As dori ca romanii minoritari nu numai din Ungaria, dar și din Serbia, Ucraina, Bulgaria să beneficieze de aceleași drepturi pe care România le acorda minorităților naționale. Acest lucru trebuie sa fie unul normal în secolul în care trăim și în care, cred și sper, ca s-au depășit contradicțiile din secolele trecute. O națiune care își respecta cetățenii nu poate fi europeana, civilizată dacă nu acorda drepturi minorităților și nu valorifica cultural, economic și social prezenta acestor comunități pe teritoriul ei.
As dori și ca romanii sud dunăreni din Albania, Grecia, Croația, Bulgaria și Serbia sa li se respecte drepturile și sa nu mai fie supuse unui genocid cultural.
Îmi doresc ca România fără sa încurajeze autonomiile pe criterii etnice, cum face Ungaria, sa lupte democratic pentru apărarea drepturilor fraților și verilor noștri și sa contribuie financiar, cultural la păstrarea limbii și identității lor naționale inclusiv fata de aromâni cărora ar trebui sa le asiguram păstrarea și conservarea graiului. Ar trebui ca aromânii sa aibă o emisiune la TVR în care sa se vorbească numai în armaneasca și același lucru să-l facă și cu celelalte limbi romanice surori. România cheltuie enorm cu centre culturale aiurea în schimb nu face nimic pentru salvarea de la genocidul cultural la care sunt supuși frații noștri. Ar trebui măcar în ceasul al 24 lea sa facem ceva pentru a nu asista neputincioși la dispariția unor limbi surori cu limba romana.

surena

În aceste cazuri de batjocură a însemnelor și simbolurilor statului și comemorarea unor criminali de război se vede disoluția instituțiilor statului care nu operează cu aceeași măsură. Astfel, dacă cetățenii români luau atitudine fata de acești ticăloși atunci aveau o reacție imediată și disproporționata față de naționaliști.
Am o propunere, cu acordul d-lui profesor, ca pe acest site să sărbătorim uciderea revoluționarilor maghiari (criminali de război pentru romanii transilvaneni) uciși de austrieci și să elogiem armata tarista care a umilit armata asa zis revoluționară maghiară („viteaza” în fata populației romane lipsită de apărare căci în fata lui Avram Iancu nu au avut șansa să – și arate vitejia). Dacă pentru maghiari 1 decembrie (1918) și 25 octombrie (1944 eliberarea Careiului) sunt zile de doliu nu vad de ce pentru noi 29 august (comemorarea Bătăliei de la Mohacs) și 6 octombrie (comemorarea executării „revolutionarilor”) nu ar fi motive de sărbătoare.
Ca sa nu mai vorbesc de cum ar trebui sa tratam cele doua eliberări ale orașului Budapesta și de modul onest și responsabil în care s-a comportat armata romana fata de autoritățile și mai ales fata de populația înfometata maghiara. În timpul prezentei armatei romane în Budapesta niciun civil maghiar nu a fost acuzat, agresat sau jefuit de soldații noștri. Aceștia aveau motive sa plătească polițe vizavi de comportamentul maghiarilor fata de romani, dar nu au făcut-o dând dovada, asa cum spunea un diplomat francez, de caracter și de un comportament demn de o națiune civilizată. Faptul ca azi în Europa asistam la reconcilierii intre popoare iar maghiarii refuza cu ostentație orice reconciliere cu romanii este dovada clară că acest popor a rămas tributar conceptului de stepa și ca în ciuda prezentei în Europa și a spoielii de cultura și religie (ca fost regat apostolic) este un popor neadaptat realităților europene și rămâne o amenințare nu numai la adresa vecinilor, dar prin rolul asumat de stat vasal și măscărici a lui Putin la adresa valorilor europene care este în contradicțiile Imperiului euro-asiatic de tipul Hoardei de Aur promovat de Putin, în contradicție cu tarismul care se dorea european.
Chestiunea maghiara va deveni nu peste mult timp o preocupare la nivelul Europei care trebuie sa decidă ce sa facă cu „barbarii” din interior,respectiv cu maghiarii. Romanii nu ii numeau barbari numai pe cei din afara Imperiului, ci și pe cei din interior care cu proxima ocazie își trădau cetățenii în favoarea dușmanilor din exterior.