[Arhiva Românilor] Ion Varlam despre relațiile româno-evreiești
|
11:10 (acum 39 de minute) |
 |
||
|
||||
Șantajul cu antisemitismul
« În privinţa relaţiilor cu evreii, exista un lucru absolut inacceptabil pentru români şi anume şantajul cu antisemitismul, folosit deopotrivă ca mod de dominaţie şi ca mijloc de a împiedica cercetarea crimelor comunismului, încercarea de a diviza lumea în evrei şi antisemiţi, taxând drept antisemit pe oricine ridica o privire critica asupra evreilor şi de a recurge la acest argument pentru a culpabiliza comunităţi întregi, constituie metode de dominaţie bine cunoscute, din vechime , propavăduite de autorii tratatelor de şiretenie asiatică (vezi „Les Livres de la Ruse„), antemergătorii chinezi, persani, arabi şi evrei ai lui Machiavel. Aceasta „strategie„ tainică a fost adoptata şi de marxiştii occidentali – în perioada „luptei antifasciste„ – principalul ei propovăduitor fiind Gramsci, ale cărui scrieri, la modă în anii ’60, sunt ocultate astăzi deoarece s-ar întoarce împotriva celor care au obţinut grație ei hegemonia ideologică în Europa şi America. Eu cred că toată lumea, şi în primul rând cei de care vorbim acum – evreii (care au posibilităţi mult mai mari decât românii de a-şi face auzit glasul în mass-media) – ar fi fost scandalizaţi dacă, în 1945, când s’au descoperit ororile nazismului, armenii ar fi încercat să acapareze atenţia opiniei publice cu evocarea neîncetată a nenorocirilor lor de pe vremea genocidului la care i-au supus, în 1915, Junii Turci.»
•[…] Dar să vorbim şi de „şcoală Rosen-loanid”, care înmulțește aproximativ cu zece numărul morţilor şi evoca fapte care nu au avut loc niciodată.[…]— Şcoala Rosen-loanid„ are multi reprezentanţi în rândurile actualului establishement evreiesc din România și se definește prin solidaritatea cu oligarhia coloniala sovietica.Ea perpetuează la infinit șantajul cu antisemitismul, în primul rând pentru a-i apăra pe membrii ei împotriva consecințelor decomunizării. Aceasta „școală” a avut şi are un singur scop: sa asigure reprezentanților ei rolul de mari preoți ai ideologiei dominante, gratie căruia a dobândit pozițiile hegemonice pe care, deși nu prea mai sunt evrei în România, le ocupa şi astăzi. De aceea, ea se străduiește sa împiedice atât stabilirea adevărului despre totalitarismul marxist cât şi judecarea responsabililor regimului de natura criminala şi de origine străină care a dăinuit în România între 1948 şi 1990, deoarece acest lucru ar da în vileag turpitudinile membrilor ei, ale rudelor şi ale prietenilor acestora. Acest lucru este valabil întrucâtva și pentru unii din politologii şi analiștii evrei originari din România care trăiesc în Occident, unde au dobândit autoritate ca specialiști ai Europei de Est. Convertirea lor la democrație nu este decât parțială si conjuncturala: ei nu sunt solidari ‘cu forțele democratice din România şi nu doresc restaurarea democrației în tara noastră, decât în măsura în care acest lucru nu duce la revelarea adevărului despre rudele şi prietenii lor, ca şi la punerea în cauza a privilegiilor dobândite de aceștia ca beneficiari ai totalitarismului marxist de sorginte sovietica, în cursul primei vizite pe care a făcut-o în Israel după răsturnarea lui Ceaușescu, Mozes Rosen a declarat presei locale ca „în România, pentru evrei, regimul comunist a fost mai bun decât democraţia”, arătându-şi astfel, cu cinism, preferinţele. Urmaşul rabinului de sinistra amintire, doctorul Cajal, care nu are reputaţie de agent sovietic sau de securist, s’a alăturat şi el acelora ce vor sa asigure perenitatea structurilor create de Armata Rosie – împotriva celui care, ca simbol al Rezistentei Anticomuniste, reprezintă legitimitatea democratica şi continuitatea istorica a statului român – angajându-se ca parte în procesul prin care neocomuniştii au încearcat sa îl lipsească definitiv pe Regele Mihai de cetățenia pe care i-au retras-o în Martie 1948. Şi pentru că vorbim de sechelele comunismului, nu se poate trece cu vederea rolul jucat de unele personaje sinistre, printre care Mozes Rosen, ministrul de facto al afacerilor externe al lui Ceauşescu, şi Leonte Răutu (numele lui adevărat este Oigenstein), marele preot al marxismului ortodox (recte sovietic) până în 1982. Departamentul ideologic al CC al PCR, care a elaborat strategia de distrugere a României și a românilor, în vederea „vărsării” acestora în magma umana a imperiului marxist universal, a fost un cvasi-monopol al evreilor până puțin înainte de dispariţia lui Ceaușescu; asta scriind-o chiar unul din membrii acestei mafii în oficiosul establishmentului intelectual ex-comunist. Şi este foarte probabil ca însuși naționalismul caricatural din anii ’80, menit sa compromită durabil ideea naţională la români, sa facă parte din acest plan. Cred ca este aşa deoarece comisarii sovietici la dezromânizare au inventat teoria protocronismului, cu care i-au manipulat şi pe ex-legionarul l. C. Drăgan. Politia politica a PCR, Securitatea, a fost constituita tot de nişte evrei, ofiţeri NKVD: Grimberg-Nikolski, Neulander-Roman, Dulberger-Dulgheru, Koller şi Zeller, pentru a rămâne la organizatorii şi executanții programului de „lichidare fizica şi morala” a adversarilor politici şi a „dușmanilor de clasa”, ale căror rezultate încep de-abia acum sa fie cunoscute de opinia publica din tara. Aceasta distrugere a constituit prima etapa a planului de desfiinţare a naţiunii române, de care vorbim în alt capitol al acestei cărţi. Trebuie să-l amintim aici şi pe stalinistul rasist Silviu Brucan (tot un nume conspirativ), a cărui calitate de agent sovietic este reconfirmata, deopotrivă, de rolul de salvator al oligarhiei coloniale pe care-l joaca de când a reapărut pe primul plan al scenei politice în 1989, şi de faptul ca Moscova i-a conferit, din nou, misiunea de mentor al clasei politice şi de manipulator al opiniei publice. Pe care o exercita şi pentru a asigura continuitatea hegemoniei ideologice a clasei dominante, gratificându-i pe specialiștii în diversiune plasați de el în mass-media cu titluri ca „experți”, „analiști politici” sau „politologi”. Cu neobrăzare bolșevică şi acoperit de oricând posibilul şantaj cu antisemitismul, Brucan a făcut în străinătate declarații de natura rasista cu privire la români (care ar fi stârnit un adevărat scandal daca ar fi fost îndreptate contra evreilor!), revelând astfel adevărata motivație a încrâncenării cu care a urmărit şi urmăreşte în continuare distrugerea României. Tot la pasivul „scolii Rosen-loanid „ se înscrie şi gestul insultător al alegerii numelui unuia din criminalii comuniști pentru secţia româneasca a B’nai Brith. Faptul că cei care protestează mai vehement împotriva reabilitării lui Ion Antonescu i-au dat acestei instante numele lui Mozes Rosen, şi nu al unui fruntaş evreu care s’a distins prin cordialitatea relațiilor sale cu românii şi prin lealitatea sa față de România, ilustrează cât se poate de limpede ostilitatea lor față de țara noastră şi față de neamul nostru. […]»
Ion Varlam, extras din Pseudo-România,
Hai, că m-am enervat citind acest articolaș scris de Ion Varlam, despre care știu că a fost deținut politic în timpul lui Dej. Scrie că regimul comunist a fost de natură criminală și dominat de străini, mai precis evrei. E fals. Eu nu am fost în PCR, dar nici nu am fost contra partidului comunist. Regimul comunist nu a fost criminal. I varlam scrie că ex-regele Mihai ar fi reprezentat legitimitatea și continuitatea istorică a statului român. E fals. În prezent România e republică și are legitimitate și continuitate istorică fără rege. A a vut legitimitate și pînă în 1990.
„Departamentul ideologic al CC al PCR, care a elaborat strategia de distrugere a României și a românilor”
E complet fals! PCR nu a distrus România și pe români!
„ Cred ca este aşa deoarece comisarii sovietici la dezromânizare au inventat teoria protocronismului”
Acea teorie nu au inventat-o niște sovietici ci niște români și este mai veche.
„Trebuie să-l amintim aici şi pe stalinistul rasist Silviu Brucan”
Cred că Brucan a fost stalinist, dar nu a fost sigur rasist. „l, Brucan a făcut în străinătate declarații de natura rasista cu privire la români ”. Brucan a spus că românii nu vor învăța democrația nici peste 20 de ani. Acest lucru nu e rasism.
„Faptul că cei care protestează mai vehement împotriva reabilitării lui Ion Antonescu …”
Și eu spun că nu trebuie reabilitat Antonescu pt că din cauza lui au murit sute de mii de români, iar asta nu se poate ierta. A mers orb cu Hitler și a fost dezastru. Ce e de reabilitat?
În rest atre dreptate I Varlam. Evreii au reușit să impună prin lege un șantaj cu antisemitismul, lucru care este teribil de enervant și de stînjenitor.
„Regimul comunist nu a fost criminal.” Oare?
Opriti raketa, vreau sa aterizez pe Terra!
Urme romanesti in Egipt
Manastirea Sfanta Ecaterina * Muntenii valahi ai Sinaiului: Beduinii Gebalieh
In sudul Peninsulei Sinai, am intalnit o comunitate de obarsie romana, si anume – pe cea a beduinilor Gebalieh (Gebalieh – oamenii muntelui, munteni, dar si paznici sau aparatori, in traducere din limba araba), urmasii direct coboratori adusi de imparatul bizantin Iustinian pentru a ridica, sluji si proteja Manastirea Sfanta Ecaterina…George Vaida, in articolul „Relicte de limba daca in Peninsula Sinai”, aparuta in revista „Noi, Tracii”, nr. 130, din septembrie 1985, face referire la stransa inrudire dintre limba daca si irlandeza veche, precum si la originea carpatica si preceltica a irlandezilor, se opreste la substantivul irlandez „Galbhalai”, ce semnifica ocupant, colon, si din care ar fi derivat actuala lor denumire, cu formele mentionate in articolul citat: „Gabalia, Gabhalai”.
In secolul al IV-lea, imparateasa Elena, aflata la venerabila varsta de aproape 80 de ani, a purces intr-o calatorie la Ierusalim, unde s-a stabilit pentru o perioada de doi ani. Dupa ce a adus la lumina mormantul lui Iisus, ingropat sub templul zeitei Venus, si a gasit cele trei cruci pe dealul Golgotei, imparateasa a hotarat sa-si continue calatoria si a intrat in Peninsula Sinai, pentru a urma drumul facut de Fecioara Maria si Iisus, in vremea refugiului lor in Egipt. Dupa o ruta istovitoare, de aproape 2000 de kilometri, ajunsa in Assiut, cel din urma loc de popas in care Fecioara Maria, pruncul Iisus, batranul Iosif si moasa Salomea au stat vreme de sase luni in Egipt, si unde astazi se ridica Deir Al-Moharraq (Manastirea Arsa – in traducere din limba araba), sau cel de-al doilea Ierusalim, cum mai este denumit lacasul, imparateasa Elena decide sa strabata desertul dintre Nil si Marea Rosie si reintra in Peninsula Sinai, unde gaseste Rugul Aprins al lui Moise, in jurul caruia construieste un zid de caramida pentru protectie, iar langa acesta, porunceste sa se ridice o capela, ce va purta numele Capela Rugului Aprins.
Doua secole mai tarziu, intre anii 527 si 565 d.C., imparatul traco-dac Iustinian avea sa ridice in jurul Tufisului Sfant Manastirea Rugului Aprins, pentru a carei constructie aducea din Tara Romaneasca doua sute de familii de valahi. Manastirea Rugului Aprins isi va pastra acest nume pana in secolul al IX-lea, cand unui calugar al manastirii, aflate la poalele Muntelui lui Moise, i se va revela, intr-o viziune, ca moastele Sfintei Ecaterina, fecioara de vita nobila martirizata la numai 18 ani prin decapitare, in anul 305, la Alexandria, se afla ingropate pe varful celui mai inalt munte din Sinai, Gebel Katherina (2642 m). Un secol mai tarziu, calugarii manastirii aveau sa coboare relicvele in Biserica Schimbarea la Fata, unde astazi se pastreaza capul si mana stanga ale sfintei, intr-o racla de argint, depusa in sarcofagul din altarul lacasului. Dupa descoperirea moastelor si aducerea lor in biserica, lacasul care purta numele de Manastirea Rugului Aprins si-a schimbat numele, pastrat pana in zilele noastre, dupa cel al Sfintei Ecaterina… Multi pelerini romani la Sfintele Locuri se indreptau spre Palestina, venind dinspre Egipt, in care intrau prin Alexandria, iar de la Ierusalim isi continuau pelerinajul spre Sinai. Pelerinii valahi sunt mentionati in anul 1884, de catre calatorul englez Alexander William Kinglake, care ii intalneste intr-un han din Gaza: „Pe cand sedeam la intrarea chiliei mele, uitandu-ma jos, in curte, sosise din desert o caravana. Era compusa mai ales din pelerini moldoveni, care, spre a-si savarsi deplin misiunea, incepusera prin a vizita racla Fecioarei in Egipt, si acum se duceau la Ierusalim. (…) Acolo era pelerinul moldovan, in haina-i de samur si caciula de blana si gramada parului stufos…”.
Din nefericire, tezaurul si biblioteca Manastirii Sfanta Ecaterina, unde se afla documente importante referitoare la obarsia si istoria beduinilor Gebelieh, nu sunt deschise vizitatorilor, pentru ca monahii cu greu vor ierta si uita pierderea, in anul 1865, a celui mai valoros manuscris pe care l-au avut: Codicele Sinaitic, ce data din secolul al IV-lea, ce a fost dus de catre Tischendorff la muzeul din Petrograd, si vandut apoi la „British Museum” din Londra. Fara doar si poate ca un proiect serios dedicat originii valahe a beduinilor Gebalieh implica cercetarea documentelor nestudiate inca, referitoare la originile si istoria valahilor sinaiti, aflate in biblioteca Manastirii Sfanta Ecaterina (a doua mare biblioteca din lume, dupa cea a Vaticanului), unde se afla manuscrise si carti de cult romanesti, acte de arhiva si condici, hrisoave de danie romanesti, daruite lacasului de catre Grigore Ghica, Nicolae Mavrocordat, Petru Rares, Petru Schiopul, Vasile Lupu, Alexandru Ipsilanti, Alexandru al II-lea Mircea, Mihail Racovita, Ieremia Movila, Radu Paisie, Petru cel Tanar, Matei Basarab, ce au sustinut, impreuna cu multi altii, de-a lungul timpului, existenta acestui lacas, alaturi de familii boieresti, precum Balacenii sau familia Spatarului Mihail Cantacuzino, care intre anii 1668-1703, pe timpul egumeniei lui Ioachim Peloponesiacul, a intreprins un pelerinaj in Sinai, impreuna cu Doamna Elena, sotia lui Constantin Cantacuzino postelnicul (mama domnitorului Serban) si sora sa, Stanca, pelerinaj in amintirea caruia a durat in 1695 schitul monahal din Romania, de la Sinaia; sau fostul mitropolit Varlaam al Ungrovlahiei, care intreprinde un pelerinaj in Sinai, tot in aceasta perioada, sau domnitorul Constantin Brancoveanu, al carui tablou in marime naturala, donat manastirii de marele martir roman in anul 1696 si descoperit in anul 1935, de Marcu Beza, am avut ocazia fericita sa-l vad in biblioteca, inchisa astazi, din pacate, vizitatorilor, sau carturari romani, pelerini in Sinai, precum Dimitrie Bolintineanu (1819-1872), care a tiparit cartea „Calatorii in Palestina si Egipt” (Iasi, anul 1856) sau cunoscutul etnograf, folclorist si muzicolog iesean, Teodor Burada (1839-1923), ce si-a publicat notele scrise in calatoria facuta in Sinai in ziarul „Evenimentul” din Iasi…Tot in biblioteca manastirii se afla si documentul cunoscut sub numele Achtiname, imprimat cu palma Profetului Mohamed, o copie a scrisorii de protectie ce dateaza din anul 623, ce a fost luata de catre sultanul turc Selim I si dusa in palatul sau din Constantinopol, si care astazi se afla in Muzeul Topkapi din Istanbul, prin care musulmanilor li se porunceste sa protejeze manastirea si sa aiba relatii de buna cooperare si pace cu crestinii. De altfel, ca o dovada a mentinerii unei relatii stranse cu musulmanii, in vremea Califatului Fatimid, intre anii 1101-1106, comunitatea monahala a permis ca o capela din interiorul Manastirii Sfanta Ecaterina sa fie transformata in moschee. Pentru a sublinia importanta studierii documentelor referitoare la Gebalieh, aflate in biblioteca Manastirii Sfanta Ecaterina, mentionez si descoperirea uluitoare, din anul 1978, a 4 tone de manuscrise vechi, in 25 de lazi, ce au fost ascunse intr-o tainita a zidurilor vechi ale manastirii, scrise in limbile greaca, latina, siriana, araba, armeana si besa, care este limba veche traca, si una din cele patru limbi paleocrestine in care se faceau slujbele bisericesti in manastirile din Sinai, fapt confirmat si de relatarea pelerinului italian Antoninus Placentinus, care a vizitat manastirea in anul 570.
De altfel, astazi exista tribul beduinilor numiti Bezy (Beziya) din Tor, iar in secolul al XVI-lea, calatorul de origine ceha Christophe Harant mentiona ca beduinii din zona Manastirii Sfanta Ecaterina isi numeau capeteniile „capi”, iar calatorul german Samuel Kiechel, in acelasi secol, relata ca acesti beduini spuneau paduchilor „pedoci”. Bessi (bessoi) era denumirea crestinilor de la Marea Neagra, descendenti ai geto-dacilor, pe care arabii, cunoscandu-le originea, i-au denumit „llah”, o derivatie a cuvantului vlah. De altfel, exista un manuscris in biblioteca manastirii, care este o copie dupa un document din secolul al VI-lea, in care este mentionata aducerea beduinilor Gebalieh de la Marea Neagra, din tara valahilor (bilad al-Aflah)…
Astazi, valahii sinaiti cunosc legenda originii lor, care a devenit o traditie orala, si isi duc traiul in Sfanta Ecaterina, dupa legea lor nescrisa, fiind foarte atasati de pamantul lor. Un recensamant efectuat in anul 1968 estima numarul Gebelieh la 1100 de suflete. Astazi, ei sunt divizati in patru clanuri: Awlad Jindi, cu patru subgrupuri: Abu Kristian, Abu Jaes, Abu Masaud si El Diquni, clanul Awlad Saleem, cu ramurile Abu el Heim, Abu Mugannam, Al Agra si Abu Meqbil, clanul Hamayda, cu diviziunile Abu Hajazi, Abu Musaad, El Sana si El Hashash, si clanul Wahabet, cu ramurile Abu Heb, Abu Karsh, Abu Ghnimen, El Whebi, El Heneni, Abu Saeid. In timpul verii, ei isi duc traiul in micile oaze de verdeata aflate la altitudine, iar pe masura ce vremea se raceste, intre lunile noiembrie si martie, revin in vaile de la poalele muntilor, unde temperatura este mai ridicata, ocupandu-se de gradinarit si cresterea animalelor… In gradinile, numite karm sau bustan, ce sunt imprejmuite cu ziduri masive de piatra, pentru protectie impotriva animalelor sau inundatiilor, ei cultiva legume si pomi fructiferi, precum meri, migdali, maslini, mandarini, smochini, curmali, piersici, caisi. Micile livezi ce se gasesc adesea la altitudine sunt irigate si ingrijite chiar si cand proprietarii locuiesc in alta parte, iar in trecut, venitul mic adus de fructele vandute in El-Tur era folosit pentru a cumpara cereale. Spre deosebire de gradinile pe care le amenajeaza la nivelul solului, beduinii valahi isi construiesc locuintele la nivel mai ridicat de cel al vaii, pentru a le proteja de apa ploilor neregulate, ce provoaca inundatii. Construirea caselor este permisa pe teritoriul tribal numai membrilor tribului, si se face numai de catre acestia, teritoriul avand o importanta majora, fiind locul unde ei isi pot sapa puturile, planta livezile sau ridica locuintele si unde se afla resursele din care ei pot trai. Locuintele sunt impartite intr-o zona destinata oaspetilor, majlis, si una privata, destinata exclusiv membrilor familiei, numita mahram, cu intrari separate. Apa este adusa cu camioane speciale, dar este scoasa si din puturile adanci, sapate de beduini, si la care toti membrii tribului au acces in mod egal. Cresterea animalelor, precum camilele, oile, caprele, este o alta ocupatie importanta, cei ce locuiesc in imprejurimile orasului Sfanta Ecaterina detinand in jur de 5-10 animale de familie, iar cei ce au locuintele in zonele muntoase, in jur de 15-20 animale de familie. Anual, are loc in Wadi el Sheikh o cursa de camile. In ciclul anual migrator, un prilej de intalnire a membrilor Gebalieh, raspanditi pe intregul teritoriul tribal, il reprezinta pelerinajul la mormintele seicilor, considerati patroni spirituali ai comunitatii, numiti ziyara sau zwwara, prilej cu care ei se roaga pentru sanatate, fertilitatea femeilor, protectia animalelor sau recolta bogata si intaresc legaturile intre ei. Cei mai respectati membri ai comunitatii organizeaza pelerinajul, prilej cu care se strang contributiile pentru sacrificiul tribal al animalelor. La mormant, participantii se aduna, inconjurand locul sfant, fiecare familie stand in cercuri mici… Dupa-amiaza, fiecare barbat, urmat de membrii familiei sale, inconjoara mormantul, impreuna cu animalul ce urmeaza sa fie sacrificat, arzand tamaie si rostind „Surat Al-Fatiha”. Dupa sacrificarea animalului, urmeaza masa festiva, si toti pelerinii mananca impreuna, intr-o atmosfera familiala. Pana la razboiul din Sinai, din 1956, Gebalieh celebrau zwwara la mormantul lui Nebi Saleh, dupa unii, un profet arab pre-islamic, dupa altii, un strabun al tribului Sawalha, aflat intre Wadi Mur si Wadi el-Sheikh. In prezent, Gebalieh merg in pelerinaj, in luna august, la mormantul Seicului Harun, iar o parte a tribului, la mormantul unui stramos al beduinilor valahi, Seicul Awad, in a doua zi a Sarbatorii Sacrificiului, Eid el Adha. Unii beduini practica individual zwwara, saptamanal, si unii membri inca merg la mormantul Seicului Neni Saleh sau la cel al Seicului Habus, unde femeile beduine lasa diferite obiecte de imbracaminte pentru binecuvantare. Desi in unele dintre aceste locuri n-a fost inmormantat nici un sfant, ca in cazul Seicului Nebi Saleh, ingropat in Ramla, in Israel, aceste morminte au rolul de loc de adunare tribala (maq-ad) cum este si in cazul Seicului Habus, ce are doua morminte, intr-unul fiind inmormantat sfantul, iar celalalt fiind doar un loc de adunare.
Gebalieh ce traiesc in apropierea manastirii ajuta la treburile administrative ale lacasului, un numar mic dintre ei fiind angajati permanenti ca bucatari, lucratori, trapezari, gradinari, in timp ce altii lucreaza temporar, iar alaturi de calugari participa la sarbatorile Profetilor Moise si Aaron, ale Fecioarei Maria, Sfantului Gheorghe si Sfintei Ecaterina. Tot ei se ocupa de ghidarea pelerinilor pe muntele lui Moise, de comertul turistic local si de transportul si excursiile tip safari din zona…
Din pacate, nu exista in prezent nici un proiect care sa incerce sa intinda o punte de legatura intre beduinii Gebalieh si Romania, desi prezenta lor in istoria manastirii este fundamentala, descoperind, totodata, urme necunoscute ale trecutului romanesc. Poate infratirea si incheierea in viitor a unui Protocol de colaborare intre orasele Sinaia si Sfanta Ecaterina va incuraja facilitatea contactelor, parteneriatelor si a proiectelor dedicate comunitatii de obarsie romana Gebalieh, exilata de soarta in locul unde s-a scris una din cele mai importante file din istoria umanitatii. MADALINA BANICA – Cairo, Egipt
http://arhiva.formula-as.ro/2011/976/societate-37/manastirea-sfanta-ecaterina-muntenii-valahi-ai-sinaiului-beduinii-gebalieh-13912
„au încearcat sa îl lipsească definitiv pe Regele Mihai de cetățenia pe care i-au retras-o în Martie 1948.”
-si nu mai putea fi ales Prezident……
„Brucan a făcut în străinătate declarații de natura rasista cu privire la români ”
-ne indoim ca exista „rasa Romaneasca”
ar fi ceva ca „vita de Holstein”
Rasa Holstein este o rasă de taurine, purtând diferite denumiri în funcție de țara în care se crește.
–Bălțată cu negru, românească.