Primatul Papei sau Primatul Holocaustului?
A cui slugărnicie josnică a maculat
beatificarea monseniorului Vladimir Ghica?
Nu vreau să-i spun pe nume și nici măcar să-l știu pe mizerabilul, pe amărîtul, pe sufletul de slugă care, în fața a sute de mii de credincioși, pătrunși de solemnitatea și vibrația rarisimă a unei slujbe de beatificare, a strecurat în textul biografiei oficiale a Prințului Vladimir Ghica mențiunea penibilă potrivit căreia Monseniorul Ghica, în anii războiului, ai dictaturii Mareșalului, ar fi salvat evrei „de trimiterea în lagărele morții”!
Dacă ar fi adevărată născocirea asta, apoi atunci merita să se vorbească mai pe îndelete despre curajul și eroismul prințului. Dar netrebnicul – mă refer la autorul textului, nu la cel care a citit textul, sper să fie persoane diferite!, știa că minte, așa că a spus numai câteva vorbe pripite, cât să bifeze prezența obligatorie a omniprezentului holocaust chiar și la acest ceas de aleasă trăire creștinească! Nu se putea fără dumnealui holocaustul!… Inexistentul holocaust a devenit placa turnantă a oricărei evocări istorice! Un fel de castravete, din vestitul scheci al lui Micea Crișan! Trebuie pomenit oricare ar fi subiectul discuției, al evocării!…
…Ai fost plătit, nevrednicule papistaș, ca să pomenești, aiurea-n tramvai, minciuna cea mai degradantă din câte minciuni se spun despre neamul de oameni din care se trage Monseniorul Ghica?!… Ai făcut-o ca să ne strici bucuria?
Care lagăre ale morții?, căci nu le-ai numit, le-ai lăsat să le ghicim noi, adică cele din Transnistria?! Teoretic, corect puteau fi invocate Auschwitzul și alte „lagăre ale morții” adevărate, din Germania și Polonia, unde chiar au ajuns și evrei din România, ca efect al Diktatului de la Viena. Dar cu acei nefericiți se știe bine că monseniorul Ghica nu a avut nicio tangență! Numai cu evreii din București, din „Regat”, putea să se exercite opera caritabilă și eroică a Prințului, de salvare din lagărele morții, ceea ce însă nu s-a întâmplat din motivul binecuvîntat de Dumnezeu și bine cunoscut la Vatican, că în Transnistria și nicăieri în România nu au existat lagăre ale morții decât după 1945, acele lagăre în care evreii nu prea au călcat decât ca anchetatori, procurori… Într-unul din ele și-a găsit sfârșitul de martir și Fericitul întru Domnul prinț Vladimir Ghica. Vestitele „lagăre ale morții” din Transnistria există numai în inventarul mincinos alcătuit la București de comunitatea evreilor și românilor netrebnici! Mincinoși și oportuniști! Jepcari și nerușinați! Sfînta slujbă de beatificare nu trebuia să-i amintească nicicum!
Nu! Intruziunea acestei bădărănii nu aparține Vaticanului! Nu s-a făcut cu ordin „de sus”! Dimpotrivă, din partea Înaltului Scaun Pontifical avem recunoașterea activă, răspicată, a adevărului: Românii nu au niciun amestec în holocaustul evreiesc din anii 1939-1945!
Mai este nevoie să amintesc în ce împrejurări, în ce fel Vaticanul s-a pronunțat asupra acestei chestiuni?
Din păcate da, mai este nevoie să repetăm de zeci și sute de ori că în România, inclusiv în Transnistria, nu au existat „lagăre ale morții”, nu a fost nici urmă de Holocaust anti-evreiesc! Să repetăm această „veste” până vom acoperi glasul răgușit al minciunii instituționalizate prin legi tembele, nerușinate! Să repetăm și să se afle de tot românul îngrijorat de ce aude despre „crimele” părinților noștri: frați români, frați creștini, sunt crime inventate, sunt minciuni nerușinate, minciuni criminale, căci au adus multă suferință unor oameni nevinovați, unui popor, al nostru, nevinovat!
Avem cel puțin două certificate de bună și omenoasă purtare a românilor față de evrei emise de la cel mai înalt nivel al Vaticanului, al Bisericii Catolice. E de neconceput ca organizatorii, autorii români ai textelor care au consemnat beatificarea prințului moldo-vlah să nu le cunoască și să intre atfel în conflict de opinie cu Înaltul Pontif!
Mai întâi, în 1943, la „cald”, când zvonistica evreiască scornea cele mai demente minciuni despre evreii din România, expuși în Transnistria unui regim de exterminare. Vestitul Papa Pius al XII-lea nu a ezitat nicio clipă și a trimis în România, în Transnistria, o misiune de informare, care să studieze și să verifice la fața locului cumplitele svonuri, în fapt acuzații extrem de grave la adresa României, a românilor, a creștinilor, la urma urmelor. Nu intru în detalii, mă rezum la esențial: urmare a raportului făcut pe seama celor constatate în Transnistria de echipa condusă de nunțiul papal monseniorul Andrea Cassulo, Înaltul Scaun l-a onorat pe guvernatorul Transnistriei, profesorul George Alexianu, conferindu-i cea mai înaltă distincție acordată în acel an: Orbis et Urbis.
Mai apoi, întărind definitiv această decizie a ilustrului predecesor, Papa Ioan Paul al II-lea, aflat în vizită la București, o vizită de trei zile, la recepția oferită în onoarea oficialilor români, a românilor respectați în mod deosebit de Vatican, Papa a avut grijă ca printre invitați să se numere și Șerban Alexianu, fiul lui George Alexianu!… În amintirea, desigur, a evreilor uciși de acesta, vreo două sute de mii, în zeci de lagăre „ale morții”!…
Cele două gesturi au o singură semnificație, un singur înțeles, care ne vine ca un veritabil mesaj al Vaticanului, rostit în 1943 și întărit din nou în 1999: în România nu a existat un holocaust anti-evreiesc!
Este cu totul neadevărată teza unui astfel de holocaust, chiar dacă această teză și-au însușit-o și nevrednicii conducători ai României de după 1990.
Nu mă doare că această minciună a dat din coate și s-a ițit pe scenă chiar și la beatificarea prințului Ghica, unde n-o invitase și n-o aștepta nimeni, căci nu se potrivea nici ca cumul cumului!…
Mă întristează să pricep că în mintea pustie a celui care a simțit nevoia să mai arate patronilor săi și cu această ocazie că se poate conta pe nemernicia sa, este fără limite, nu are restricții, în sufletul de slugă al acelui oficial catolic de la București slujba și demersul beatificării, al sanctificării, nu au fost trăite, înțelese, nu au fost „crezute”.
Beatificarea cuiva nu poate invoca decât fapte reale, verificate și răsverificate. Altminteri, cel mai mic neadevăr, strecurat cu sau fără bună știință în argumentația Înălțării, nu face decât să anuleze tot restul, toate celelalte „argumente”!
Căci – poate și pentru că eu unul am făcut o fixație pe acest subiect, impresia că se invocă minciuna suferințelor evreiești ca argument al sanctificării Monseniorului Ghica mi-a stricat toată bucuria! Toată mulțumirea de sine cu care am urmărit slujba până la momentul cu pricina, atât de nefericit!…
Au mai fost și alții să trăiască, să resimtă această frustrare?
Știu că au fost câțiva compatrioți, cu bune și firești sentimente față de frații noștri catolici, care s-au simțit jenați de o mică „răutate” din alt text al ceremonialului, când s-a afirmat că trecerea de la ortodoxie la catolicism ar fi ușurată de faptul că, în principiu, catolicismul ar fi mai ortodox decât ortodoxia, ar fi o ortodoxie „mai dreaptă”! (Nu sunt sigur că am citat exact.)
Am remarcat și eu această „floare de stil” cam neinspirată. Se iartă însă și se trece cu vederea între surori, între frați…
Dar potlogăria cu „lagărele morții” din România nu o putem lăsa nesemnalizată, chiar dacă n-o putem lega de frații noștri catolici, ca fiind semnficativă sau caracteristică în vreun fel. Ierarhilor catolici din România, din București îndeosebi, spre deosebire de cei din Biserica Ortodoxă, le e mai ușor să mărturisească răspicat adevărul despre Holocaustul imaginar din Transnistria! Sunt precedați și încurajați în acest sens de gesturile explicite ale celor doi Papi Maximi: Pius și Ioan Paul. Gesturi de care nu au voie să se dezică, infailibilitatea și primatul Papei fiind clar și fără excepție!
Cu atât mai mult ne surprinde că printre catolicii de la București se află totuși unul – sper să nu fie mai mulți, care pune Primatul Papei pe un plan secund față de primatul holocaustului!… Căci asta e epoca în care trăim, în plin primat al minciunii numite holocaust. Nimic nu este deasupra acestuia! Deasupra acestei minciuni!
Nu și pentru mine! Nu și pentru românii din ce în ce mai mulți care resping minciuna nerușinată numită Holocaustul din Transnistria!…
În concluzie, numai un individ fără Dumnezeu, care nu crede în sfințenie, care nu crede în rostul și „valabilitatea” beatificării, a sanctificării, își putea lua libertatea să amestece un neadevăr în cererea noastră către Scaunul Celest de a-l înălța în proximitatea Sa pe emisarul nostru, bravul prinț VLADIMIR GHICA! Fie-i numele binecuvîntat!
Ion Coja
Post scriptum. În schimb, m-am bucurat (cu oarecare mâhnire!), să aud Tatăl Nostru rostit de frații noștri catolici așa cum îl știu de când mă știu, cu Pâinea noastră cea de toate zilele… Așa l-a rostit și Mihai Eminescu, și Constantin Brâncoveanu… Fără neinspiratul întru ființă! Le mulțumesc și pentru asta.
Domnule Coja,
Repet mesajul din 20 septembrie:
în 5 şi în 7 septembrie am postat două comentarii, pe care administratorul dvs. le-a lăsat “în aşteptare” şi a a uitat să le dea publicităţii.
Vă rog să-i spuneţi să le posteze.
Domnule Ion Coja,
în 5 şi în 7 septembrie am postat două comentarii, pe care administratorul dvs. le-a lăsat „în aşteptare” şi a a uitat să le dea publicităţii.
Vă rog să-i spuneţi să le posteze.
„fratii nostri catolici”??? Valeuuu…, de unde ati mai scos-o si pe asta? Este o adevarata blasfemie. Catolicii sunt lucratorii lui Iuda. N-au nici o treaba cu credinta adevarata. Iar frati intru Hristos nu pot fi decat ortodocsii intre ei. Chiar in Sfanta Biblie spune Iisus Hristos: „Sa va aveti ca fratii”, referindu-se doar la cei care cred in El. Si singura religie care pastreaza neatinsa invatatura Lui, este religia ortodoxa.
„trecerea de la ortodoxie la catolicism” – Cu tot respectul Domnule profesor, aceasta afirmatie este o alta blasfemie. In vecii vecilor nu vor trece ortodocsii la catolicism. Poate doar fortati. Mai pe sleau, cu bata, ca in vremurile de demult.
In ce priveste adevarul privind existenta holocashului in Romania, chiar nu avem nevoie de vreo apreciere sau marturie din partea catolicilor. In Romania NU A EXISTAT HOLOCAUST. Holocaustul este o minciuna, o inventie jidaneasca, ca sa mai jumuleasca jidanii ceva miliarde tocmai de la urmasii victimelor lor.
Atentie! In ce priveste rugaciunea Tatal Nostru, mai este un amanunt modificat in decursul timpului. La fraza „Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel RAU”, am constatat in unele Biserici ca se spune „ci ne izbaveste de cel VICLEAN”. Cu alte cuvinte cel viclean, poate sa fie viclean dar sa aiba „totusi” un suflet bun. Pe cand atunci cand spui rau, inseamna ca acela reprezinta raul in tot ceea ce gandeste, spune si face. Este o diferenta uriasa, nu-i asa? Chiar duminica asta, cand am fost la Biserica, am auzit cele doua expresii. M-am cutremurat.
Multumim Domnule Coja. Sa va dea Dumnezeu sanatate!
Va cer scuze. Am vrut sa spun Domnule Profesor Ion Coja.
@ Vasi – E posibil ca BOR la comanda preafericitului mason sa-i mai dea o sansa la mantuire”Celui Viclean”.Or fi descoperit celebrii cercetatori britanici ca”Cel Viclean” mai are ceva urme de suflet in intestinul gros legat direct de obrazul gros si ca are in consecinta o cat de mica sansa la mantuire. Mai ales ca recent savantii au descoperit ca si unele animale mai evoluate au ceva asemanator,inclusiv sentimente(recunosinta fata de cel care-l hraneste,solidaritate cu acesta etc.) si germeni de simt moral. Am citit ceva similar inainte de’89 in lucrarea”Etica si etologie” a lui Emile Durkheim care intamplator este/era evreu.
Adica vreti sa spuneti ca „frati” cu dumneavoastra sunt si rusii si bulgarii si grecii si sarbii pentru ca sunt ortodocsi iar cu romanii care sunt greco-catolici sunteti dusmani ?
Fiti va rog dragut si edificati-ma sa nu mor prost.
Disocierea între „rău” şi „viclean” este oţioasă şi, mai mult, greşită, fiindcă este tocmai invers: cuvîntul „rău” defineşte aspectul general, care include şi forma benignă, de rău făcut din greşeală; exostă şi forma penală „omor din culpă”, cum e cazul şoferilor care accidenteaaază sau chiar omoară în trafic pe cineva dintr-un complex de cauze, în cadrul cărora şoferul este cel mai puţin vinovat (dacă, desigur, nu este beat). Pe cînd cuvîntul „viclean” semnifică variana cea mai gravă a răuli: răul făcut în mod deliberat, cu viclenie, cu perfidie, adică cu o pornire făcută în mod inteligent rea; e acel acel „hiclean” din vechime, cum e generalul Basta, care l-a asasinat pe Mihai Viteazul. Fraza „poate sa fie viclean dar sa aiba “totusi” un suflet bun” este o prostie patentă. Scris cu majusculă, semnifică conceptul moral şi filozofic de Rău, răul absolut, opus Binelui. De aceea, marele cărturar care a fost Mitropolitul Bartolomeu Anania l-a ortografiat în ediţia Bibliei sale, din 2001,în rugăciunea „Tatăl Nostru”, astfel: „ne izbăveşte de Cel-Rău”. În ediţia din 1968 a Bibliei, grafia este: „ne izbăveşte de cel rău”. În concluzie, analiza comentatorului Vasi, pe această temă, este superficială şi greşită şi, deci, „s-a cutremurat” degeaba, s-a speriat ca aceea care credea că îi va cădea drobul de sare de pe sobă. Dar, în privinţa catolicismului şi a holocaustului, a nimerit-o.
Referitor la acel „neinspirat întru fiinţă”, din comentariul d-lui Coja din Post Scriptum, tot carturarul Mitropolit Bartolomeu Anania susţine că „nu constituie o erezie”, dar şi el a păstrat traducerea versetului în forma „cea de toate zilele”, ca find „mai apropiată de sensul original” al textului biblic.
acesti indivizi-radu ioanid &co.umbla dupa avantaje materiale substantiale.subiectul cu asa zisul holocaust din romania este binecunoscut.gm
Catolicii de care se face referire in articol sunt de fapt greco-catolici, unitzi, apartinand de Biserica Romana Unita cu Roma(BRU). Monseniorul Vladimir Ghica, acest roman cu suflet mare si care avea 6 doctorate si care cunostea 26 de limbi, era greco-catolic, apartinand de Biserica Romana Unita cu Roma. De fapt unitii sunt ortodocsi, adeptii cultului bizantin, care pastreaza traditiile ortodoxe/bizantine, doar ca au ales sa se subordoneze Romei intrucat de la Roma ne tragem si nu de la Atena, Athos sau Moscova.
Desi in articolul respectiv nu este nominalizat cel cu „lagarele mortii”, banuiesc ca era apartinator cultului romano-catolic si la care apartinatorii nu sunt decat putini dintre romanii majoritari.
N-am fost la beatificare dar recunosc ca individul cu referire la lagarele mortii nu avea suflet de roman majoritar.
àm participat si eu la eveniment;au participat si doi fosti presedinti;este adevarat,nu am sesizat toate subtilitatile;per global a fost emotionant iar noi ortodoxii am fost primiti frateste;ma rog,nu este gresit poate sa cautam si nod in papura.