încăpățânați și împietriți, ținând mereu gura deschisă pentru a putea mușca. Puterea și uzurparea stării tuturor vecinilor lor sunt pentru a-și împlini pofta de a cuceri Italia și apoi mai departe, așa cum au făcut romanii, gândindu-se să se compare cu romanii când puterea lor era la apogeu.”

Un alt aliat al Ligii, Ludovic al XII-lea al Franței a spus că venețienii „au fost comercianți de sânge uman[sclavi], trădători ai credinței creștine care au împărțit tacit lumea cu turcii și care deja plănuiesc să arunce capete de pod peste Dunăre, Rin, Sena, Tagu și Ebro, încercând să reducă Europa la o provincie și să o țină subjugată armatelor lor”.

Cel mai eviscerant în atacul său a fost Papa Pius al II-lea, care a spus: „Așa cum dintre animalele brute, creaturile acvatice au cea mai mică inteligență, tot așa dintre ființele umane, venețienii sunt cei mai puțin drepți și cei mai puțin capabili de umanitate… Sunt ipocriți. Ei doresc să apară ca creștini în fața lumii, dar în realitate nu se gândesc niciodată la Dumnezeu și, cu excepția statului, pe care îl consideră o divinitate, nu au nimic sacru, nimic sfânt… Orice legi și drepturi pot fi încălcate de ei de dragul puterii.”

Liga Cambrai a fost înființată la 10 decembrie 1508, unind Papa Iulius al II-lea extrem de coruptibil, Sfântul Imperiu Roman Maximilian, Franța lui Ludovic al XII-lea și Ferdinand I al Spaniei sub cauza comună a zdrobirii acestei „noii Rome” din existență.
Machiavelli a fost forța motrice din spatele ligii, care a pus în mișcare proiectul în 1507, când a aranjat ca Maximilian să se îmbarce, cu acordul ca Florența și Milano să finanțeze cauza și să furnizeze informații strategice pe tot parcursul actiunii.

Folosind armate de mercenari angajați, venețienii nu au putut să se apere împotriva atacului pornit asupra lor. Teritoriile controlate de venețieni, cum ar fi Padova și Pisa, au fost câștigate de cetățenii-soldați florentini organizați de Machiavelli, Da Vinci și Borgia și odată cu victoria decisivă a Franței la Agnadello, armatele venețiene au fost distruse la 14 mai 1509.

Dogele a trimis un mesaj Papei cerșind pentru milă și Machiavelli a sărbătorit victoria scriind că într-o singură zi, venețienii „au pierdut ceea ce le-a luat venetienilor 800 de ani de efort pentru a cuceri”.
Venețienii erau ca și terminați militar, fără nicio armată care să ii apere și cea mai puternică coaliție de puteri unite împreună cu toate capabilitățile pentru a-i termina… deci ce s-a întâmplat?

Folosind cea mai slabă verigă a coaliției, noul si dubiosul Papă Iulius al II-lea, venețienii au scos o mită secretă oferind Papei toate teritoriile pierdute ale Romei papale și mai mult, precum și promisiunea de a cumpăra alaun din teritoriile papale la valori umflate mai degrabă decât de la turci.

Această mită l-a transformat pe papă și, în consecință, Maximilian a devenit împotriva Franței și Florenței, Liga a fost lăsată să se dezintegreze și a fost creată o nouă alianță controlată de venețieni în 1512, numită Liga Sfântă, care i-a inclus în curând pe Henric al VIII-lea al Angliei și Ferdinand I al Spaniei.
Armatele lui Ludovic al XII-lea au fost decimate în bătălia de la Ravenna din 1512, forțând o retragere în Franța și lăsând Florența pentru a fi învinsă în curând.

Armata cetățenească a lui Machiavelli a fost rapid măcelărită, iar marele lider a fost torturat și exilat, în timp ce Da Vinci a reusit să ocolească moartea fugind la Roma și mai târziu în Franța.

Momentul de mare potențial se prăbușise si o epocă de tulburări s-a dezlănțuit cu un război care nu va avea un răgaz major până la stabilirea Păcii de la Westfalia din 1648, ea însăși sabotată de aceleași forțe venețiene care în acel moment se aflau în plină mutare, stabilind noul lor centru de putere către locațiile mai strategice ale Angliei și Țărilor de Jos.

Astăzi, 135 de națiuni au fost aduse în solidaritate cu alianța Rusia-China prin votul lor comun la ONU și acest nou impuls pentru progres și cooperare a inspirat un naționalism reînnoit chiar și în Comunitatea Transatlantică, care căzuse atât de profund sub controlul financiar anglo-olandez de-a lungul secolului XIX, mutat mai apoi in City of London si Wall Street, că puțini au mai crezut că speranța mai poate reinvia.

Alianța Rusia-China a devenit o putere puternică a proiectelor de infrastructură vizionare în Arctica, Eurasia, Africa și Europa, exemplificate grandios prin Inițiativa Belt and Road[Centura si Soseaua] și BRICS+ în evoluție. Această alianță de cooperare a exploatat o realitate strategică a intereselor comune autentice ale omenirii, care este atât de puternică acum încât chiar și țările aflate anterior în război între ele ca subiecte ale manipulării imperiale s-au eliberat din ce în ce mai mult pentru a participa la această nouă paradigmă.

Această coaliție de națiuni poate fi un fenomen nou în epoca noastră modernă, dar cu siguranță nu este lipsită de precedente istorice, care ne ajută cunoscandu-le să nu mai repetăm erorile si să accedem cu incredere la succes.

Cu aproape 8 miliarde de suflete pe planetă și puterea atomului la îndemâna noastră, miza nu a fost niciodată mai mare, iar libertatea de a face greseli în fața “răului venețian” nu a fost niciodată atât de intolerabilă.
A venit timpul in care se impune reluarea rangurilor nobiliare, ranguri ce răsplătesc virtuti dovedite exemplar si exersate cu maestrie in societate.

Rangurile nobilitătii pot fi in fapt erarhia verticală a virtutii aplicate dupa un riguros cod al probitătii verificat si acceptat de societate.
Depinde doar de noi sa alegem calea cea dreaptă, să izolam acest “rău venețian”si să purcedem la clădirea liceelor aristotelice si academiilor platonice ce vor pregăti toti copii lumii să devină aristocrati, nobili ai virtutii si cavaleri ai onoarei de sub Cerurile Tianxiei aratate de Confucius, cavaleri in stare să conducă guverne spre Pacea Eternă a Lumii si Bunăstarea tuturor.

Atlanta 04/10/2024