Privilegiile Bisericii Ortodoxe?
Dușmanii a tot ce este românesc nu au scăpat ocazia de a se deda la un nou atac împotriva Bisericii Ortodoxe Române. Televiziunile, toate încăpute pe mâna unor strategi și mercenari ai anti-românismului, au dat zilele acestea un concurs substanțial acestui atac mârșav. S-a ajuns până acolo ca să se afirme că una din revendicările „străzii”, cu care se va merge mâine la Cotroceni, ar putea fi și asta: să se renunțe la privilegiile de care se bucură BOR…
Întâmplarea face ca unul dintre tinerii activi la ultimele manifestații să mă sune și să mă roage să-i corectez stilistic un set de propuneri pe care dorește să le recomande grupului constituit ad hoc în Piața Universității pentru a se prezenta la Cotroceni cu propunerile participanților. Ei, bine, una din propuneri era ca Johannis să intervină public să demaște și să condamne campania de manipulare denigratorie ce se duce împotriva BOR. Așadar, acesta este adevăratul spirit din Piața Univerisității, doamnelor și domnilor de la Pro Tv, TVR etc!
Nu mă întind la vorbă, nici nu cunosc exact care este situația „privilegiilor” pe care le-ar avea preoții ortodocși, dar țin să fac apăsat o precizare, o remarcă: în comparație cu celelalte culte din România, care primesc din străinătate subvenții masive, suspect de masive, Biserica Ortodoxă nu are parte de așa ceva, dimpotrivă, ea este angajată într-un vast program de susținere a ortodoxiei românești din țările învecinate și din diasporă!
Am avut ocazia să predau la câteva facultăți de teologie, ortodoxă și ne-ortodoxă. Am avut astfel ocazia să mă minunez de campusurile universitare impecabil puse la punct în care învață și trăiesc studenții unor culte ne-ortodoxe, creștine. Nu s-a ferit nimeni să-mi spună cu lux de amănunte că acele edificii și servicii puse la dispoziție studenților sectanți fuseseră obținute prin donații din străinătate, de la corelegionari, de la forurile superioare ale cultului respectiv! Era la mijloc și o tehnică de atragere, de prozelitism: sunt multe avantaje materiale pe care le poți dobândi în România lepădându-te de ortodoxie, gest care mi-a fost sugerat, ba chiar am fost invitat în chipul cel mai explicit să-l fac!… Doar și printre studenți, majoritatea aparțineau cultului respectiv numai de câteva luni, căci era aceasta o condiție pentru a fi primit în campusul mirific, cu bursa aferentă etc., etc…
Biserica Ortodoxă Română nu are alt sprijin decât al nostru, al enoriașilor, al românilor! Și acest sprijin îi permite Bisericii să susțină o activitate extrem de bogată și de diversificată pe planul lumesc al existenței. Cei ce trăiesc în afara Bisericii nu au cum să cunoască această acțiune pe care Biserica a întreprins-o dintotdeauna. Se știe doar că primele școli și primele așezăminte spitalicești au funcționat prin grija Bisericii. În lumea modernă, statul a preluat o bună parte din atribuțiile Bisericii, dar Biserica nu a încetat să fie mai departe preocupată de sărăcia și suferința poporenilor săi, de condițiile vieții materiale, ostenindu-se pentru a alina aceste suferințe. Fără însă a-și limita și neglija menirea sa specifică: de a-l ajuta pe om să se mântuiască, să-și dobândească loc de verdeață și lumină pentru viața cea adevărată, de Apoi!
Voi reveni asupra acestei chestiuni cu o relatare mai veche, a unei discuții cu Prea Fericitul Teoctist.
Deocamdată mai fac o precizare pentru cei care comenteză pe acest site: am cenzurat câteva comentarii care făceau propagandă ateistă sau anti-creștină. Nu multe, căci majoritatea comentatorilor sunt conștienți de faptul că ne confruntăm cu o vastă acțiune anti-creștină, anti-ortodoxă, al cărei scop ultim este dezintegrarea noastră etnică. Suntem agresați pe toate planurile, suntem în legitimă apărare, avem îndreptățire pentru a răspunde chiar mai dur acestor atacuri! Salus Animi Suprema Lex!
Am cenzurat de asemenea câteva comentarii pline de răutate și neadevăr la adresa unor ierarhi, a cinului preoțesc. Unele dovedeau limitele unor minți ușuratece, altele se vădeau a fi atacuri mercenare, făcând parte din vasta strategie anti-românească declanșată la lumina zilei după 1990.
Site-ul nostru își propune să dezbată și probleme ale credinței. Dar nu putem accepta decât comentarii pătrunse de importanța subiectului, animate de smerenie și speranță. În tradiția cea mai românească! Cine vrea „să se mândrească” pe site-ul nostru și să ia în deșert numele Domnului și al Neamului, al Bisericii, a greșit adresa. Să încerce vizavi!…
Sigur că Biserica Ortodoxă este privilegiată în România! Are imensul privilegiu și imensa responsabilitate de a fi Biserica Neamului. Aceasta este realitatea, simplă și impozantă, iar din această realitate decurge o serie întreagă de obligații și servituți pentru BOR care nu pot fi așteptate de la celelalte culte.
Dixi!
Ion Coja
5 noiembrie 2015
‘toate-s vechi si noua toate’
„Tabla valorilor morale ale omului modern, care a pierdut viziunea altei vieti, care-i era menit, e, insa, rasturnarea totala a fagaduielii de bucurie-n suferinta si de rasplata in Slava, pe care Predica de pe munte le aducea acum doua mii de ani: saraciei, blandetii, inimii curate, duhului impaciuitor, milostivirii, setei de dreptate si prigoanei suferite pentru ea.
Fericiti cei indestulati – raspunde veacul acesta lui Histos, ca acelora e imparatia acestei lumi si alta nu e. Fericiti cei tari, ca aceia vor stapani pamantul. Fericiti cei cumpliti si neinduratori, ca aceia nu se vor teme de nimeni. Fericiti cei ce rad si se bucura, ca aceia de nimic nu au nevoie. Fericiti cei indrazneti ca aceia vor avea parte de praznic. Fericiti semanatorii de vant, ca aceia se vor chema fiii furtunii. Fericiti cei iscusiti, ca aceia vor afla taina multor lucruri. Fericiti veti fi, cand va vor slavi si va vor tamaia, mintind pentru voi, caci v-ati aflat plata acum, pe pamnt, si maine de voi cine o sa-si mai aduca aminte!
Bogatia, ideal suprem al omului ahtiat sa smulga vietii cat mai multa si cat mai intensa bucurie pamanteasca, in scurtul ragaz ingaduit omului pentru asta; puterea, iscusinta, galceava, banuiala, ne-ndurarea, lauda de sine, care sunt sculele cu care dobandesti puterea si cu care o tii atunci cand ai dobandit-o, alcatuiesc valorile esesiatle ale codului moral modern, chiar atunci cand ipocrizia le drapeaza-n altele, aparent potrivnice.”
(Mircea VUlcanescu – Crestinul in lumea moderna – raul veacului si criza Bisericii-1940)