New Eastern Europe: Victoria unui candidat controlat de Plahotniuc la prezidenţiale va întoarce RM la autoritarism; Forţele politice noi sunt singura şansă spre schimbare

New Eastern Europe: Victoria unui candidat controlat de Plahotniuc la prezidenţiale va întoarce RM la autoritarism; Forţele politice noi sunt singura şansă spre schimbare

Sursa: jurnal.md Foto: jurnal.md 498 09.09.2016 14:16
După 25 de ani de independenţă, Republica Moldova reprezintă un exemplu clasic al unei oligarhii post-sovietice. Ţara deteriorată de sărăcie, corupţie şi criză demografică este condusă de un cerc restrâns de oameni, aflaţi în jurul oligarhului Vladimir Plahotniuc. Acesta controlează întreg aparatul de stat, sistemul justiţiei, iar în cazul în care candidatul său va câştiga alegerile prezidenţiale, Moldova se va întoarce la autoritarism. Situaţia poate fi schimbată doar dacă, la următoarele alegeri, cetăţenii vor alege forţe care nu au legături cu actuala clasă politică.

Sunt concluziile unui articol semnat de Kamil Całuscercetător principal la Centrul pentru Studii Estice) din Varşovia, şi publicat de New Eastern Europe.

Potrivit autorului, Republica Moldova este condusă de un grup restrâns de oameni, preocupaţi de protejarea propriilor interese politice şi de afaceri şi aflaţi în jurul celui mai puternic politician şi om de afaceri din Moldova – Vladimir Plahotniuc.  Dacă candidatul său va câştiga alegerile prezidenţiale de pe 30 octombrie 2016, acest model se va consolida în continuare. Acest lucru va însemna restabilirea autoritarismului de pe timpul fostului preşedinte Vladimir Voronin, şi a guvernării partidului său, PCRM.

Totuşi noul model de autoritarism moldovenesc va fi mai eficient decât cel dezvoltat de comunişti. Spre deosebire de Voronin, Plahotniuc are resurse financiare mai mari (care cresc odată cu preluarea controlului asupra instituţiilor aflate anterior în mâinile fostului prim-ministru Vlad Filat) şi un aparat  media mult mai eficient şi puternic.

De asemenea, el are posibilităţi mai mari de manevră politică, pentru că – deşi controlează în totalitate Partidul Democrat – Plahotniuc nu se bazează doar pe această formaţiune politică.

În ultimul an, oligarhul a reuşit să supună un număr considerabil de foşti membri ai PCRM, întreg PL-ul şi o parte din PLDM, fapt care îi permite să facă apel la un electorat larg şi să gestioneze o varietate de grupuri în Parlament, în funcţie de nevoile sale. Nu există nicio îndoială că interesul lui Plahotniuc este de a menţine controlul asupra aparatului de stat, ceea ce înseamnă că el nu este interesat de reforme reale care ar putea compromite acest control.

Un indice care ilustrează eşecul total al transformării Moldovei este politizarea completă a sistemului judiciar. Încă de la începutul independenţei, sistemul de justiţie a arătat tendinţe de corupţie şi servilism faţă de grupurile politice şi de afaceri. La începutul lui 2000, justiţia era subordonată elitelor politice centrate în jurul preşedintelui Voronin şi, ulterior, a început să servească drept instrument de intimidare a concurenţilor săi politici şi de afaceri.

După înlăturarea comuniştilor de la putere în 2009, Moldova a asistat la un proces de subordonare treptată a sistemului judiciar de către Vladimir  Plahotniuc. Astăzi Plahotniuc are o influenţă decisivă asupra activităţii Procuraturii Generale, Curţii Supreme de Justiţie, Consiliului Superior al Magistraturii, instituţiilor anticorupţie (inclusiv Centrului Naţional Anticorupţie) şi în mod indirect, asupra judecătorilor din ţară.

În ciuda protestelor cetăţenilor, după înlăturarea lui Filat de pe scena politică, Plahotniuc a continuat să-şi  întărească influenţa asupra sistemului judiciar. Un exemplu în acest sens a fost realegerea lui Mihai Poalelungi, un judecător de încredere al lui  Plahotniuc, la funcţia de preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie. Dependenţa justiţiei de politic este pusă în aplicare, atât prin mecanismele de corupţie cât şi intimidare. Un exemplu frapant de subordonare a judecătorilor este cazul Domnicăi Manole. La începutul lui 2016, Manole a emis o hotărâre favorabilă pentru opoziţia anti-Plahotniuc. În consecinţă, Procuratura a deschis dosar penal împotriva ei.

Subordonarea justiţiei moldoveneşti de către Plahotniuc face sistemul extrem de politizat şi utilizat în mod regulat pentru jocurile politice împotriva oponenţilor oligarhului. Nimic nu indică faptul că, în viitorul apropiat, Moldova va asista la o reformă reală şi la depolitizarea sistemului de justiţie. Or, în forma sa actuală, acesta rămâne un instrument puternic în mâinile elitei politice, care ar putea fi pierdut (sau preluat de către concurenţi), în cazul în care vor fi implementate reforme.

Situaţia economică sumbră generează o serie de probleme sociale: criza demografică, emigrarea în masă, exodul de creiere, traficul de fiinţe umane şi corupţia profundă. Autorităţile moldovene s-au dovedit a fi incompetente în a eradica sau reduce amploarea acestor fenomene, în special, a migraţiei şi a corupţiei.

Măsurile anticorupţie ale guvernelor succesive din ultimii 25 de ani nu au adus rezultate concrete.  Şi asta din cauza lipsei de voinţă politică pe de o parte, şi a politizării instituţiilor de stat, pe de altă parte. Instituţiile care trebuie să lupte cu fenomenul corupţiei de fapt sunt folosite ca arme politice.

În deceniile următoare, Moldova este ameninţată de o intensificare dramatică a crizei demografice. Conform studiilor, populaţia ţării va scădea până în 2050 la aproximativ 2,5 milioane (cifra nu ia în considerare migranţii sezonieri). Procesul de a exodului creierelor va continua şi va deveni tot mai vizibil odată cu retragerea specialiştilor educaţi pe timpurile URSS.

Situaţia poate fi schimbată doar printr-o presiune constantă şi fermă a cetăţenilor asupra autorităţilor şi preluarea prin metode legale a puterii de către forţe politice care nu au legătură cu actuala clasă politică. Desigur, acest lucru ar fi doar începutul unui drum dureros spre viitor mai bun. Dar, fără participarea activă şi consecventă a cetăţenilor în viaţa politică a Moldovei, fără dorinţa de a acţiona în interesul lor şi fără o voinţă minimă de a face sacrificii, o schimbare reală în ţară nu va fi niciodată posibilă.