PROCLAMAȚIA de Redobândire a Independenței României
Iurie Roșca
Incorect Politic
August 3, 2022
https://www.incorectpolitic.com/wp-content/uploads/2022/08/image_2022-08-03_120039645.png
PROCLAMAȚIA
de Redobândire a Independenței României
- Având în vedere faptul că după evenimentele din decembrie 1989 România s-a pomenit victima unei strategii occidentale de distrugere economică și subjugare politică,
- Ținând cont de faptul că pe parcursul unei perioade de peste trei decenii grupurile de influență din Occidentul colectiv au impus un număr interminabil de reforme ce urmăreau crearea unui model de stat-marionetă, cu o democrație simulată și libertăți trucate, menite să acopere procesul de colonizare economică și vasalizare politică a țării,
- Conștientizând realitatea dură care arată că România a fost atrasă în circuitul occidental, în cadrul căruia i s-a rezervat în mod deliberat postura de periferie a unui sistem internațional bazat pe discriminare și pe stoarcerea întregului potențial economic în avantajul unei plutocrații globaliste rapace,
- Fiind profund revoltați de faptul că întreaga avuție națională, resursele naturale, pământurile cu destinație agricolă, pădurile, rezervele de petrol și gaze, utilitățile, băncile, precum și cele mai importante sectoare ale economiei naționale au fost acaparate de către rechinii capitalismului speculativ din Vest,
- Realizând în profunzime tragica realitate că actuala clasă guvernantă este produsul direct al unor inginerii sociale și manipulări ale plutocrației globaliste care a adus la guvernare niște mercenari aserviți unor interese ostile Țării,
- Înțelegând esența strategiei centrelor de putere din Occident de suprimare a independenței național-statale a României prin atragerea ei în o serie de organizații internaționale precum NATO, UE, OMC, OMS etc.,
- Constatând totala incapacitate a Statului Român de a avea propria politică externă și internă în condițiile transformării țării într-un satelit al marilor puteri occidentale,
- Luând act de faptul că apartenența la organizații supranaționale precum UE și OMC, care impune regimul de liber schimb, lipsind cu desăvârșire Statul Român de pârghii menite să protejeze economia națională, piața internă, producătorul și consumatorul român,
- Observând cu îngrijorare impunerea țării noastre a unui model de economie de consum, condamnate la un faliment interminabil, modelul respectiv bazându-se pe invazia mărfurilor, serviciilor și capitalurilor străine pe piața internă și expatrierea forței de muncă autohtone pe piețele forței de muncă externe,
- Respingând în mod categoric impunerea în legislație, în mass-media și în sistemul educațional a unei agende uneltite de către niște cercuri internaționale oculte, prin care se urmărește distrugerea sistemului de valori moral-religioase și a tradiției naționale (teoria genului, agenda LGBTQI, educația sexuală, poliția juvenilă, stimularea avorturilor, surparea familiei etc.),
- Apreciind ca inadmisibile atacurile metodice împotriva Bisericii Ortodoxe ce reprezintă baza spirituală a neamului și principala lui trăsătură identitară,
- Pornind de la faptul că, pe lângă realitățile dezastruoase descrise mai sus, la ora actuală România este împinsă de către promotorii hegemonismului american într-un război împotriva Rusiei,
- Remarcând cu deosebită îngrijorare că blocul politico-militar NATO și-a abandonat statutul de organizație defensivă, transformându-se într-o structură ofensivă și agresivă,
- Declarând cu tărie că războiul ce se desfășoară la ora actuală pe teritoriul Ucrainei, fiind o tragedie uriașă, totuși nu trebuie să implice România sub nici o formă,
- Condamnând cu fermitate angajarea autorităților României de partea Ucrainei și împotriva Rusiei prin furnizare de armament, prin deschiderea de coridoare pentru livrarea de arme și echipament militar de către alte țări și prin sprijin politic,
DECLARĂM URMĂTOARELE:
- Actuala conducere a României a trădat interesele naționale ale țării și face jocul unor puteri străine în cadrul acestei aventuri a centrelor de putere occidentale contra Rusiei sub pretextul conflictului militar din Ucraina.
- Președintele Klaus Iohannis, Parlamentul și Guvernul, deși au o acoperire formal juridică, nu reprezintă interesele și aspirațiile poporului român care nu are sentimente de ostilitate nici față de Rusia, nici față de Ucraina.
- În condițiile unei tensionări deosebit de periculoase a relațiilor dintre Rusia și blocul țărilor aflate sub controlul Occidentului colectiv, România devine ținta unor potențiale atacuri din partea Rusiei.
- În eventualitatea degradării catastrofale a relațiilor dintre Rusia și Occident ne exprimăm speranța că actuala conducere politico-militară de la Moscova nu va folosi enormul său arsenal militar împotriva poporului român care nu poartă nici o vină pentru crimele și trădarea clicii de la București, care a uzurpat puterea în stat și face jocul dușmanilor Rusiei și ai României.
- În condițiile în care NATO a renunțat la aparențele unei organizații defensive și a devenit o organizație agresivă, care servește interesele oligarhiei globaliste, România trebuie să părăsească această instituție politico-militară și să-și proclame neutralitatea permanentă.
- În fața unui pericol real de angajare a cetățenilor români în operațiuni militare împotriva Rusiei, declarăm că o asemenea decizie a conducerii statului ar reprezenta un act de înaltă trădare, urmând să primească respectiva calificare juridică după încetarea stării de ocupație militară a țării și restabilirea suveranității naționale.
- Întrucât prezența României în cadrul Uniunii Europene și al Organizației Mondiale a Comerțului crează doar dezavantaje pentru statul nostru, suprimându-i dreptul la un act decizional în favoarea propriului popor, se impune părăsirea acestor organizații și denunțarea acordurilor de aderare la ele.
- Așa cum începând cu anul 2020 Organizația Mondială a Sănătății și-a arogat atribuții dictatoriale la scară planetară, impunând o falsă pandemie și o serie de măsuri precum lockdown-uri, purtarea măștii, și pretinsa vaccinare forțată, care urmăresc distrugerea economiei globale și depopularea (inclusiv asasinarea în masă prin vaccin!) și deoarece se pune la care semnarea unor acte dintre OMS și guvernele naționale care urmăresc instituirea unei dictaturi mondiale cu pretext sanitar și suprimarea totală a suveranității naționale, România trebuie să părăsească de urgență și această organizație globalistă.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
*
Nota redacției – Text valabil. Omite să menționeze participarea URSS la dezastrul din 1989-1990 și anii următori. În rest, subscriem!
Textul este bun dar mai trebuie completat cu constatarea extintiei biologice poporului roman extintie care nu este o supozitie ci un fapt statistic .
Oricum, am trimis si eu textul mai departe cunoscutilor mei
URSS-ul din 1989 nu era poporul rus, care si el a fost tradat crunt de tot de Gobaciov(pentru un card peronal gratuit, pe viata VISA) si gasca lui tradatoare din KGB, GRU si alti elitisti din partid.
Iurie Rosca prin Proclamatia sa arata o clarviziune corecta si nedeformata de xenofobii alterante.
Nu-l putem compara pe realistul Iurie Rosca cu xenofobul turbat de Alecu Renita, care vrea alipirea Moldovei la Romania si trimiterea rusilor si rusofonilor din Moldova acasa la ei in Rusia.
Alecu Renita prin zvacnirile lui ultra nationaliste nu se dovedeste a fi un patriot care isi iubeste poporul asa cum este el constituit din nationalitati si etnii, care dau culoare si gust unei culturi, ci el vrea puritatea nationala, o absurditate ce la pascut si pe Hitler, intre ei, in privinta purismului nu exista nici o deosebire. Patria este cea care te creste si educa, la care mai contribuie si biserica, iar factorul cel mai important ramane bininteles familia. Dar unele familii au totusi particularitati etnice, care daca nu contravin legii si culturii patriei nu fac altceva decat sa infrumuseteze cultura nationala.
In unul din dosarele „23 august” desecretizate de CNSAS, apare declaratia lui Mocsoni Stircea: „In vineri 18 august (1944), dupa o zi in care fusesem de o activitate neobisnuit de febrila, pt ca presimteam ca in saptamana urmatoare vom asista la declansarea ofensivei sovietice, atat rational, intrucat atat Mike(regele), Ioani(Ioanitiu) si cu mine dadusesem din „situatiile”(situatiile primite de pe front si transmise aliatilor, in care aratau dispunerea si situatia trupelor romane; nu e o presupunere, cine are rabdarea si curiozitatea sa citeasca 16 dosare de cate 450 de pagini, va vedea ca am dreptate, la asta se refera) ultimelor 3-4 zile, inca mai clar decat din acelea ale saptamanilor anterioare, ca deplasarile, de altfel din ce in ce mai neinsemnate, ale unor unitati din dispozitivul inamic in sens lateral de-a lungul liniilor dar altfel lipsa oricaror incercari de contacte cu ale noastre si apoi tacerea gurilor de foc rusesti tradau, pt noi care STIAM ca atacul urma sa fie omogen, aspectul umpluturilor de ajun intru ticsirea f constiincioasa a celor mai marunte goluri, asa ca ni se paruse a fi ultimul finisaj, cat si intuitiv – astfel incat pusesem toata ziua ordine in hartoagele Cancelariei si in ale mele particulare, arzand tot ce nu avea rost a fi pastrat in caz de evacuare…
Raportul zilei, care ca totdeauna descria situatia celei precedente, arata ca de-a lungul intregului front rusii pornisera la orele 24 fixe din noaptea de 16 spre 17 august un tir de artilerie grea sistematic, bogat, intens si neintrerupt asupra tuturor pozitiilor romano-germane cu o densitate, regularitate si precizie necunoscute pana acum si-l sustinusera cu aceeasi putere de foc si pe acelasi ritm toata noaptea si ziua urmatoare, ba chiar cu o tendinta de intensificare si accelerare catre amurg, a.i. comandamentul se astepta la atac in noaptea de joi sau vineri… Mai continea o fraza neclara care constituia elementul ce-l „afola” pe Robert (Bossy), cu sensul exprimat oarecum VOALAT, ca replica noastra era INSUFICIENTA pt a ingradi tirul inamic… Va sa zica ni se daduse primul INDICIU al semnalului – prealarma… Foarte degajat l-am intrebat daca Sanatescu se si culcase sau puteam sa-l mai deranjez, dar Robert mi-a declarat ca plecase dupa dejun in excursie la Bran si s-ar intoarce prin Rucar (eu intelegand ca se dusese sa-i contacteze pe comandantul corpului de la Brasov si pe acei ai garnizoanelor de la Pitesti, Targoviste), ca regele ma asteptase pana la 10 cand a plecat „sus”(se refera la stana-locul de amor cu amanta)
…
Acest raport (urmatorul, nu cel mentionat mai sus) era intr-adevar babanisim, si pe cand Robert nu pricepea buna mea dispozitie, Emilian (Ionescu) a inteles prea bine ce ganduri si simtaminte ma animau. Rusii nu se bornasera la o zi intreaga, ci mai adugasera alte 24 de ore de tocare mai rapida si mai intensa a pozitiilor noastre cu toate calibrele, dupa care trecura la atac, EXACT CUM LE CERUSEM SI NE FAGADUISERA, pe absolut toata lungimea frontului romanesc… Ambii ajutanti(regali) erau emotionati!!!, cu diferenta ca Bossy se afla la culmea nervozitatii, declarand ca nu se mai pomenise in istoria militara o asemenea stratagema, pe cand Ionescu(Emilian), f calm, a observat laconic ca, in aceasta forma, ofensiva parea evident menita sa produca decizia finala asupra armatei noastre. La ora 9 Mike(regele) a sosit singur la Peles direct de la stana, unde se vedea dupa ochii lui adanc cercanati ca luase un acont serios pt noptile in care se astepta sa doarma singur. M-am scuzat de nerabdarea mea de a viola plicul cu pricina(cu raportul), la care facandu-mi cu ochiul a spus: Foarte grav dar cred ca-i mai grava situatia decat scrie in raport, ia sa vedem, si dupa ce-l citi de 2 ori a adaugat tragand cu coada ochiului la mine: Ai dracului sovieticii astia, ca sa atace asa, chiar peste tot in acelasi timp; sunt tare curios ce o sa mai zica dl conducator al statului si dupa asta.”
„…soldatii romani si sovietici se bateau si mureau absolut inutil din moment ce ne hotarasem SA CAPITULAM in clipa primirii semnalului rusilor sub forma declansarii unui gen de ofensiva f costisitoare pt ei si CERUTA DE NOI pe cuvantul COROANEI SI AL OPOZITIEI de a esi din razboi imediat depunand sau intorcandu-ne armele si ca, prin urmare, trebuia sa ne tinem de acest ANGAJAMENT, orice intarziere costituind o reala tradare si crima…”.
„ nu eram deloc nervosi din cauza aceasta(se refera la atacul sovietic pe toata linia frontului, atac solicitat de rege si apropiati), intucat aveam asigurarea MMG ca liniile noastre erau CVASI NECUCERIBILE de cand avusesera vremea sa fie puternic intarite si organizate in cursul celor doua luni de ragaz, in care traseul lor nu se schimbase decat pe alocuri si f putin, in avantajul NOSTRU mai degraba decat in cel al dusmanului.”
„ Ceea ce aflasem (hotararea maresalului de a pleca pe front ca sa stabilizeze linia de aparare) ma hotari sa renunt la „cura de cal”(un tratament pe care trebuia sa-l faca) si la planul Buftei si Snagovului, caci socoteam inadmisibil ca regele sa mai astepte a fi relansat de Sanatescu sau Ica, trebuind neaparat sa plece la Bucuresti ca sa declansam neintarziat lovitura cu sau fara Ionel(maresalul), respectiv contra lui si nu puteam risca mai ales ocazia poate, ba mai mult ca sigur, ultima si unica de a-l chema la Casa Noua si a pune mana pe el.
…(ATENTIE LA SECVENTA ARESTARII!!!)
Maresalul refuza sa urce si trebui fortat sa umble ca sa nu fie dus pe sus. Bila, voinic al dracului, il ridica din umar peste 3 trepte dar neputand sa mearga-n rand toti trei sergentul-major trebuia de-acum sa-l impinga pe arestat, treaba la care Anton il ajuta cu pumnii, carandu-i maresalului cativa zdraveni in spate si imbrancindu-l cam brutal de manie ca acesta ii sabota operatia rapida a incarcerarii si carandu-i in acelasi timp cu jargonul temnicerilor: Nu vrei sa mergi? Las ca te invat eu, paseste, ba, ridica-ti cracii, faci pe nebunul, hai? Uitate, na, incapatanatule! si se auzi un pumn in spate ce suna ca dat intr-un butoi. Ma apropiasem de scara cu gandul sa le dau o mana de ajutor…cand Mike iesi din birou si-mi striga:Vezi sa nu-l capieze pe mosneag, probabil ca nu poate misca de frica! Si-ntradevar in clipa aceea Bij(maresalul) zbiera ca un posedat de spaima mortii: Unde ma duceti? la care Anton il apostrofa: Lasa gura si sa vezi! si-i aplica simultan un alt direct in spate.
Atunci Ionica intoarse capul si-l scuipa in fata spunand: Nemernicule, porcule, slugoiule, nu meriti uniforma, n-ai fost o zi pe front, ai s-o platesti cu viata! Anton si-a scos batista sa-si stearga fata de scuipat, apoi i-a tras batranului un pumn in ceafa de i-a mers untul si in fine si-a scos pistolul si i-a bagat gura in spate intre coaste in dreptul inimii si i-a spus: Misca, ma, altfel te-mpusc, javra batrana!”
Despre ce este vorba de fapt? Despre tradarea tarii de catre rege si apropiatii sai cu care a facut 23 august. Cautati informatii despre Poarta de la Iasi = tradarea unor generali care erau in stransa legatura cu regele; au facut o bresa in linia de aparare in intelegere cu sovieticii, a.i. acestia sa declanseze atacul masiv asupra noastra; ce urmareau regele et co? Sa-i demonstreze maresalului ca situatia tarii e grava si sa-l forteze sa incheie razboiul.
Intelegeti?! Mai intai slabesti apararea tarii, apoi vii si spui ca tara e in pericol si trebuie scoasa din razboi.
Vasile C. Dumitrescu, repet, OFITER DE INFORMATII
Fragmente din cartea „O istorie a exilului romanesc” care cuprinde scrisori si articole scrise de Vasile C. Dumitrescu, in perioada 1944-1989. A facut parte din serviciul de informatii al armatei romane, deci un om inteligent, instruit si informat, a plecat din tara dupa 23 august in Germania unde a predat cursuri de stiinte politice ofiterilor armatei germane, a fost vice si presedintele Asociatiei Presei Libere din Occident, un adevarat patriot care si-a sustinut tara prin articolele publicate in presa straina si prin pozitiile luate in fata propagandei maghiare in privinta Transivaniei.
„Raspunzator de conditiile dezavantajoase in care s-a produs capitularea Romaniei in 23 august 1944, se reproseaza persoanelor care conduc acest grup(e vorba de un grup din exil), de a fi sabotat actiunea inceputa in 1943 de maresalul Antonescu si de ministrul sau de externe, in vederea desprinderii de Germania, pt ca meritul trecerii Romaniei alaturi de aliati sa poata fi speculat ulterior, in scopul de a realiza BENEFICII ELECTORALE
… la 23 august 1944 lumea politica era preocupata de electoral.
… Antonescu nu a putut incheia un armistitiu, tocmai datorita sabotajului la care s-a dedat clica de la Externe. Acum se pretinde ca nimeni nu putea sa stea de vorba cu el! Acum cativa ani, Argetoianu pretindea ca nu a stiut niciodata ca Antonescu ar fi dus tratative in acest sens. In ce priveste centrala de spionaj de la Externe, eu nu ma refer la tratativele duse de Buzesti & co. cu stirea guvernului, ci la actiuni clasice de sabotaj, asa cum sunt definite si pedepsite de Codul de Justitie Militara. Vasiliu C. a definit o astfel de actiune, „Rezistenta contra nemtilor”. Intamplarea face ca eu sa cunosc foarte bine chestia. Se facea spionaj cu stirea si aprobarea lui Maniu (motiv pentru care procesul n-a ajuns niciodata sa fie judecat). Pe front insa mureau nu „fascistii” lui Antonescu, ci soldatii romani!
Infamia de la 23 august consta in aceea ca s-a supralicitat „conditia” pt a se asigura viitorul electoral! Ca tara si poporul roman s-au lasat prostiti nu se poate confunda cu „vointa nationala”.
…Problema lui 23 august 1944 a fost dezbatuta pe larg in ultimii ani. Pt cei ce si-au asumat raspunderea loviturii de stat, singura salvare este de a obliga emigranta si poporul roman sa accepte LEGENDA „eliberarii Romaniei de sub jugul fascist”. Cu lipsa de scrupule ce a caracterizat viata noastra politica in trecut, a fost angajata in aceasta actiune politico-politieneasca persoana regelui, pentru a inchide gura poporului roman, santajandu-l cu autoritatea institutiei monarhice.
…Cunoasteti faptele: de buna credinta sau nu, oamenii politici democrati au dus in cursul ultimului razboi o politica ce servea exclusiv cauza aliatilor, fara nici o nuantare macar, de a face pe cat posibil, promovarea intereselor romanesti. Aceasta a dus in mod necesar la actiunea de la 23 august 1944. In orbirea lor, acesti oameni au mers atat de departe, incat nu au stiut sa faca nici o deosebire intre diferitii „aliati”, datorita faptului ca cercurile straine franco-anglo-americane nici ele nu faceau in acel timp vreo deosebire. Teama de o eventuala intelegere, de ultim moment, intre Hitler si Stalin, i-a determinat pe anglo-saxoni sa renunte la propriile lor interese in centrul si S-E Europei, deci si la sacrificarea Romaniei. Partidele noastre politice s-au conformat, atat inainte, in timpul, cat – si acest fapt nu trebuie trecut cu vederea – si dupa 23 august 1944.”
Acum facem legatura: maresalul obtinuse anumite conditii, nu suficiente, mai avea nevoie de inca 2; aceste 2 conditii sunt confirmate de toti. Ele au fost acceptate pe 22 august, cu o zi inainte de arestare, dar nu au fost comunicate si maresalului, asta reiese clar din stenogramele procesului.
Cine au fost cei care de la inceput l-au sabotat pe maresal? Consilierul de la legatia romana din Stockholm – G. Duca, care actiona la ordinul lui Niculescu-Buzesti = seful serviciului cifru din Min de Externe, adica toata corespondenta trecea prin mainile lui. Niculescu-Buzesti era membru PNT si apropiat de Maniu, cu care comunica mereu. Totodata, era si prieten cu regele, era des la palat. Un alt personaj apropiat de rege si Buzesti era Mocsoni-Stircea, care a fost maresal al palatului, mare maestru de vanatoare si ceremonii, secretar particular al regelui, individ implicat pana peste cap in 23 august.
Si o completare la cele de mai sus. Unele au mai fost postate, dar consider ca este necesar sa fie reluate.
Mihai Antonescu vorbeste despre 2 conditii care mai trebuiau acceptate de catre URSS pt a incheia armistitiul: neintoarcerea armelor impotriva Germaniei(o facea doar daca ataca Germania prima) si o zona neutra in care armata sovietica sa nu intre si unde guvernul roman sa aiba autoritate.
Maniu recunoaste ca a venit raspuns favorabil de la Stockholm. Numai ca o da cotita cum ca nu i-a spus maresalului pt ca stia ca si acesta avea o relatie la Stockholm si a presupus ca stie. Aiurea!
Inca o marturie, tot a lui Maniu, in sedinta de guvern din 16 sau 17 sept 1944 – tot stenograme.
Stenogramele guvernului Sanatescu, au fost publicate.
„Avem deosebite marturii si documente din care reiese felul cum am pregatit noi armistitiul. A avut niste tentacule si dl. Mihai Antonescu, raspandite in mai multe parti ale Europei. Intre altele, a avut sugestia si i s-a pus in vedere ca, daca va face armistitiul, se va asigura O ZONA NEUTRA in care sa nu poata patrunde aliatii.
Am vazut eu textul si va puteti inchipui in ce situatie suntem noi azi, guvernul acesta, regimul acesta, si in special noi, care am lucrat efectiv in pregatirea acestui armistitiu, cand ni se va pune in fata, maine-poimaine, ca Antonescu a avut promisiunea lui Molotov – O ZONA NEUTRA pe care noi nu o avem…”
Deci Maniu recunoaste ce obtinuse maresalul iar ei nu!
Iar raspunsul pt ambele conditii venise de la Stockholm, fara sa il comunice maresalului.
Trebuie facuta legatura cu urmatoarele 3 marturii ale unor persoane care au trait atunci si care au fost implicate din plin in evenimente: George Duca – consilier la legatia Romaniei din Stockholm, Pamfil Seicaru – apare in 2 momente, o data in 1940, a doua oara in 1944, trimis de maresal la Madrid pt a pregati armistitiul, apoi Vasile Dumitrescu – ofiter din serviciul de informatii al armatei.
De pe site-ul
http://www.ovidiu-vuia.de/151-295_Vol%20I_Sub%20Zodia%20Cartii.htm
Este vorba de Ovidiu Vuia, medic roman, a trait in Germania, a corespondat cu Pamfil Seicaru.
Consider că declaraţiile lui G. Duca, de totului clar lămurite în Memoriile sale apărute în editura lui J. Dumitru, Muenchen, 1984, vol. III, pag. 54-101 nu lasă nici dubiu când în jurnalul său de zi, la 23 August 1944, ora 11 şi jumătate notează: “Ultima oră: guvernul s’a format în frunte cu generalul Sănătescu, având la externe pe Buzeşti! O ascensiune prea bruscă, căreia – în ciuda excepţionalelor calităţi – nu ştiu zău, dacă va rezista. Mă amuză însă faptul că din August 1943, când dânsul m’a însărcinat – în treacăt fiind la Stockholm – să reprezint pe rege şi opoziţia unită, peste capul guvernului şi al lui Nanu, stabilind, în acelaşi timp, un cifru secret între noi, din anul trecut, zic, mi-a dovedit o prietenie aproape afectuoasă, ce m’a mirat. Fosta mea antipatie pentru dânsul a dispărut, în bună parte, faţă de nepreţuitele servicii pe care le-a adus cauzei…”.
Deci consilierul de la legatia noastra confirma ca lucra pe ascuns, cu toate ca ambasadorul roman F. Nanu – adica seful consilierului – era cu el in acelasi loc.
Pamfil Seicaru in 1940:
„În 1940 începutul lui Octombrie am primit o însărcinare din partea conducătorului Statului, generalul Antonescu, să fac în Spania, Portugalia şi Franţa o luare de contact cu conducătorii acestor State spre a le explica de ce România este alături de Germania. Aşa am fost în audienţă la Salazar, la ministerul de externe al Spaniei care era şeful Falangei şi cumnat al lui Franco şi la mareşalul Petain. Bine înţeles că se dăduseră instrucţiuni ca şefii legaţiilor respective sa-mi deea tot sprijinul.
Desigur am fost primit cu toate atenţiile, dar, probabil că instrucţiile primite de secretarul general al ministerului de externe – Creţzeanu, au fost să zădărnicească misiunea, ceea ce am verificat la Lisabona: prin propriile legături am izbutit să am audienţă la Salazar spre marea şi evident, neplăcuta surpriză a ministerului în funcţiune, diplomat de carieră. Surpriza a fost şi mai mare când am fost primit de preşedintele republicii. În 1945 am ajuns la Madrid (luna Mai). Între timp fusesem condamnat la moarte în lipsă. Am rămas uimit când ataşatul militar mi-a spus că nu poate lua contact cu mine fiindcă la legaţie urmează să se desbată cazul Şeicaru. Am înţeles. Furia celor de la legaţie era că eu începusem să public sub semătură articole în care arătam situaţia creată României prin capitularea fără condiţii făcută de rege cu sprijinul şefilor partidelor democrate, Maniu şi Dinu Brătianu. Ceva mai mult: ridicam problema Basarabiei, ceea ce a provocat panică. Un reprezentant al legaţiei s’a dus la ministerul de externe să expună situaţia, în care se aflau toţi funcţionarii legaţiei şi ministrul, de a fi rechemaţi şi cerea ca cenzura să oprească publicarea. Au fost trimişi la plimbare. În acest climat de ostilitate, am decis să plec la Palma de Mallorca unde am rămas 7 ani şi am rămas într’o voită izolare. Nu erau compatrioţi pe care prezenţa mea să le ameninţe cariera, sau să le tulbure socotelile.”
Ce spune? Ca in loc sa primeasca ajutor de la reprezentantii guvernului, acestia il sabotau.
Pamfil Seicaru in 1944:
L-am vazut pe maresalul Antonescu la Olanesti in ziua de 7 august 44. Mi-a cerut sa plec urgent in Spania, la Madrid. Iata un adevar care se ocoleste in special in emigratie: Conferinta de la Stockholm, in vederea negocierilor unui armistitiu, care s-au dus cu d-na Kolontay. Initiativa negocierilor a venit de la Stalin. La Stockholm era, ca ministru al Romaniei, Nanu. Maresalul mi-a spus: „Am obtinut 3 puncte, mai sunt inca 2 puncte; le vom avea. Rusii nu vor sa-i apuce iarna. Carpatii anuleaza valoarea tancurilor. De aceea avem nevoie, dat fiind ca armistitiul se va incheia, de o baza de aparare in afara hotarelor tarii. Rusii vor semna armistitiul asa cum il cred eu favorabil, in conditiile actuale, tarii noastre. Dar nu-l vor respecta. Sigur vor fi incalcari si nu vom putea protesta in presa noastra. Asa cum am vorbit, avem nevoie in afara Romaniei de organe de presa prin care sa denuntam opiniei internationale orice incalcare a celor prevazute in acordul de armistitiu. Spania este tara in care noi putem desfasura denuntarile rusesti ale obligatiilor luate, Franco nu va relua cat va trai relatiile cu Rusia Sovietica. Deci nu vom fi impiedicati. Vei pleca imediat acolo, la Madrid vei cauta sa inchiriezi sau chiar sa cumperi o tipografie. Esti de meserie si gazetar si tipograf. Vom face si depozit de hartie. Cauti colaboratori pt o publicatie in limba franceza si alta in limba engleza, amandoua saptamanale. Dupa ce ai aranjat totul, te intorci ca sa stabilim programul de actiune. Vei avea semnat de Ica un ordin de a ti se pune la dispozitie suma necesara pt arvuna. Ma tii la curent cu ce ai facut prin ministrul Dumitrescu.” Deci plecarea mea era cu un scop precis, urmand sa ma intorc pt a primi ultimele instructiuni. Totul trebuia sa fie tinut secret. Stia doar Mihai Antonescu. Din nefericire, acest diminutiv politic cauta sa-si asigure pt orice eventualitate prietenia regelui. Legatura cu regele o facea prin Niculescu-Buzesti, seful cifrului. Imediat ce s-a aflat de misiunea mea, s-a comunicat legatiei germane ca eu nu plec la Madrid, ci la Lisabona pt a semna armistitiul. Uluiti, cei de la legatia germana nu stiau ce sa creada: cel care sustinea in articole razboiul contra Rusiei sovietice si denunta imperialismul moscovit mergea sa semneze armistitiul. In consecinta, nu mi-a dat viza de tranzit, ci numai de intrare in Germania, la Viena urmand sa mi se dea viza de iesire. Am plecat totusi, desi imi dadeam seama ca ceva s-a produs, o indiscretie.
…
Afirmatia blocarii mele in Germania a confirmat-o ministrul roman la Berlin, generalul Ion Gheorghe, intr-o carte in care a relatat ca i s-a comunicat denuntul venit de la Externe, ca am misiunea de a semna armistitiul la Lisabona.
Si totusi, raspunsul de la Stockholm a venit?
Extras din Stenogramele Procesului Maresalului Antonescu – depozitia lui Iuliu Maniu:
“Mihai Antonescu: daca dl maresal a declarat ca nu poate executa conditiile armistitiului din cauza art 1, care prevedea drept clauza expresa intoarcerea armelor in contra germanilor, si domnia sa solicita sa se modifice, credea ca trebuie sa se modifice acest articol, dl maresal Antonescu, ca trebuie tratat pt ca sa se modifice acest articol in sensul ca numai cand germanii, sa fie scos acest articol, ramanand angajamentul ca daca germanii ar opune rezistenta, atunci dl maresal sa intoarca armele pt a apara interesele romanesti. Si daca, cu acel prilej, dl Maniu a auzit acest lucru?
Iuliu Maniu: punctul de vedere, constant, al dl maresal a fost si in conversatia de atunci, de la Snagov, cat si in cele ulterioare care le-am avut la domnia sa, in casa domniei sale, era ca dansul, ca militar, nu poate sa calce un contract pe care l-a incheiat. Deci dansul, ca general roman, nu poate sa se intoarca in contra acelora care i-au fost soti de lupta. Un pct de vedere foarte frumos, dar nu politic. Punctul meu de vedere era: natiunea nu poate fi oprita in calea ei cu un cuvant de onoare dat de cineva, fie chiar prim-ministru sau fie chiar maresalul tarii. Daca anumite motive personale impiedica pe actualul presedinte de consiliu sau maresal al tarii, ca sa incheie un act oarecare, din pct de vedere al moralei, atunci este alta solutie: sa dea locul altuia. Da’ nu se poate ca un om de stat sa spuna ca am dus tara la prapad, dar mi-am salvat onoarea. Nu este balanta dreapta.
I.M.: ca dansul nu poate. Si a mai spus si altceva, care n-avea drept sa spuna, ca situatia militara este de asa si germanii sunt atat de puternici in Romania, incat o incercare de natura aceasta ar duce la sigura infrangere a Romaniei, deci nu poate lua raspundere pt asa ceva.
Dar asta mi-a spus-o dl maresal, nu cu ocazia cand l-am vazut la Snagov, ci ulterior, inainte de a incheia noi armistitiul.
MA: dle presedinte, daca isi amnteste dl Maniu ca in discutia de la Snagov, cu dl maresal, domnia sa a spus, atunci cand era vorba ca eu sa tratez si sa solicit modificarea art 1 din conditiile de armistitiu, in sensul cererii dl maresal de a nu se spune formal intoarcerea armelor… dl Maniu a spus ca si dansul continua tratative…si asupra acestui pct si asupra altor puncte.
IM: intr-adevar, in decursul tratativelor si la Cairo si la Stockholm, a stapanit aceasta intrebare. Si atunci, am convenit la Cairo si la Stockholm, cu dna Kolontay, ca aceasta nu este o conditie indispensabila, ci numai in cazul daca armata germana se va opune actiunii care o va dezvolta guvernul. Sau aceia care vor face armistitiul.
MA: insa v-as ruga foarte mult sa intrebati dvs, stie dl Maniu ca s-a primit, fie din partea aliatilor, prin tratativele domniei sale, fie din parte doamnei Kolontay, de la Stockholm, s-a primit intr-adevar, modificarea formala a conditiei de intoarcere a armelor impotriva Gremaniei pana in ultimul moment? Fiindca aceasta a afirmat domnia sa si ar fi un lucru foarte grav. Fiindca acesta a fost temeiul moral al maresalului, ca militar, care a spus: Eu ca soldat nu pot sa intorc armele impotriva unui fost aliat, atat ca pozitiune formala daca…eu vreau sa scot tara din razboi; daca eu voi fi atacat, atuncea voi raspunde, fiindca fostul aliat ma impiedica sa-mi fac datoria de roman si de militar fata de tara mea. Sa nu fie clauza formala si nu am primit, pana la 23 august, nu am primit aceasta modificare. E o problema fundamentala pt noi.
IM: da, va rog. In fine, noi cu Stockholm n-am fost in legatura oficiala, in care am fost cu Cairo. In Cairo discuta printul Stirbey, cu cei trei ambasadori… insa la Stockholm aveam legaturi particulare…legaturi personale cu un domn de acolo, care altfel era un inalt functionar la Legatie(este vorba de George Duca), si de acolo am primit instiintarea ca, in legatura cu preliminariile de la Cairo, la Stockholm sunt dispusi, la sugestia URSS, sa faca 2 schimbari, pe care noi le-am primit cu insufletire… Si anume, intai ca armata germana nu trebuie numaidecat s-o atacam, ci numai in cazul daca ea va avea o atitudine ostila evidenta noii situatiuni care se va crea; al doilea, ca se poate pune in vedere, ca un obligament precis, ca o anumita zona din Romania nu va fi invadata, nici nu va fi folosita de spatiu de trecere pt trupele rusesti. Aceasta numai de la Stockholm am primit aceasta instiintare.
PRESEDINTELE: dar de la Cairo?
IM: A, de la Cairo, nu.
P: De la Cairo nu. Formal?
IM: Ma rog?
P: formal insa ati primit ceva si atuncea formal?
IM: nu, o instiintare, cum eram in legatura, o instiintare, ca precum se vede, dna Kolontay este dispusa ca sa faca aceasta promisiune in numele URSS. Fireste ca noi am primit vestea foarte bucuros. Or, mai tarziu, maresalul Malinovski a tinut sa declare ca Rusia nu e obligata numai de conditiile facute la Moscova si ca, prin urmare, conditiile de armistitiu sau tratativele de armistitiu, anterioare ori ulterioare, nu sunt obligatoare pt URSS. De aici s-a intamplat apoi ca noi a trebuit, n-aveam ce face altceva, a trebuit ca sa iesim in contra… in contra armatei germane, care avea atitudine cu totul ostila fata de noua asezare a lucrurilor si ca a trebuit sa suferim ca intreaga Romanies a fie folosita pe post de drum de trecere pt armatele sovietice.
MA: dl presedinte, daca dl Maniu isi aminteste ca a comunicat vreodata d-lui maresal Antonescu, mie sau oricarui membru al guvernului despre ceea ce domnia sa afirma azi, anume ca URSS ar fi consimtit modificarea articolului unu din clauzele de armistitiu si anume neintorcerea armelor, drept conditiune formala, in proprii termeni, a clauzelor de armistitiu?
IM: nu, nu mai puteam sa fac lucrul acesta, fiindca modificarea s-a intamplat in ultima faza a tratativelor. Daca imi aduc bine aminte, tocmai in preziua a venit un aviz in acest sens de la prietenul nostru din Stockholm.
P: din Stockholm.
IM: care insa nu era cu nimic…
P: dar eu, de aceasta…de acest…de aceasta modificare a conditiunilor in ceea ce priveste lupta contra nemtilor nu am putut aviza nici pe dl Ion Antonescu si nici pe dl Mihai Antonescu, deoarece ele mi-au fost avizate prin Stockholm in preziua acestei…
IM: in ultimul moment si nu in forma oficiala
MA: d-le presedinte, daca isi aminteste dl Maniu ca in dimineata de 23 august a venit la…a trimis la Snagov pe dl Gh Bratianu, 23 august 44. Si care a fost misiunea d-lui Gh Bratianu in legatura cu incheierea armistitiului si rolul d-lui maresal Antonescu?
IM: da, este adevarat ca eu m-am prezentat…am cerut audienta la dl maresal, inca din 22…in acea luna. Si m-am prezentat impreuna cu dl Mihalache si am aratat d-lui maresal ca noi vedem a fi complectamente gresit ca nu iesim imediat din Axa si ca nu facem armistitiu. Dl maresal si-a aratat alta parere. Deci n-am avut nici o intelegere.
P: care a fost aceasta parere?
IM: ca nu putem iesi din armistitiu.
P: nu putem incheia armistitiul
IM: nu putem incheia armistitiul
P: in ziua de 22 august…
Ion Antonescu: ati fost dvs la mine?
IM: cu dl Mihalache.
MA: era pe front.
IA: eram pe front.
IM: cu dl Mihalache.
MA: d-le presedinte, cred ca nu cunoaste povestea mai bine ca noi.
IA: va rog, sa precizeze cand, dimineata a fost la mine?
IM: asta n-as putea spune. Nu, nu, amanunte de astea, cu avalansa evenimentelor din ceas in ceas…
IA: eu am venit la ora 5 de la …
IM: va rog, o sa stabiliti prin dl Mihalache. El va fi…
IA: dl Mihalache a fost…
IM: ma rog. Am fost eu cu dl Mihalache.
P: da. Va rog! Cum ati consemnat?
…
IM: ne-a raspuns noua amandorura…ca armistitiul nu se poate face…fiindca armata germana este prea puternica in Romania…asa, afland aceasta, eu l-am rugat pe dl Mihalache ca in dimineata urmatoare…
IM: fiind insa ca eu doream ca armistitiul sa fie facut intr-un fel de intelegere nationala si fiind de parere ca un armistitiu incheiat si prin colaborarea guvernului si, in special, persoana d-lui Antonescu, care avea si puterea in mana si avea si autoritatea morala trebuitoare, se poate face mai iute si mai usor. De aceea l-am trimis pe dl Mihalache.
MA: d-le presedinte, dl Maniu a facut parte din guvernul de la 23 august… Domnia sa, in dimineata de 23 august, a trimis pe dl Gh Bratianu la dl maresal, pt ca sa-i propuna ca dl maresal sa incheie armistitiu. Dl Maniu afirma ca nu i-a comunicat d-lui maresal modificarea conditiilor venite de la Stockholm, adica articolul intai privitor la intorcerea armelor in contra Germaniei, fiindca n-a mai avut timp. Aceasta e prima chestiune. Daca dl Gh Bratianu a venit la Snagov si a discutat cu dl maresal si cu mine chestiunea asta a incheierii armistitiului si dl Maniu credea ca atuncea trebuia ca dl maresal sa incheie armistitiul, atunci cum explica dl Maniu raspunsul pe care l-a dat putina vreme mai inainte, ca n-a avut timp sa comunice aceasta ultima schimbare de la Stockholm?
IM: va rog sa va inchipuiti ca intr-asemenea evenimente lucrurile se dezvolta cu o repeziciune cinematografica si lucrurile se schimba din moment in moment. La tot cazul, eu nu stiu daca dl Gh Bratianu cunostea acest amanunt ori ba, fiindca, va puteti inchipui, aceste tratative, care se duceau fie la Cairo, fie in Stockholm, fie la Madrid, trebuia sa fie duse cu cea mai mare discretiune, caci daca n-ar fi fost duse in cea mai mare discretiune, nu reuseam sa surprindem pe germani. De aceea, despre schimburile de telegrame care se faceau si despre schimburile de vederi care se intamplau, nu erau incunostiintati decat un cerc foarte restrans de oameni. Fireste, era dl Dinu Bratianu si dl Mihalache si atat.
P: Despre tratativele armistitiului nu erau incunostiintati decat un cerc foarte restrans de oameni, ca dl Dinu Bratianu, George Bratianu si Mihalache si, in consecinta, era greu de facut comunicari si altora. Acest fapt explica ca dl Mihai Antonescu nu a fost informat.
IM: pe cat stiu eu ca nu l-am informat…Si pt ca eu stiind ca dl Mihai Antonescu…are legaturile dumisale cu dna Kolontay si cu Stockholmul, credeam, e foarte firesc, ca cel putin atat cat stiu eu stie si d-lui.
…
MA: d-le presedinte, dl Maniu a afirmat ca la 22 august 44, seara, la ora 9, l-a vazut, impreuna cu dl Mihalache, pe dl maresal. Pe de alta parte, domnia sa i-a spus…a spus aici ca nu a avut vreme sa comunice nici d-lui maresal si nici mie modificarea conditiilor…
MA:…la 23 august, dl Maniu nu a gandit ca trebuia sa comunice d-lui maresal, n-a mai avut vreme, a spus inainte, sa comunice d-lui maresal modificarea conditiilor primite de la dna Kolontay. Este de presupus, de vreme ce la 23 august l-a trimis pe dl Gh Bratianu ca sa faca demersuri ca dl maresal sa semneze armistitiul, insemneaza ca in seara de 22 august, cand l-a vazut dl Maniu pe dl maresal, atuncea dl maresal nu voia sa semneze. Daca dl maresal nu voia sa semneze, de ce nu i-a comunicat, cu prilejul intalnirii cu dl maresal, de ce nu i-a comunicat atunci d-lui maresal acea modificare venita de la Stockholm?
IM: dati-mi voie, d-le ministru, intai sa fac observatia ca n-am precizat…ora la care l-am vazut pe dl maresal… 22 seara…
IM: da, d-le presedinte, am spus, nu era o conditie oficiala precizata si care ar fi putut forma baza la o actiune de stat. Al doilea, credeam ca dl ministru MA este, cel putin atat de bine informat cu ce se petrecea acolo ca si mine.
MA: daca-si aminteste dl Maniu ce a discutat cu dl maresal la 22 august, cand l-a vazut seara?
IM: am discutat mai multe chestiuni, intre altele si chestiunea armistitiului si a raporturilor de forta dintre noi si germani, in ipoteza ca facem lovitura de stat. Dl Mihalache a fost de fata si d-lui va putea sa spuna, ca si mine, cum a decurs aceasta conversatie, da’ eu nu pot sa comunic amanunte. Vedeti dvs, in asa avalanse…de evnimente, de conversatiuni, care sigur nu pot fi prea linistite, ca era foarte presanta chestiunea si timpul era scurt, n-as putea sa iau asupra constiintei mele o …”
Ion Mihalache nu a mai fost audiat in cadrul procesului dar a trimis o scrisoare instantei prin care povesteste intalnirea avuta cu maresalul Antonescu. Maniu nu apare nicaieri ca fiind de fata la intalnirea cu maresalul, deci Maniu a mintit.