Nicu Pândaru
ealucin@yahoo.ro
95.76.1.218
În răspuns la gelu.

Vedeţi cartea HRISTIMOS a lui Agatanghel în format pdf aici, postată de un ex-monah de la Petru Vodă (fratele Gioacăş) dezgustat de Vasilică Militaru:
https://saccsiv.files.wordpress.com/2013/09/agatanghel.pdf
iar cartea lui Virgil Maxim (care arată mai clar aceste prevestiri), scoasă de mănăstire Antim din capitală a fost reeditată şi se găseşte. Mai jos vedeţi şi link-ul articolului din 2009, mai clar, despre profeţiile lui Agatanghel, apărut pe „Sfarmă Piatră“.
***
Sacrificarea legionarilor, începută în 1940, va duce mai apoi, din voie
divină, la o misiune spirituală, „de pe culmile“ României
*
Aceasta ar fi, pe scurt, profeţia, destul de enigmatică, a monahului Agatanghel, făcută în ultima parte a secolului 13, şi a fost publicată în „Atitudini – Revista Fundaţiei Justin Pârvu“ în 2009 prin preluarea unui text din cartea lui Virgil Maxim „Imn pentru crucea purtată“ (editura mânăstirii Antim 2002), nefiind indicată sursa (cartea) în revista de la Petru Vofă. Nu era un text vechi (din vreo carte veche) găsit la biblioteca mânăstirii Petru Vodă, cum s-ar putea înţelege din faptul că Vasilică Militaru susţine că el l-a descoperit în bibliotecă (a descoperit, cel mult, o carte apărută cu 7 ani înainte, la Bucureşti).
În mare, proorocirile acestui monah Agatanghel din secolul, 13 privind preoponderent Grecia sau ţări europene precum Franţa, Polonia, coincid cu cele ale Sfântului Cosma Etolianul, ale Sfântului Metodie şi ale Cuviosului Anonim, spun experţii.
*
Cartea de bază privind aceste proorociri ce a circulat la noi în mediile monahale, care nu se mai găseşte acum, dar pe care Virgil Maxim (deţinut politic arestat încă din 1941 şi condamnat în comunism la 25 de ani de închisoare, pentru că a făcut parte din Frăţiile de Cruce) a citi-o în închisoare împreună cu părintele Papacioc, se numea în original HRISTMOS, având adesea subtitlul „Prorocirea Fericitului Ieromonah Agatanghel“. Au apărut mai multe traduceri, nu toate complete sau la fel de bune.
O ediţie din 1903 „HRISTMOS – Descoperirea fericitului Agatanghel“, de Zosima Pascal, a fost tradusă în mânăstirea Neamţ în anul 1905. Părintele Cleopa a avut şi el cartea (varianta cu „tălmăcirea“ vedeniilor, căci s-au publicat şi ediţii şi fără încercarea descifrării viziunilor profetice) şi spunea că nu înţelege şi nu ştie cum şi unde a dispărut (de la mănăstire).
O ediţie din 1892 a cărţii HRISTIMOS (subtitrată „Prorocirea Fericitului Ieromonah Agatanghel“) poate fi descărcată de aici:
https://saccsiv.files.wordpress.com/2013/09/agatanghel.pdf
unde a fost pusă de ex-monahul Gabriel Gioacăş, care a căutat-o şi a copiat-o de la Biblioteca Academiei Române (acelaşi Gioacăş, cel cu adevărat harnic, care relatează lucruri groaznice despre Vasilică Militaru pe Ortodoxifo, cei doi cunoscându-se bine de la Petru Vodă.)
Din prezentarea cărţii pe care o face Gabriel Gioacăş cărţii HRISTIMOS, se vede că demersul acestuia de prezentare a profeţiilor lui Agatanghel, nu are nici o legătură cu prezentarea din Atitudini, preluată de la Virgil Maxim, deşi din ce spune Vasilică Militaru aşa s-ar înţelege. Gioacăş aflase via FoaieNaţională despre carte din studiul (independent de revista Atitudini) al filo-legionarilor de la Sfarmă Piatră (expus mai jos).
Despre România, în această carte HRISTIMOS s-ar spune multe, dar greu inteligibil, precum: „Am văzut 3 focuri pe o movilă înaltă pe Dunăre, un glas striga: «Românie, Românie, sfârşitul necazurilor tale un 5 şi 50“ (adică 550 de ani, interpretează tălmaciul, care adaugă că vedenia ar fi avut loc la anul 1327, traducătorul adăugând 550 de ani şi aflând astfel cifra 1877, anul când „România şi-a dobândit independenţa“, dar Profeţia lui Agatanghel datează de la 1272-9 – sau cel târziu din 1298, în altă variantă!, interpretarea fiind deci evident greşită, neînţeleasă)
*
Textul mult mai amplu şi mai interesant decât cel apărut în revista Atitudini, care prezintă tot profeţia pentru România a monahului Agatanghel, a apărut tot în 2009, pe un blog de orientare legionară, de unde s-a şi diseminat pe net, pe alocurea:

profeţia lui Agatanghel

Principala sursă a informaţiilor compilaţiei de pe „Sfarmă Piatră“ (care a fost şi numele unei publicaţii legionare din perioada interbelică) era tot cartea lui Virgil Maxim „Imn pentru crucea purtată“ (editura Antim 2002), mai bine exploatată (atenţie: forma scurtă a cărţii, aflată pe Internet, nu conţine textul despre România). Dar „Sfarmă Piatră“ a folosit şi alte două surse: „Mărturisitorul“ (antologie alcătuită de Flor Strejnicu în 2006) şi „Icoana Noilor Martiri ai pământului Românesc“ (editura Bonifaciu, 2009).
*
Despre profeţiile lui Agatanghel s-a publicat în România şi în 1990 („Profeţia lui Agatanghel“, într-o carte a autorului grec Skartsiuni Dimitriu, cu epuizare rapidă a primul tiraj), pe când Vasilică Militaru – pretinsul descoperitor al proorocirilor, în binblioteca de la Petru Vodă – era student la facultatea de mecanică de la Bacău (unde era coleg cu viitorul şef al SRI Neamţ, colonelul Bogdan Mîndrilă, care avea să fileze informativ la sânge mănăstirea Petru Vodă, cum va rezulta din rapoartele publice anuale ale SRI – defăimătoare şi agresive la adresa călugărilor, ani în care Militaru – a cărui siglă de Asociaţie este identică cu octogonul SRI-ului – trecea adesea prin Neamţ, fiind şofer la mânăstirea alăturată, de maici, cărora avea să le facă necazuri cu acţiuni penale).
*
P.S.: Este foarte probabil ca un exemplar in limba greaca al cartii profetiilor lui Agatanghel sa se gaseasca chiar la Biblioteca Academiei Romane (unde sunt, oricum, mai multe traduceri in romana, mai vechi) sau ca aceasta sa imprumute un exemplar din Grecia si sa-l pastreze apoi in copie electronica (si chiar sa il posteze pe web-site). Si Biblioteca Nationala poate face acest lucru sau o biblioteca municipala. (Vasilica Militaru n-o sa plece el din Bacau in cautari.)