CD
367 aprobate
denitsoc@gmail.com
66.71.243.139
DE CE UN RĂZBOI VA FI BUN PENTRU RUSIA
– „Odată ce lumea se va schimba, se vor deschide noi orizonturi și oportunități. Principalul lucru este să te apuci de treabă”
De Alexander Dughin

Discuțiile Rusia-NATO au dus confruntarea la un nou nivel. Rusia insistă ferm asupra unui refuz oficial de a accepta țările de după 1997 în NATO; Occidentul persistă în poziția sa, oferind în schimb ceva inutil și neimportant, sau cel puțin de importanță secundară.
Poziția Moscovei în acest caz – și acesta este un element nou și important – nu este reactivă și nu pasivă, ci OFENSIVĂ.
NATO ne presează activ de 30 de ani, Dar abia acum Rusia este coaptă pentru a contesta acest lucru pe bune.În politica mare, doar forța decide totul. „Pe bune” înseamnă „prin forță”.

Moscova ia o schimbare serioasă.
Lumea unipolară este terminată. Contrar disperării lui Biden și a elitelor mondiale de a face o ultimă încercare de a salva globalismul și hegemonia americană – și acesta este sensul sloganului de campanie al lui Biden (Bild BackBetter – „Rebuild Everything Again and Better”, adică „Back to the unipolar 90s”), sau teza lui Klaus Schwab de la forumul de la Davos (Marea Resetare) – timpul istoric nu este reversibil: Rusia și China reprezintă deja doi poli independenți, solidaritate față de problemele majore ale lumii.

Aceasta înseamnă că multipolaritatea este stabilită aici și acum.
Cu toate acestea, în istorie, schimbarea ordinii mondiale globale, din păcate, se realizează adesea prin războaie. Cei care pierd, în nici un fel nu sunt de acord să recunoască în mod voluntar schimbarea evidentă. Este un fel de verificare a realității. Aparent, mai avem de făcut ceea ce ar fi trebuit să facem – și nu am făcut – în 2014.

Reuniunea Rusia-NATO a arătat în mod clar ca ambele părți sunt gata să escaladeze, iar a ceda acum înseamnă a pierde ireversibil. Kremlinul în mod clar nu intenționează să facă acest lucru. Dar Occidentul pur și simplu nu poate in orgoliul sau sa cedeze pozitia dominant pentru una egalitara. Aceasta nu ar fi doar o pierdere a feței, ci o recunoaștere a înfrângerii ambitiilor hegemonic Globaliste.
Ca de obicei, rușii au avut nevoie de mult timp pentru a se decide, așa că acum trebuie să se grăbească spre înainte.

Să ne uităm în lumea care este pe cale să devină o realitate.
Nu va exista un război nuclear. Miza este prea mică pentru ca Washingtonul să riște anihilarea totală a umanității.

În principiu, sancțiunile prezentate și demonizarea finală a Rusiei, ruperea legăturilor sale cu Europa și încercarea de a o izola complet, epuizează programul de răspuns sanctionator. Occidentul speră, dacă nu să împiedice ceea ce urmează, atunci să gestioneze în favoarea sa consecințele sale. Acest lucru nu va fi ușor. Dar este mai bine să avem Occidentul ca adversar cu drepturi depline decât ca hegemon sau pretins aliat (se va termina – așa cum s-a încheiat de atâtea ori în istoria Bizanțului și a Rusiei – în trădare).

Pretenția Occidentului de a fi măsura valorilor universale a eșuat. Nici Măcar Occidentul în sine nu mai crede în acest lucru. Și alte națiuni și civilizații nu trebuie să împărtășească pesimismul său istoric și debutul perversiunii totale.
Fiecare națiune are propriile logos-uri. Logosul Occidentului s-a dezintegrat în praf…
Deci, concret: cum se vor desfășura evenimentele, dacă o vor face –decât să înghețe într-o altă pauză grețoasă?

Estul Ucrainei merge la Novorossia până la capăt. Acest lucru nu este negociabil. Este o parte conștientă a lumii slave răsăritene, a fost întotdeauna, contrar propagandei rusofobe sălbatice. Novorossia – întregul Banc Stâng al Niprului + Odessa – așteaptă de mult ca acest lucru să devină realitate.
Noul stat ar trebui acceptat imediat în Uniunea Slavă răsăriteană, împreună cu Rusia și Belarus.

Acest proiect va necesita o idee nouă.
Principalele sale caracteristici nu sunt greu de văzut: Renașterea slavă (tradiție, identitate, conștiință de sine istorică) + justiție socială care este – politica de dreapta + economia de stânga, exact ceea ce așteaptă toată lumea. Vom pierde a șasea coloană imediat după ce prima lovitură este trasă, nu va trebui să convingem pe nimeni – se va autodistruge de teroare.

Liberalismul și occidentalismul vor dispărea, orice altceva – atât de stânga, cât și de dreapta – va rămâne. Aici sarcina este de a le uni în numele marelui scop. Și așa va fi.
Sancțiunile pe care occidentul le amenință vor termina restul – nu te poți gândi la un instrument mai bun pentru a curăța trădătorii și agenții străini. Doar patrioții care nu au de gand să meargă sau să alerge in alta parte vor supraviețui. Și va fi ora lor – ora noastră – întârziată timp de 30 ani grei.

Problema Ucrainei occidentale este deschisă. Cu greu vom fi bineveniți acolo. Dar dacă îi eliberăm pe ruteni și transferăm o parte din structurile lui Kolomoisky magnaților individuali ai Kievului(care se află în Est și, prin urmare, vor fi asimilați de la începutul campaniei), ceva poate fi rezolvat. Cu toate acestea, acest lucru va necesita nu numai eforturi militare, ci și ideologice.
Dacă se ia ceva, trebuie dat ceva. Cu estul Ucrainei totul este clar. Cu vestul ei nu totul, sau mai degrabă nimic nu este clar.

Aici se află principala problemă – putem împinge granița mult mai departe spre vest și putem aduce cei 20 de milioane de oameni înapoi în contextul slavon de est natal. Dar bazele militare americane sunt inacceptabile pentru noi, chiar și pe malul drept. Cu toate acestea, odată ce lumea se va schimba, se vor deschide noi orizonturi și oportunități.

Principalul lucru este să te apuci de treabă.
Deși direcția principală este spre vest, este important să ne diferențiem pașii.
În paralel cu Uniunea Slavă răsăriteană, este necesar ca Uniunea Eurasiatică să devină realitate. Tentativa de revoltă din Kazahstan și factorul taliban din Afganistan ne-au reamintit că lucrurile sunt șubrede și în Asia Centrală.
Trebuie să acționăm decisiv și acolo. Prietenii și aliații noștri trebuie să decidă rapid în ce măsură sunt prieteni adevărați. Și să acționeze în consecință, mai degrabă decât să numească rusofobii în funcții ministeriale. Acest lucru va trebui să fie verificat în mod serios.

Avem un mare aliat – China, care trece prin ceva similar cu Taiwanul și cu protecția integrității teritoriale – în Xinjiang, Tibet și în zonele de frontieră. Sprijinul său este esențial. Occidentul duce un război pe două fronturi – cu noi și cu chinezii. Aceasta este o oportunitate unică – suntem un colos militar, China este un colos economic. Împreună suntem comparabili cu Occidentul și chiar îl depășim. Și cel mai important: ei, în Occident, sunt trecutul, noi suntem viitorul.

Este important să implicăm alți aliați, în special Iranul și Pakistanul (suntem pe cale să avem summituri cu aceste țări). În plus, este necesar să se asigure cel puțin neutralitatea Turciei și a Indiei, care este aproape garantată.

Și apoi putem începe ….
Suntem cei mai buni la acțiune directă. Sa nu ne pierdem și confuzionam în negocieri caci timpul se scurge. După ce se va face prima mișcare decisivă, ne vom regăsi într-o nouă realitate cu legi noi.
O să ne dăm seama acolo.
Noi, rușii, nu ne-am dorit niciodată un război. Dar întotdeauna am luptat. Și întotdeauna am câștigat.

Sursa: Telegram : https://telegra.ph/Dugin-Why-a-War-Will-be-Good-for-Russia-01-17

Traducerea: CD

NOTA TRADUCATORULUI:
Dughin greșește fiind pro-război, dar are dreptate spunând că războiul ar fi în avantajul Rusiei.
Singurul argument real împotriva războiului este cel umanitar. O mulțime de oameni, ruși și ucraineni vor fi victime al unui razboi fratricid. Și acesta este argumentul decisiv care înseamnă că nu ar trebui să existe un război.

Dar în afară de asta, ocuparea Ucrainei, federalizarea acesteia și aducerea ei în Uniunea Rusia-Belarus, poate fără unele părți occidentale, ar avea sens pentru Rusia și cred că este realizabilă.
Razboiul ar fi foarte probabil în beneficiul istoric pe termen lung al Rusiei.
În exact același mod în care ar fi foarte dificil să se argumenteze că reatașarea sudului de către Lincoln la Confederatia Nordului nu și-a sporit pe termen lung puterea.

Ar fi o trecere de la slavii răsăriteni consumând energii în luptele interne la slavii răsăriteni uniți într-un bloc comun și prezentând un front unificat.
La fel a fost cu Prusia si Germania în 1866, la fel un război fratricid, istoria se face si prin razboaie spre durerea mamelor care isi pierd fiii.
Ideal ar fi ca lamurirea problemei incendiare a Ucrainei sa se faca într-un mod pașnic, chiar dacă va dura mult mai mult si ar avea mai puține șanse de succes.

Mai este o situatie care poate aduce rezolvarea pasnica si care trebuie avuta in vedere si anume situatia in care Ucraina, ca sa-si salveze cel putin minimul teritoriu istoric, sa accepte retragerea republicilor slav-ruse, cat si a celorlate teritorii ce apartin Poloniei, Slovaciei, Ungariei si Romaniei si sa adopte o pozitie neutra, nealiniata, o finlandizare.
Intr-o asemenea situatie ar dispare apetitul occidental pentru Ucraina si nu ar mai exista SITUATIA UCRAINA.
Singura problema este si aici: au ucrainienii seriozitatea si caracterul filandezilor?