Profesorul Ilie Bădescu: MI-E DOR DE RAI. Celulă și chilie – un ciclu de poezii dedicat memoriei lui Marcel Petrișor, cu poeme închinate martirilor închisorilor bolșevice Radu Ciuceanu, Anton Golopenția și Mircea Vulcănescu
De Acad. Ilie Bădescu / Cultură, Sfinții închisorilor / Publicat: Luni, 28 octombrie 2024, 23:00 / 2 comentarii
Celulă și chilie
Celor cărora le-a fost ”mângâiată” viața cu varga pușcăriilor comuniste
Din volumul de poezii „Mi-e dor de rai”, autor Ilie Bădescu
Dedic acest ciclu liric memoriei lui Marcel Petrișor,
plecat la ceruri spre întâlnirea cea mare cu Cel ce ne cheamă să-i cercetăm pe cei bolnavi ori flămânzi ori în temnițe. A petrecut 12 ani în pușcăriile bolșevicilor, zidite din cărămida urii și îmblânzite de suferința martirică a celor ce-au preschimbat celula în chilie. Aceasta a fost minunea vieții lor și cei ce se vor astăzi noii temniceri ai memoriei sfințitelor suferințe ale sfinților din închisori trebuie să știe că războiul lor nu este doar unul împotriva memoriei, ci este război împotriva Celui de pe cruce. Și, mai ales, ar trebui să ia aminte la deznodământul de 2000 de ani al acestui război. Au fost unii mai teribili ca ei și totuși Răstignitul a fost mereu și mereu, veac după veac, neam de neam, marele Învingător. Fiindcă iubirea și mila nu pot fi biruite. În ce mă privește, am îndrăznit să fac publice aceste mărturisiri lirice de durere ca să pot spune: „da, Doamne! Iată, eu nevrednicul tocmai i-am vizitat pe sfinții Tăi în pușcăriile acestui veac. Iartă-mi, Doamne, nevrednicia!
La nunta din Cana
Lui Radu Ciuceanu,
17 ani în pușcăriile comuniste
Mi-e dor și-aș voi să petrec
prin albul în care mă-nec,
cu umbra sub care m-ascund
cu plânsul tăcut și profund.
mi-e dor și-aș veni, n-aș veni,
m-aș duce și m-aș nimeri
să fiu lângă cei care pleacă
tăcuți peste valea cea seacă.
să-i văd înc-odată și-apoi
să caut cu mirarea spre voi.
Să știu dacă-n umbra poverii
Ne-așteaptă fiul durerii
ori numai părerea adie
când trecem pustii prin pustie.
Și stau cu privire-ațintită
Spre valea cea dez-cremenită,
Spre care coboară puhoi
Toți cei ce-au căzut pentru noi.
Îi văd ieșind flăcări vii
Din grelele lor pușcării,
Îi simt cum răsar către noi
Lumini dinspre veacul de-apoi
Îi văd cum tot trec către vad
Cu suflet de bun camarad,
Spre nunta de mâine din Cana,
El fi-va și vinul și hrana
La nunta de mâine din Cana.
Sfântul Anton de la Prigor
Lui Anton Golopenția,
Sfântul Banatului
Și noaptea ca o catedrală,
cu bolta ei de stele mii
asemenea unor făclii,
să te întâmpine când vii,
cu tot alaiul tău de moși
și carele cu cai frumoși
și Însuși El voi să vină
pe valea plină de lumină,
să stea cu voi la sfânta cină,
cu sfântul nou de la Prigor
să fie clipa numai dor,
Lumina cea din luminie
să ști, Antoane, că te știe,
și tot alaiul sfinților
te știu toți Sfânt de la Prigor.
Vama
Lui Mircea Vulcănescu,
martirul Școlii Sociologice de la București
„Dar unde-i neaua de mai an”
Și unde-I umbra de platan
Când vine toamna-n Valea Seacă
Nu-i nimenea să te petreacă
Iar Dona Varga cu feciorii
Și-au pus tain la roata morii
Și într-o scorbură din lună
Numai batjocura răsună
Și nimeni de la vai-de-noi
n-a luat povara de la voi
s-asculte, precum voi atunci,
Indemn din vechile porunci
și n-am fost vrednici de cu seară
Să te-alinăm să nu te doară
Și nici în zori, nici la chindie
N-am șters minciuna de pe glie
Și-acum atâta-I de târziu
Și-n lume-atâta-i de pustiu
Și nici nu știu dacă mai pot
Soroacele să le socot
Acum când vameșii mă cheamă
Cu toți creițarii mei la vamă
Un lucru știu: că e-n zadar
Să crezi în noul lor Cezar
Că iată sună-n Turnul Colții
Bătrânul ceas la miezul nopții
Vestind spre cruda pustnicie
că ați trecut în veșnicie
că ați trecut în veșnicie
14 octombrie 2021
Comenteaza