Bazna,

23/24 martie 2013

 

 

Drag și distins prieten,

Domnule profesor Ion Coja,

 

Aşa cum ți-am spus şi la telefon, cred că este cazul să înfiinţăm  Asociaţia pentru protejarea şi perpetuarea limbei române corecte, deschisă tuturor intelectualilor dispuși să militeze pentru scopurile sale statutare, dar compusă cu precădere din profesorii de limba şi literatura română.

Respectiva asociație, pe care aș denumi-o  Asociaţia „George Pruteanu” pentru protejarea şi perpetuarea limbei române corecte, în memoria distinsului lingvist și parlamentar român George Pruteanu, pretimpuriu trecut în neființă, acela care a înțeles cel mai bine necesitatea reglementării legale a acestor mari comandamente naționale, dar care nu a apucat să vadă legea pe care a inițiat-o și care-i poartă numele adoptată așa cum a conceput-o și cum și-a dorit dumnealui.

Scopul preconizatei asociații este acela ca, prin intermediul glasului unit al membrilor săi, să fie determinate forurile Parlamentului, Ministerului Educaţiei şi Învăţământului, Academiei României şi Consiliului Naţional al Audiovizualului să îmbrățișeze cuvenita atitudine de responsabilitate națională necesară adoptării unor norme obligatorii care să asigure învăţarea corectă a limbei române (în şcolile generale, gimnazii şi licee, în şcolile postliceale, în facultăţi şi în celelalte institute de învăţământ superior), folosirea corectă a limbei române, în  primul rând de către crainicii şi moderatorii din televiziuni şi radiouri şi de către jurnaliştii de la ziare, dar şi de către demnitarii şi funcţionarii publici, precum şi pentru combaterea fenomenelor şi manifestărilor cosmopolite, de servilism și de oricare altă natură care duc la degradarea limbei române.

Sufletul unei naţiuni este limba membrilor naţiunii, iar prima fală a patriotismului trebuie să fie grija pentru limba naţională, căci prin ea se asigură însăşi supravieţuirea naţiunii !

 

Nu se mai poate să rămânem pasivi şi să asistăm nepăsători la degradarea limbei române, la incorecta folosire a pluralului substantivelor şi numeralelor, la aşa-zisa îmbogăţire a lexicului cu noţiuni false sau improprii, la crearea unui limbaj informaţional hibrid anglo-român sau chiar la ţiganizarea limbei române !

Este timpul ca toţi învăţătorii şi profesorii – fără nici o excepţie justificată de materia de învăţământ predată  –  să-i înveţe pe elevi că trebuie să se spună douăsprezece mii, iar nu doisprezece mii !

 

Este timpul ca toți românii cât de cât școliți să știe că, în mod corect românește, trebuie să se spună douăzecişiuna, treizecişiuna, patruzecişiuna … de persoane, de state, de grade Celsius, de milioane de lei, de meciuri,  de goluri etc. …, iar nu douăzecişiunu, treizecişiunu, patruzecişiunu de persoane, de state, de grade Celsius, de milioane de lei, de meciuri, de goluri etc…

Este timpul să li se spună verde în față politicienilor și să fie statornicit legal că, în România, nu mai este îngăduit ca, în fotoliile anumitor ministere –  de ministru al educaţiei şi învăţământului, de ministru de externe, de ministru de justiție sau de ministru al culturii – să ajungă cineva care nu are suficiente cunoștințe de limba română, ca vocabular și reguli gramaticale, respectiv cineva care nu stăpânește și nu vorbeşte limba română cel puțin la nivelul corectitudinii și exigenţelor impuse elevilor pentru promovarea bacalaureatului.

Iar dacă, prin absurd, s-ar întâmpla ca o persoană ignorantă sau agramată să fi ajuns un astfel de ministru prin impostură și din cauza unei culpa in eligendo ori chiar din cauza corupției și dacă acea persoană se expune public și repetat penibilului și ridicolului prin exprimări agramate (dar nicidecum prin simple inadvertențe sau acte ratate ce constituie lapsus lingue), trebuie ca, din oficiu sau la cererea publică, prim-ministrul să aibă obligația de a-l demite imediat pe impostorul agramat și aceasta chiar și dacă respectiva persoană ar fi fiind o somitate ştiinţifică în domeniul în care este calificat.

Nu mai poate și nu mai trebuie să fie tolerată o situație inadmisibilă ca aceea a unui fost ministru al educaţiei şi învăţământului care, deși a fost ținta ironiilor din mass media și   a făcut deliciul publicului din cauza gafei monumentale de a fi susţinut într-o alocuțiune în fața Senatului că genul cuvântului coleg este neutru, nu a avut nici măcar onorabilitatea de a-și fi făcut ulterior mea culpa și de a invoca scuza de mântuială că, după știința sa, în limba germană cuvântul coleg poate fi și neutru.

Este timpul să nu-i mai auzim pe învăţători şi, cu atât mai puţin, pe profesori că îşi mai spun încă, cu o mândrie nedisimulată –  dar şi nejustificată ! – dascăli şi dăscălime, asemenea precursorilor din vechime de pe lângă biserici. Oricât de fast va fi fost rolul acelor înaintaşi în asanarea analfabetismului şi în ridicarea nivelului de educaţie al românilor, în formarea conştiinţei lor naţionale, noţiunea de dascăl este şi rămâne vetustă şi inaptă să desemneze competenţa şi atribuţiile ce trebuie să incumbe învăţătorilor şi profesorilor români de astăzi şi nici  nu poate constitui pentru dumnealor un titlu de glorie, decât doar dacă tind să rămână la nivelul acelora.De la ei să păstrăm, ca înalt şi înălţător  model, doar însufleţirea pentru ridicarea Neamului Român ! Nu însă şi mediocritatea ori misticismul lor.

De aceea, este timpul ca elevilor să li se precizeze că este corect româneşte atunci când se spune morminte, iar nu mormânturi.

Este timpul să li se bage în cap subofiţerilor şi ofiţerilor că pluralul de la cuvântul manta este mantale, iar nu mantăi.

Tot aşa cum este şi timpul ca oricare ministru de interne să ştie că trebuie să spună infracţiunea de braconaj şi infractorul braconier, iar nu infracţiunea branconaj şi nu infractorul branconier.

Este timpul ca moderatorii și crainicii de radio și televiziune să folosească noțiunea corectă de infractor, iar nu interlop sau penal, precum și noțiunea corectă de mită, iar nu

șpagă, preluate din argoul pușcăriașilor.

Şi tot aşa cum odraslei prezidenţiale ajunse parlamentar european trebuie să i se lipească de minte pluralul succese, iar nu succesuri.

Este timpul ca să fie sancţionate contravenţional, cu amenzi usturătoare, posturile de televiziune şi de radio, ziarele şi revistele, precum şi editurile care nu se conformează regulilor de ortografie imperative ce sunt în vigoare sau vor fi reelaborate cu înțelepciune și impuse de Academia Română.

Dar este şi timpul ca însişi academicienii români să constate cât de vulgar şi de nemelodios sună cuvântul limbii faţă de cuvântul limbei şi să impună revenirea la pronunţia tradiţională, spunându-se pe viitor  gramatica limbei române, iar nu gramatica limbii române.

Şi mai este și timpul ca dumnealor – academicienii noştri – să denunţe falsitatea şi inepţia unor aşa-zise neologisme uzitate cu nesaţ de unii politicieni  – parlamentari ori guvernanţi -, dar şi de alte persoane bolnave de dragul de a se vedea şi auzi la t.v., ori chiar de realizatori t.v. cu pretinsă priză la public, cum ar fi: a juriza, a prioritiza și a reprioritiza prioritățile guvernului, a căpușa, a penibiliza, a sustenabiliza, capabilități, condiționalități … etc.

Este timpul ca în programul şcolar, în locul unor lecţii stupide şi inutile, să fie predate „Gramatica greşelilor” şi „Capcanele limbei române”, atât de clar dezvăluite de regretaţii cunoscători şi iubitori ai graiului românesc care au fost corifeii Iorgu Iordan şi Alexandru Graur.

În fine, pentru a nu mă lungi prea mult cu ceea ce cred eu că ar fi să fie rostul Asociaţia „George Pruteanu” pentru protejarea şi perpetuarea limbei române corecte, cred că aceasta ar trebui să lupte pentru a face să dispară din limbajul românului – fie el om de rând, fie om superior ori sus-pus –  folosirea unor cuvinte ca: mişto, jagardea, şpagă … etc., ori folosirea unor expresii abjecte ca: ce puii mei ?,   ce pălăria mea ? … ce aia a mea ? ori  profanatoarea, până la cer, înjurătură … morţii mă-tii !

Astfel de cuvinte şi expresii ne ţiganizează limba, ne întinează cuviincioasa purtare strămoşească ce ne-a fost lăsată moştenire şi ne coboară la nivelul comportamental nedemn al nevrednicilor – încă ! – urmaşi ai sărmanilor robi ţigani aduşi în Europa de bizantini şi otomani şi pe care minţile luminate şi sufletele generoase ale lui Mihail Kogălniceanu şi ale celorlalţi străluciţi colegi de generaţie ai săi i-au dezrobit.

Este timpul să luăm atitudine şi să facem ceea ce trebuie să fie făcut,  dacă vrem să trăim egali şi mândri în rând cu celelalte naţiuni ale Europei.

Este timpul să dăm de pământ cu propaganda din interior sau exterior care  este ostilă puterii, măreţiei şi bunăstării Naţiunii Române şi existenţei unui demn stat român al ei, pares inter pares cu celelalte state ale Uniunii Europene.

Este timpul să dăm de pământ cu cozile de topor – români sau alogeni – care nu mai contenesc să ne denigreze, să ne dezbine şi să ne anihileze conştiinţa şi voinţa patriotică, continuând să aplice în practică perfida politică imperialistă bolşevică (iar nicidecum marxistă!) sugerată, pare-se, de cominternistul Nikolai Ivanovici Buharin şi care i-a făcut pe unii europeni vestici lipsiţi de cultură generală – nu tocmai puțini, din nefericire –  să cadă în confuzia românii = rromi sau romi (adică aşa cum slugoii noului imperialism al globalizării au urmărit și urmăresc să samene confuzie  botezându-i pe ţigani ca fiind etnia roma și  inventându-le şi un soi de limbă artificială romani sau romaneş).

Doresc să fiu clar înţeles: nu îi urăsc pe ţigani şi doresc integrarea lor socială, iar nu asimilarea lor. Manifest compasiune pentru sărăcia în care se zbat mulţi dintre ei, la fel ca şi pentru sărăcia multora dintre românii, ungurii, slavii, turcii, arabii şi chinezii etc. care locuiesc în prezent pe meleagurile României.

Dar integrarea ţiganilor – nu numai în România, ci şi în oricare altă ţară – este o iluzie atâta timp cât prin aceasta se înţelege discriminarea naţiunii majoritare, atâta timp cât ei, ţiganii, nu vor fi forţaţi să-şi trimită copiii la şcoală pentru a învăţa limba  şi o meserie cu care să-şi câştige cinstit existenţa şi câtă vreme nu va fi stârpită exemplar în rândurile lor cerşetoria şi hoţia, căci cu banii câştigaţi ilicit îi vor corupe şi pe oamenii cinstiţi să fie aidoma lor.

Urgenţa nr.1, însă, este apărarea limbei române împotriva degradării şi ţiganizării ei!

Îmi exprim convingerea, dragă prietene ex-senator şi – mai mult încă – respectat şi iubit dom’ profesor, că vei subscrie la propunerea mea de înfiinţare a unei astfel de asociaţii şi că o vei populariza cu entuziasm pe saitul tău și prin viu grai prietenilor şi cunoscuţilor tăi de nădejde, de la care să aşteptăm  idei pentru redactarea statutului asociaţiei şi propunerea a 7-15 persoane de toate vârstele, dar de mare reputaţie lingvistică, care să alcătuiască comitetul membrilor fondatori, dar totdeodată și un vajnic consiliu directorial al viitoarei asociaţii și din rândurile căruia să fie ales preşedintele executiv al asociației.

Cu deosebită consideraţiune,

 

Oliviu Tocaciu-Transilvanius

NOTA REDACȚIEI   Punem la dispoziția celor ce ne frecventează site-ul această propunere a unui domn care crede în românism mai presus de orice. Evident, interesul domniei sale pentru cultivarea limbii române, pentru „creșterea” ei, îl împărtășim întru totul. Mai rămân de discutat detaliile.

ion coja