Ioan
129 aprobate
artlevert@yahoo.com
86.121.50.49
Ecaterina,C fac inca un avertisment:tare mi-e ca lucrurile se vor intampla exact cum v-am spus.Vorbesc lucruri concrete si nu ma joc cu destinul nimanui.Intelegeti ca lucruri de genul acesta in maniera amanuntita nu v-a spus nimeni.S-a spus ca unele proorocii se implinesc si in functie de oameni daca se schimba sau nu.Va spun ca lucrurile pe care vi le-am spus cu exactitate se vor intampla pt ca nimeni nu se schimba,nimeni nu lucreaza pt pace,dimpotriva sunt sanctionati si pusi la zidul infamiei cei care indraznesc sa lucreze pt pace.Vedem cu totii ca tot intregul merge exact pr directia care v-am spus-o.Ca oamenilor cu gandul cel bun li se pare de necrezut este altceva.Atunci ce vreti,ignorantilor?Sa tacem si sa nu va avertizam?Intre voia voastra si voia lui Dumnezeu in a spune am ales voia lui Dumnezeu pt ca aceasta este adevarata dragoste pt ca adevarata dragoste este tocmai a nu ascunde adevarul.Ce alegeti:un ton aspru dar sa se intample ceva mai bland sau un ton mai bland si sa se intample moarte?Ca unii care nu aveti experienta suferintei din razboi cuvintele infricosatoare ar putea sa va puna cel putin pe ganduri.Esti pe buza prapastiei si ti se spune asta iar tu pretinzi ca inca esti pe un plan drept?Sa zicem ca am putea inchipui un gen de cadere in plan drept dar de unde stii ca ea nu poate fi in plan vertical.Cand era neted pt toata lumea,tihna,pace,siguranta pacii pe ziua de maine se mai potrivea sa te uiti ca la un extraterestru la cel care iti spunea ca o sa se intample asa si asa atat de tragic.Noi acum am terminat pranzul,banchetul si incepem sa traim viata cu bune si cu rele si cand toata lumea vede limpede ca relele se inmultesc nemaivazut pana acum ca o „epicleza”a raului nu este cert ca instinctul acesta de salbaticie a raului isi va urma cursul lui meticulos in duh de manie oarba de este prezis cu atata exactitate?Cum sa spui unuia care te previne in stilul care nu iti convine acuzandu-l de lipsa de traire pt ca tu nu poti duce ce spune cand vezi si tu ca toate intr-acolo converg?Intrebare fara raspuns.Daca la spuse reactionezi in halul acesta dara-mi-te cand s-or intampla sa te tii.Si gandeste-te ca nu e asta calea crestina.Evenimentele care nu ne convin nu se intampina cu duh de manie oricata dreptate am avea pt ca te autodistrugi si pt aici si pt dincolo.Cu cat evenimentele devin mai neprimitoare pt noi cu atat sa ne aratam menirea si bunatatea.
Va rog sa nu mai aveti temeri,anxietati si sa fiti optimisti pt sunt motive reale care sa va determine sa fiti optimisti si ma adresez nu numai romanilor ci si ukrainenilor si rusilor:razboiul plin care sa cuprinda la modul general toata Ukraina va incepe cand se va implica Polonia in razboiul din Ukraina impotriva Rusiei iar dupa cum evolueaza evenimentele si dupa cum suntem incredintati de adevarul pe care il spunem acest lucru se va intampla spre sfarsitul lunii octombrie a acestui an.Simultan o data cu implicarea Poloniei in Ukraina la noi in Romania vor fi incorporari generale obligatorii incepandu-se cu varsta de 18 ani pana la limita de 60 de ani impliniti,pe alocuri coborandu-se si pana la 14 ani.Tot simultan in zilele demararii incorporarii generale obligatorii tara noastra Romania va fi invadata masiv de trupe NATO germane(vorbitoare de limba germana) care vor face deportarea masiva a populatiei din:Moldova,Galati,Braila,Vrancea,Buzau,Prahova,Bucuresti cu Ilfov,Giurgiu,Calarasi,Constanta,Tulcea cu tot cu trupele incorporate din aceste judete lagarele stationare fara regim de exterminare din Banat(judetele Timis si Arad pt barbati si Caras Severinul si Salonta pt femei).Copiii,cei grav bolnavi,batranii si cei cu handicap vor fi lasati la vatra.In regimul din lagare nimeni nu va fi exterminat,oamenii vor sta cu imbracamintea si incaltamintea de acasa si nu va munci nimeni obligatoriu decat numai cine vrea.Se va da mancare,medicamente si apa pt toata lumea zilnic,oamenii putand sa isi ia de acasa toate lucrurile necesare plus schimburi de haine si incaltaminte.In lagare va fi internata toata armata cu poporul laolalta IAR PE FRONT IN UKRAINA SI POLONIA NU VA FI REPARTIZAT NIMENI OBLIGATORIU DECAT NUMAI CINE VREA SA SE OFERE SA SE DUCA.Inca o data repet afirmatia ca sa fie clar pt toata lumea si sa nu fie nicio panica in popor:IAR PE FRONT IN UKRAINA SI POLONIA NU VA FI REPARTIZAT NIMENI OBLIGATORIU,SA VA IASA DIN CAP PANICA DE GENUL ACESTA,DECAT NUMAI CINE VREA SA SE OFERE SA SE DUCA VOLUNTAR IAR PE TERITORIUL ROMANIEI NU VA FI NICIUN RAZBOI NATO-RUSIA SI NU VA CADEA NICIO BOMBA SAU PROIECTIL RUSESC,POLONEZ,NATO SAU UKRAINEAN PE TERITORIUL ROMANIEI PE TOATA DURATA RAZBOIULUI DIN UKRAINA SI POLONIA,GERMANIA SI CEL NORDIC EUROPEAN PANA IN VARA ANULUI CARE URMEAZA CAND VOR VENI ,IN LINISTE,TRUPE RUSETI MASIVE LA NOI IN TARA DOAR IN TRANZIT FARA SA NE FACA NICIUN RAU,VOR ELIBERA TOTI DETINUTII DIN LAGARELE DIN BANAT,CARANSEBES SI SALONTA,VOR OMORA PRIN EXECUTARE TOTI POLITICIENII CARE AU ADUS SI SUSTINUT PLANDEMIA,TOTI POLITICIENII ANTI-RUSI DE LA PRESEDINTE PANA LA FEMEIA DE SERVICIU DIN SPITALE SI SCOLI SI VOR INSTAURA,CU CONSIMTAMANTUL SI APALUZELE EUFORICE ALE INTREGII POPULATII GUVERNARE PRO-RUSEASCA,ROMANIA DEVENIND TARA GUVERNATA DE MOSCOVA,TOTI ROMANII SARBATORIND CU MARE BUCURIE FUGARIREA NATO,AMERICANILOR DIN TARA,TOTI BUCURANDU-SE CA AU SCAPAT DE EI.RUSII CARE VOR VENI PASNIC LA NOI IN TARA CA INVINGATORI SE VOR PURTA FOARTE OMENOS CU POPULATIA ROMANIEI SE VOR PURTA CA FRATII.MULTI SOLDATI RUSI VOR RAMANE AICI SI ISI VOR INTEMEIA FAMILII CU SOTII ROMANCE.PE ATUNCI VA FI FOARTE MARE FOAMETE SI LIPSA DE APA SI VA VENI FOARTE MULTA HRANA SI APA DIN RUSIA DIN PARTEA POPORULUI RUS PT POPORUL ROMAN PRIN ARMATA SI CRUCEA ROSIE RUSA.VA FI FRATIETATE SI INTRAJUTORARE MARE INTRE ROMANI SI RUSI DIN TOATE PUNCTELE DE VEDERE.
DAR ACUM SA VEDEM CE ZICE CUV.IOSIF VATOPEDINUL(SA NU UITATI CA DISTRUGEREA TURCIE TOT DE MANA LUI PUTIN VA FI):
Profetiile Gherondei Iosif de la Vatopedi-Sfantul Munte Athos 26.01.2001
Gheronda: Suntem bucuroşi să vă primim. Ai profundul nostru respect şi cele mai bune urări.
P.: Mulţumesc, Părinte, pentru intrevedere. Vremurile în Rusia, în prezent, sunt în acelaşi timp, teribile pe de o parte şi complexe, pe de altă parte.
Gheronda: Ne rugam ca oamenii din Rusia sa poata reveni la starea naturală, care a existat înainte de distrugere, pentru că avem rădăcini comune şi purtam in inima situaţia în care insusi poporul rus se afla.
P.: Exista mai multe necazuri, desigur. Dependenta de droguri este excesiva. Exista o degenerare a naţiunii noastre.
Gheronda: Lucrurile sunt acum într-o asemenea stare de deteriorare – o condiţie care este comună pentru întreaga lume, în prezent. Şi este ca urmare a acestei condiţii specifice, acestei limite precise, că mânia lui Dumnezeu va începe. Noi am ajuns la această extremă. Şi se va întâmpla acum, că ceea ce Domnul, în mila Lui, odinioara a suferit, acum El , va acţiona în conformitate cu dreptatea lui, batand, pentru ca acum a venit timpul pentru asta. Va fi un război, şi războaie, iar noi vom trece prin mari dificultăţi. Puterea lumii, acum, a fost confiscata de evrei şi obiectivul lor este de a nimici creştinismul. Mânia lui Dumnezeu va fi asa de mare incat toţi acei dusmani secreti care au contribuit la aducerea acestei stari de fapt vor fi distrusi ei insisi. Datorita acestui scop, in special, este mânia Domnului trimisa în jos: în scopul de a-i distruge, într-un fel sau altul. Dar acest lucru nu ar trebui să ne sperie in mod nejustificat, pentru că noi trebuie să avem întotdeauna nădejde în Dumnezeu. Pentru că de mii, milioane de martiri, inclusiv ai nostri Noi Mucenici, au suferit, exact la fel, şi noi trebuie să fim pregătiţi pentru aceasta şi nu trebuie să fim în mod nejustificat speriati. Trebuie să existe răbdare, rugăciune şi speranţă în Providenta Divina, din partea noastra. Să ne rugăm pentru reînnoirea creştinismului nostru după acest război, după tot ceea ce ne aşteaptă, pentru că Domnul, ar putea cu adevărat să ne dea puterea de a restabili toate astea. Dar acest necaz, va trebui sa fie indurat.
P.: Şi cât de curând va renaste Rusia după asta?
Gheronda: Totul a început acum; acum, va exista o mare explozie. Dupa, va urma renaşterea.
P.: Multe icoane, acum, emana smirnă. Avem o icoana a Mântuitorului, care este sângereaza.
Gheronda: Şi aici, în Grecia, de asemenea, multe sunt care emana smirnă. Vestea este că Mântuitorului plânge, şi Maicia Domnului plânge, şi icoanele plang.
P.: Ei aduc o icoana, şi există o gramada de sânge pe ea, asa: este o icoana de hârtie şi aşa de parfumata …,banuiti. Ei au luat-o pentru analiză şi s-a dovedit că acest lucru a fost plasmă.
Gheronda: Acesta este inceputul acestor evenimente, evenimente chinuitoare, dintre cele militare … Motorul si fermentul acestui rău sunt evreii. Ei sunt îndemnati de diavol sa faca acest lucru, cu scopul de a începe acest lucru, … cu scopul de a distruge semintele Ortodoxiei in Grecia si Rusia. cu scopul de a distruge a seminţelor de Ortodoxia în Grecia şi în Rusia. Aceasta va fi obstacolul în calea şefului lor de a domina lumea. Cu toate acestea, ii vor obliga pe turci sa vina aici, în Grecia, pentru a începe munca lor; şi Grecia, cu toate că ea are un guvern, el nu este, în realitate, un guvern, in sine. El nu deţine puterea şi turcii vor veni aici. Acesta va fi momentul în care Rusia, de asemenea, isi va muta forţele, pentru a se împotrivi turcilor. Evenimentele vor lua amploare, astfel: în cazul în care Rusia sare in ajutorul Greciei, americanii şi NATO vor încerca să împiedice acest lucru, pentru a nu fi nici o uniune, nici o fuziune, între două naţiuni ortodoxe. De asemenea, acestea vor trezi si alte puteri, cum ar fi cea japoneză şi altele. Va fi un mare masacru pe teritoriul fostului Imperiu Bizantin. Cei care vor pieri, doar aici,vor fi aproximativ 600 de milioane. Vaticanul se va implica de asemenea foarte mult în toate acestea, în scopul de a împiedica creşterea rolului Ortodoxiei şi pentru a preveni o astfel de unificare. Si astfel o sa -şi găsească împlinirea Providenţa Divină .
P.: Bineînţeles. Există toate premisele pentru acest lucru, pentru toate aceste evenimente. Dar există, de asemenea, faptul că nu există o astfel de opoziţie, în mass-media. Ierarhii lumii … () ilizibil …. Şi cât timp va menţine preşedintele această linie? Exista unul bun care sa fie sustinut inca de acum?
Gheronda: Dumnezeu va permite distrugerea tuturor celor care sunt responsabili de însămânţare acestor tentaţii, a pornografiei infantile şi a dependenţei de droguri. Şi Domnul, deci, va orbi mintea lor, incat se vor distruge unul pe celălalt, fără a primi nici o satisfacţie din aceasta. Domnul va permite acest lucru tocmai pentru pentru a aduce o mare epurare. În ceea ce-l priveşte pe Putin, nu va trece vreme lunga, şi acolo va fi imediat un război, şi el nu va fi în preajma prea mult timp. Dar, după această curăţenie extinsa, acolo va fi o mare renaştere a Ortodoxia , nu numai în Rusia, dar in întreaga lume; astfel va fi o revarsare a Ortodoxiei. Domnul va extinde binecuvântarea lui, l gratia lui, la fel cum a fost cazul în primele câteva secole. Atunci, cand oamenii s-au dus la Domnul, cu inima … Acest lucru va dura timp de 3 – 4 decenii, dupa care dictatura Antihristului se va stabili rapid inauntru. Acestea sunt teribilele evenimente pe care noi trebuie să le suportam; nu-i lasati sa ne sperie, pentru că Domnul ne va adăposti El insusi. Da, cu siguranţă, vor dificultăţi, foamete şi chiar şi persecuţie şi multe altele dar Domnul nu ne va abandona. Şi cei care sunt plasati în poziţii de autoritate ar trebui să-si indemne supusii de a fi cu Domnul, mai mult; sa respecte rugăciunea, mai mult şi Domnul ii va adăposti el insusi. Ce va prevala în urma curăţirii va fi o mare renaştere. Noi, ca pastori, trebuie să micşora cât mai mult numarul persoanelor pacatoase, pe cat vom putea, cu scopul ca harul lui Dumnezeu sa nu se poata îndepărta de la noi toţi. Pentru a putea să fim cât mai aproape de Dumnezeu, prin pocăinţă şi rugăciune. .. Atunci Domnul va fi mereu cu noi, indiferent de cât de grele ar putea fi circumstanţele. Domnul nu ne va abandona. Avem nevoie de a ne uni noi înşine şi de a păstra şi menţine popoarele noastre. http://www.geocities.com/kitezhgrad/prophets/josvat.html
Gheronda Iosif a plecat dintre noi, azi 1 iulie, exact de ziua sa de nastere, cand ar fi implinit 88 de ani. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Rusia a inceput un nou razboi al declaratiilor cu Polonia
De gatit eu nu gatesc.Era acum 4 zile un spectacol de-al Andrai dar nu m-am dus pt ca era mai importanta Sf.Liturghie;la filarmonica si la opera nu am avut cum sa ma duc pt ca sunt prea lungi ca durata si am preferat sa ma duc la Vecernie.Tari straine am vizitat asa pe jos de multe ori(Bulgaria,Grecia,Ungaria).Pe jos in sensul de a merge cu masina de ocazie.Am calcat cam peste tot in aceste tari si pot sa va spun ca peste tot e piatra,nicaieri nu exista strat gros de pamant in adancime ca la noi.In Grecia daca nu se cultiva pamantul,daca nu au agricultura,adica ceva care sa ii tina inraiti si sa se dusmaneasca unii cu altii prin tribunale pt pamanturi atunci au ceva care le suplineste asta:sunt mai apropiati unii de altii,mai comunicativi si mai uniti in jurul Bisericiii pt ca sunt constienti ca numai prin Biserica Ortodoxa,ortodoxia curata au putut supravietui ca neam si limba,ca economie,ca armata.Iar despre „certificatul”,sa-i zicem asa cu care pot vorbi de razboaie si sa imi ierti te rog frumos tonul cu care am scris am descoperit ca fusese „stampilat” in gena la Botezul meu ortodox o data cu administrarea de catre preot a Tainei Sf. Mir cu cuvintele,zic eu,”pecetea Darului Sf.Duh”.Dumnezeu exista in noi din faza intrauterina,Taina Mirungerii nu face decat sa „stanteze”prezenta lui Dumnezeu in gena fiecaruia,in corpul fiecaruia,adica Dumnezeu ramane ca o pecete nestearsa in noi pt totdeauna,pt vesnicie.Acum ceea ce suntem fiecare este rezultatul liberei alegeri,rezultatul a ceea ce hotaram noi de capul nostru trecand peste Dumnezeul Care deja in corp Exista prin Botez si respectiv Mirungerea oricarui crestin ortodox.De ce la slujba inmormantarii in ortodoxie exista specificatia „robul lui Dumnezeu” cu exceptia sinucigasilor,chiar daca cel in cauza a murit fara spovedanie si sf.Impartasanie?Pt ca Il are pe Dumnezeu in el de la Mirungere si asa ramane nesters pt vecie,orice pacat ar fi facut omul in viata cu exceptia ereziei,dupa care,daca se caieste de ea si declara public ca se leapada de acea erezie i se administreaza Mirungerea ca o confirmare a reintoarcerii lui in ortodoxie,ca o confirmare,daca nu gresesc a prezentei lui Dumnezeu in el.Multa lume se uita,din cate am observat in ultimul timp la filme cu demoni,la desene cu demoni,mai si de alea nu se mai sperie.Nu ma refer exclusiv la dvs.Cum scriu ceva de razboi si in conditiile in care tot mai mult se ridica rachetele pt lansare de peste tot ne panicam in loc sa ne gandim ce e cu noi pt ca prin ce trecem noi astazi ne dam probele.Dar daca ti-as spune ca nu de mult am avut o mica”discutie”cu o catelusa a strazii si am intrebat-o pe romaneste”spune-mi,catelusa,unde Este Dumnezeu”la care ea sa imi arate ca raspuns cu boticul in sus de trei ori la fel ce ai zice:”e troglodit, e pe aratura,e cu pluta rau,lasati-l”?Si era un animalut cu care m-am intalnit si „vorbit”discret intr-o benzinarie.M-am asezat discret pe o bordura,am chemat-o,am purtat „conversatia” cu ea,i-am dat branzica,chiftelute,carnaciori dupa ce am”conversat”si ne-am despartit fiecare pe drumul lui.De multe ori animalele inteleg mai bine ce vrei sa zici,daca stau sa ma gandesc.
Textele astea sunt mai tari decat cele de mai deunazi de pe site-ul lui Roxin sau Bivolaru.
Delirium tremens!
De ce nu vrea oare omul sa ramana doar la pescuitul de stavrid? Este greu sau s-a imputinat pestele?
”In legatura cu timpul cand va intra Polonia in razboi am spus din punctul meu de vedere personal ca *ne asteptam …”
Corect ar fi: In legatura cu timpul cand va intra Polonia in razboi am spus din punctul meu de vedere personal ca *mă aștept, intrucat nu cred ca ai macar un singur adept al acestei teorii neargumentate… (este greșit: nu ne așteptăm ca si cum multi, foarte multi deja au luat lumina de la tine)
**In rest romanul se pricepe la orice numai la specialitatea lui nu!
La Sfânta Liturghie şi atunci când se împărtăşea avea anumite experienţe dumnezeieşti. Pe unele dintre ele le destăinuia:
„Tot ceea ce aducem la Proscomidie, vin, lumânări şi pomelnicul cu nume le iau Îngerii şi le duc sus.
Odată am mers la Sfânta Ecaterina. Era prăznuirea unui Sfânt şi am dat hârtiuţa mea cu numele. Dimineaţă, după ce s‑a terminat Sfânta Liturghie, am văzut că pomelnicul meu se afla jos, pe podea, în faţa Sfântului Altar. Când am văzut aceasta, m‑am mâhnit şi am spus:
− Ah, Dumnezeul meu, Sfântă Ecaterina, am venit aici, dar numele mele nu au fost citite.
Noaptea în vis a venit o tânără frumoasă (Sfânta Ecaterina) şi mi‑a spus:
− Te‑ai temut că nu ţi‑au fost citite numele? Le‑am citit eu, chiar dacă nu le‑a citit preotul.
În mâinile ei ţinea o hârtie pe care mi‑a arătat‑o. Atunci am văzut că era hârtia pe care scrisesem numele şi pe care o dădusem preotului să le pomenească la Proscomidie.
Dimineaţă, când Sfânta Liturghie începe, toate sunt foarte frumoase, însă atunci când vine vremea Împărtăşirii, toată biserica este plină de duhuri îngereşti. Atunci le văd ca pe nişte fulgere. Îngerii zboară cu aripile lor mari, iar chipurile lor sunt frumoase, ca cele ale oamenilor. Aceştia sunt sus, iar noi jos. Preotul cântă de aici, psaltul de acolo şi toţi Îngerii merg şi‑l înconjoară pe preot.
Apoi vine Sfânta Împărtăşanie. Vezi în Sfintele Uşi pe Hristos întreg. Îl vezi pe preot spunând «Cu frica lui Dumnezeu…». Iar El spune «Aici Eu sunt» şi arată Sfântul Potir, că adică Se află înăuntru.
Atunci luăm într‑adevăr carne din Trupul Domnului. În Sfântul Potir Se află cu adevărat Acesta. Devine întreg, un copilaş atâtica, cu un căpşor micuţ‑micuţ, cu mânuţe, cu picioruşe, Hristos întreg, adică Om, şi Se dăruieşte mie, Se dăruieşte ţie şi celorlalţi prin Sfânta Linguriţă. Aceasta are în ea un omuleţ.
Cum să‑L primeşti pe Acesta? Şi totuşi Îl primesc cei păcătoşi, cei întinaţi, cei vicleni, lumea cea rea, ucigaşii, care îl ucid pe celălalt şi apoi îl îngroapă.
Când mergi să te împărtăşeşti, să mergi cu capul plecat şi să te gândeşti pe Cine ai înaintea ta. Pe Cine vei vedea tu acum. Nu te uita la ce face unul şi altul.
Vei privi numai la Sfântul Potir. Cine Se află în Sfântul Potir? Acolo este Însuşi Hristos şi Cel care îţi arată şi Cel care îţi dă acel lucru mic este tot Hristos, nu preotul. Acesta priveşte să vadă cine este vrednic să‑L primească. Celui care nu este vrednic nu I Se dăruieşte. Crezi că toţi se împărtăşesc atunci? Nu, ci numai cel care este pregătit. Iar atunci când mergi să te împărtăşeşti, trebuie să‑L vezi pe Hristos. Nu este nevoie să‑L vezi în realitate, ci să‑L ai în mintea ta. Apoi vine «Pentru rugăciunile…», dar vezi cum pleacă toţi din biserică înainte de «Pentru rugăciunile…». Stai puţin, ca să iei binecuvântarea! După slujbă nu se potriveşte să mergi în vizită, în vreo casă străină, fiindcă vei pierde binecuvântarea. Nu este bine să ieşi afară, să mergi, ştiu eu, în piaţă. Iar dacă este neapărată nevoie, roagă pe cineva care merge la piaţă să cumpere şi pentru tine. Dacă totuşi ieşi din casă, pleacă‑ţi capul, fă‑ţi treaba şi întoarce‑te repede acasă!
Ca să ne împărtăşim trebuie să ne pregătim cam o săptămână cu post şi cu alte nevoinţe”.
Bunica Lambrini avea mare îndrăzneală în rugăciune. Oameni cuprinşi de necazuri îi cereau să se roage şi apoi vedeau roadele rugăciunii ei.
Un văr de‑al ei se afla pe moarte şi nu putea să‑şi dea sufletul. Se chinuia, căci deşi părea că moare, apoi îşi revenea. De aceea, soţia lui a mers şi a rugat‑o pe bunică să vină la cel bolnav ca să facă rugăciune. Ea însă şovăia, deoarece credea că avea să‑l omoare ea. În cele din urmă a mers şi a vorbit cu el. Era un om bun, dar bea. I‑a spus să se spovedească şi apoi, în timp ce bunica se ruga, acela şi‑a dat sufletul în pace.
Odată un nepoţel de‑al ei, care avea cinci ani, era bolnav. Îl duseseră de două ori în Rusia şi se pregăteau să‑l ducă şi a treia oară ca să‑l opereze din nou. Bunica Lambrini nu voia aceasta, fiindcă ştia că nu avea să se facă bine, chiar dacă va mai trăi. În ultima seară, înainte de plecarea în Rusia a mers la chilia ei şi s‑a rugat cu lacrimi lui Dumnezeu:
„Mai bine să‑l iei lângă Tine, în Ceruri, decât să meargă în Rusia. Acesta este Înger. Să mă învredniceşti şi pe mine, Dumnezeul meu, să ajung acolo. Să se ridice nepoţelul meu de pe tron şi să mă ia şi pe mine”.
A auzit un „da” în rugăciunea ei şi atunci a mulţumit lui Hristos. Pe la ora 3 noaptea copilul a murit. Lambrini plângea de bucurie. Îndată după aceasta a luat făină ca să facă prescură.
De‑a lungul vieţii ei, bunica Lambrini nu a uitat dorul după viaţa monahală, Astfel, după adormirea soţului ei, a luat hotărârea să‑şi împlinească visul. La vârsta de aproximativ şaptezeci de ani a mers la o mănăstire din acele părţi, unde, potrivit canonului dat ei de duhovnic, trebuia să rămână cincizeci de zile pentru Paşti, patruzeci pentru Crăciun şi cincisprezece pentru Postul Adormirii Maicii Domnului. Ea însăşi a cerut să rămână pentru totdeauna la mănăstire, dar între timp duhovnicul a adormit, iar monahiile şi‑au exprimat nemulţumirea faţă de dorinţa ei de a rămâne acolo. Din nou bunica Lambrini, dând dovadă de ascultare şi de răbdare, a primit netulburată această hotărâre a lor şi s‑a întors liniştită acasă, unde şi‑a continuat nevoinţele şi a început să se pregătească pentru adormirea ei.
Domnul Andrei Nicolau din Kolomodia Artei consemnează:
„Părinţii mei, şi mai ales bunica mea, încă de când eram mic îmi vorbeau despre bunica Lambrini şi despre harismele ei. Bunica mea o urma pretutindeni, la toate bisericile la care se ducea, şi mergeau ore întregi pe jos. Eu nu dădeam prea mare importanţă la ceea ce auzeam despre nesfârşitele ore de rugăciune, despre somnul puţin (două ore în decursul celor douăzeci şi patru), despre harismele ei. O respectam ca pe o femeie în vârstă ce era, dar cu cât creşteam, vedeam că se supunea cu bucurie la nevoinţe mari şi aspre (posturi şi privegheri). Observam că de fiecare dată când se împărtăşea, chipul ei strălucea. Când mă întâlnea după Sfânta Liturghie, mă mângâia cu dragoste pe cap şi atunci simţeam că nu mai păşesc pe pământ. Aceasta mă făcea să caut să fiu cât mai mult în preajma ei.
Într‑o vară, după ce am terminat prima clasă de şcoală primară, bunica Lambrini a mers împreună cu alte femei şi a deschis Biserica Sfinţilor Arhangheli din satul Lutrotopos (Arta). Împreună cu ele am mers şi eu cu mama mea şi am dormit o noapte în biserică. Era noapte şi bunica cânta ceva dintr‑o carte. Atunci eu m‑am ridicat şi am început să mă plimb prin biserică, care era luminată de câteva lumânări aprinse. Apoi am deschis uşa Sfântului Altar, am intrat înăuntru, am înaintat doi‑trei paşi spre Sfânta Masă şi îndată m‑am oprit. Atunci am auzit paşii unui om care se apropia de mine. Am văzut două‑trei umbre ce se aflau împrejurul Sfintei Mese venind spre mine şi înconjurându‑mă. Atunci m‑am înfricoşat şi îndată am ieşit din Sfântul Altar. Mama mea, care mă căuta, văzându‑mă, m‑a certat. Atunci bunica Lambrini i-a spus:
− Nu certa copilul! Acesta este un copil mic şi fără de păcat. Să ştii că Puteri cereşti l‑au înconjurat!
Atunci am înţeles că bunica Lambrini văzuse aceleaşi lucruri ca şi mine, chiar dacă se afla în afara Sfântului Altar. De atunci am înţeles că nu era ca ceilalţi oameni.
Mai târziu, când am ajuns în vârstă şi bunica trecuse de optzeci de ani, am găsit‑o odată la cişmeaua din curte, dar înainte de a o saluta am observat că, aşa cum stătea aplecată, cocoaşa ei se mărise. Nu am apucat să mai înaintez un pas că bunica mi‑a şi citit gândul şi, ridicându‑şi capul, mi‑a spus:
− Ai văzut, fiul meu, cum am devenit din pricina cititului mult, toată ziua fiind aplecată asupra cărţilor cu multă rugăciune şi pocăinţă către Domnul şi nădăjduind să aflu şi eu un mic sălaş în casa Lui?
Se distingea prin marea ei smerenie. Spunea:
− Eu nu sunt nimic. O ţărancă săracă şi neştiutoare de carte.
Dar deşi nu ştia carte, discuta cu multă uşurinţă cu oameni instruiţi. Vorbea zece minute şi spunea lucruri pe care alţii nu puteau să le spună în câteva ore. Profesorul nostru, teologul, timp de jumătate de oră a încercat să ne explice ce este minunea şi la sfârşit n‑am înţeles mare lucru. Bunica, atunci când am întrebat‑o, ne‑a răspuns:
− Este foarte simplu. Tot ce este cu neputinţă la oameni este cu putinţă la Dumnezeu.
Odată arăta la televizor bisericile din Cipru, care fusese ocupat de turci, biserici pe care aceştia le transformaseră în staule şi în magazii. Atunci am întrebat‑o pe bunica ce zice Domnul despre aceasta, iar ea a răspuns plină de întristare:
− De atunci de când turcii au transformat Sfânta Sofia în geamie, Maica Domnului a plecat dinăuntru şi stă afară lângă uşă şi plânge. Plânge mereu pentru că i‑au luat casa. Dacă ai fi putut s‑o vezi pe Maica Domnului cum plânge, nu ai mai fi dormit multe zile.
Şi după ce s‑a adâncit puţin în sine, a continuat:
− Ai să vezi peste puţin timp ce va păţi Turcia.
Şi într‑adevăr, în scurtă vreme au avut loc cutremurele despre care se ştie.
Am întrebat‑o dacă există şi alţi oameni în Grecia care să aibă aceeaşi harismă. Atunci ea, după ce a privit puţin la Cer, mi‑a răspuns:
− Da, există, deoarece credinţa noastră este vie. Este cineva dintre noi pe care Domnul l‑a ridicat la o mare înălţime duhovnicească. Stă lângă graniţa cu Albania. Am fost acolo de cinci‑şase ori şi săptămâna trecută am mers din nou.
Şi pe când spunea acestea chipul ei strălucea de bucurie.
Vorbea despre evenimente care aveau să se petreacă în viitor.
«Vei vedea, spunea ea, lucruri pe care nici nu ţi le poţi închipui. Vei vedea valuri mari cât o casă cu două etaje distrugând oraşe şi sate şi puţini vor fi cei care vor scăpa».
Şi într‑adevăr, la două luni după moartea ei a avut loc cunoscutul tsunami, în urma căruia au murit mii de oameni.
«Vei vedea, mai spunea ea, copii mergând în excursie şi cărora diavolul le iese înainte cu secera şi le taie capetele».
După puţin timp s‑a petrecut în Macedonia faimosul accident în care au murit mulţi copii.
«Nu pot, îmi spunea ea, să‑ţi descopăr mai multe, căci altfel păcătuiesc. Pentru cele pe care ţi le spun am primit binecuvântare de la Domnul».
Pe data de 7 septembrie 2002 am vizitat‑o, iar ea părea că mă aşteaptă. Când m‑a văzut mi‑a spus:
− Peste puţine zile eu voi pleca din această viaţă. Nu ştii cu câtă bucurie aştept această clipă!
Mi‑a dat atunci şi unele sfaturi, precum acela de a posti miercurea şi vinerea, de a nu lucra în sărbători, de a merge cât mai des la privegheri şi multe altele. Apoi mi‑a spus:
− Când vei avea nevoie de mine, să vii la mormântul meu. Acolo va fi casa mea. Vei cere ajutorul meu ca să mijlocesc la Domnul. Este de ajuns ca cele pe care le ceri să fie în acord cu cuvintele Domnului”.
Doamna Vasilica Tzurmana din satul Komeno (Arta) mărturiseşte:
„Odată, într‑o biserică din Arta am auzit pentru prima oară vorbindu‑se despre Lambrini şi despre harismele ei duhovniceşti şi am simţit o dorinţă puternică de a o cunoaşte. Am mers, aşadar, la casa ei sărăcăcioasă împreună cu o rudă de‑a mea care o cunoştea. De atunci, timp de aproape patruzeci de ani, până când a plecat din această viaţă, am urmat‑o pretutindeni în pelerinaje, la privegheri, la Liturghiile ce se săvârşeau în diferite biserici şi în care ea priveghea în nopţile de dinainte.
Mătuşa Lambrini se ruga şi citea multe ore şi dormea foarte puţin. Odată i‑am cerut ajutorul. Soţul meu juca cărţi şi neglija casa. Ajunsesem într‑o situaţie dificilă.
− Nu te teme, mi‑a spus ea, pe toate le va aranja Domnul Iisus Hristos. Ajunge să dovedeşti că ai credinţă în El.
Apoi mi‑a cerut să mă scol la ora 3 dimineaţa şi să mă rog făcând patruzeci de metanii. Mi‑a dat să citesc şi nişte rugăciuni şi mi‑a spus că se va ruga şi ea ca să ne ajute Domnul.
Am făcut aşa cum mi‑a spus mătuşa Lambrini, dar fără să ştie soţul meu, şi după patruzeci de zile toate s‑au schimbat deodată. Soţul meu nu a mai jucat cărţi, ci a început să muncească la câmp şi să se ocupe de familie. Astfel, starea noastră economică s‑a îmbunătăţit.
Odată am mers împreună cu mătuşa Lambrini şi cu alte femei la o biserică şi am înnoptat în ea. După ce şi‑a terminat rugăciunile, Lambrini s‑a întins ca să se odihnească. Pe mine însă nu mă lua somnul. Deodată, am auzit‑o pe mătuşa Lambrini suspinând în timp ce dormea, de parcă ar fi muncit şi ar fi fost foarte obosită. Aceasta a durat puţin. M‑am ridicat şi i‑am atins mâinile şi picioarele: era ca şi cum aş fi apucat un mort. Atunci am înţeles că mătuşa Lambrini plecase iarăşi din trup într‑un chip mai presus de fire. Spre dimineaţă am auzit‑o iarăşi suspinând. «Acum cred că s‑a întors», m‑am gândit în sinea mea. Când s‑a trezit am întrebat‑o:
− Astă‑noapte ai plecat? Unde ai fost?
Atunci ea mi‑a răspuns:
− Am luat‑o pe cutare (şi mi‑a spus numele unei femei din grupul nostru) şi am înfăţişat‑o înaintea Domnului.
Odată am avut de înfruntat o mare încercare. Am zăcut la pat timp de şase luni suferind de nişte dureri puternice de mijloc. Nu mă puteam mişca şi deşi m‑au consultat mai mulţi medici, starea mea se înrăutăţea. Într‑o zi mătuşa Lambrini a venit să mă viziteze.
− Nu te nelinişti, mi‑a spus ea, căci peste puţin timp te vei vindeca cu desăvârşire.
Tot în acea zi o cunoscută de‑a mea mi‑a spus că mătuşa Lambrini, înainte de a veni la mine, a mers în biserica din satul meu şi s‑a rugat în genunchi mult timp înaintea icoanei Adormirii Maicii Domnului, în cinstea căreia este afierosită această biserică. Peste puţine zile, cu ajutorul unui medic am început să merg pe picioarele mele. De atunci şi până astăzi, timp de optsprezece ani, nu am mai avut nici cea mai mică durere de mijloc. Chiar şi după adormirea ei, în clipele grele ale vieţii mele o chem în rugăciune şi întotdeauna primesc ajutor.
Într‑o vară aveam dureri de cap şi ameţeli care probabil se datorau căldurii. M‑am întins să mă odihnesc, după ce mai întâi am cerut ajutorul ei. În vis am văzut că vine lângă mine şi mă acoperă cu un cearşaf. Dimineaţă, când m-am trezit, eram complet sănătoasă”.
Doamna Maria Dragataki din Arta povesteşte:
„Am învăţat multe lângă bunica Lambrini mergând împreună cu ea la nenumărate privegheri de toată noaptea şi în pelerinajele pe care le organiza ea însăşi. Mi se adresa cu expresia „copilul meu” şi aceste cuvinte atingeau cu adevărat sufletul meu. Avea răbdare să‑mi asculte problemele şi întotdeauna găsea soluţii pentru ele. Viaţa ei era sfântă şi foarte smerită. Ce să îmi amintesc mai întâi? Ajutorul pe care l‑a dat mamei mele? Purtarea de grijă şi rugăciunea pe care o făcea pentru copiii mei? Sau marea binefacere pe care mi‑a făcut‑o atunci când, după o operaţie mi‑am pierdut somnul şi, simţindu‑mă descurajată şi pierdută, m‑am dus la miezul nopţii la ea acasă ca să‑i cer ajutorul? Am găsit‑o rugându‑se în genunchi, scăldată de sudoare şi înconjurată de candele şi lumânări. Când m‑a văzut, m‑a întrebat:
− Copilul meu, ce ai păţit în seara asta?
Apoi m‑a însemnat cu semnul Sfintei Cruci şi îndată m‑am liniştit. Să fie bine acolo unde se află şi să mijlocească pentru noi toţi!”.
Domnul A. G. povesteşte:
„Am cunoscut‑o pe bunica Lambrini încă de mic, căci venea în casa noastră ca s‑o vadă pe bunica mea care se afla la pat. Pe atunci o consideram o bătrână neştiutoare de carte. Îi auzeam pe alţii vorbind cu evlavie despre ea şi de aceea, când m‑am întors din primul meu pelerinaj în Sfântul Munte (2002), am mers să o văd şi să‑i dau ceva de binecuvântare. Intrând în chilia ei, am simţit că mă aflu înaintea unui gigant. Atunci am conştientizat, nu ştiu cum, că această femeie era foarte sporită duhovniceşte, atât de mult, încât nu puteam să o privesc, deşi trupeşte era mică de statură.
Discuţia împreună cu ea a fost un praznic duhovnicesc. Pe atunci se discuta mult subiectul buletinelor, care pe mine mă preocupa în mod deosebit. Primele cuvinte pe care mi le‑a spus, fără să‑i vorbesc ceva despre aceasta, au fost:
− Nu trebuie să luăm buletinele care au pecetea.
La următoarele vizite pe care le‑am făcut până la adormirea ei mi‑am dat seama că avea harisma străvederii şi a înainte‑vederii. Îmi descoperea lucruri care erau necunoscute, potrivit logicii omeneşti, iar alteori evenimente care priveau viitorul meu şi care s‑au petrecut întocmai. Uneori aveam în minte să pun o întrebare sau mi se năştea o nedumerire în timpul unei discuţii în prezenţa altora. Atunci ea oprea discuţia, răspundea la întrebarea la care mă gândeam, iar apoi continua discuţia.
În luna mai a anului 2002, când am întâlnit‑o din nou, mi‑a spus că peste două luni avea să plece din lumea aceasta, dar când a văzut că m‑am mâhnit mult, mi‑a spus:
− Ei, am spus şi eu aşa, luni‑ani…
Dar într‑adevăr a adormit peste câteva luni, în octombrie 2002, iar sufletul ei s‑a dus la Domnul pe Care de mică L‑a iubit atât de mult.
În ultima Duminică când a mers la biserică, s‑a împărtăşit, iar Rugăciunile de mulţumire le‑a citit acasă. Luni şi‑a întins toate cărţile pe pat şi, după ce citea câte puţin din fiecare, o însemna cu semnul Sfintei Cruci şi o punea deoparte. Într‑un fel îşi lua rămas bun de la ele, fiindcă atâţia ani de zile ele îi fuseseră cele mai bune însoţitoare. Marţi a chemat‑o pe fiica ei ca să citească împreună Paraclisul Maicii Domnului. Când au terminat, a spus:
− Maica Domnului, îţi mulţumesc că m‑ai ajutat să citesc şi acest Paraclis, căci până joi mai am multe rugăciuni de făcut.
Când fiica ei a întrebat‑o ce va face joi, ea a răspuns:
− Voi merge în locul pentru care am lucrat, dacă am lucrat bine.
Miercuri dimineaţă a cerut să‑i vadă pe nepoţeii ei.
− Mâine voi pleca, le‑a spus ea.
Seara a spus unei nepoate de‑a ei:
− Acum eu voi pleca. Să mergi să‑i spui tu Statulei, ca să nu se mâhnească. L‑am rugat pe Dumnezeu ca să mă lase să trăiesc până ce se va maturiza Statula şi va înţelege ce este cealaltă viaţă.
La un moment dat s‑a ridicat din pat, şi‑a deschis larg braţele şi a spus celor aflaţi acolo:
− Veniţi acum cu toţii să mergem împreună la Ierusalim.
Apoi i‑a îmbrăţişat pe toţi, după care şi‑a însemnat pieptul şi căpătâiul cu semnul Sfintei Cruci şi s‑a întins.
Atunci Statula i‑a scos pe toţi ceilalţi afară şi împreună cu soţul ei au aprins o lumânare şi au citit rugăciunile, întocmai cum îi poruncise mama ei Lambrini. Când au terminat rugăciunile, s‑a auzit un suspin uşor şi sufletul lui Lambrini Veţios a zburat ca o pasăre la Cer în ziua de joi, 17 octombrie 2002.
La mormântul ei vin mulţi oameni şi se închină. Se roagă şi primesc putere. O femeie, care îi cerea sfatul mătuşii Lambrini atunci când trăia, era mâhnită, fiindcă soţul ei urma să facă o operaţie complicată de inimă. După ce s‑au închinat la mormântul ei şi s‑au rugat, s‑au întors acasă. Noaptea în vis a văzut‑o pe bunica Lambrini care i‑a spus:
− Nu te mâhni, căci bărbatul tău se va face bine. Dar înainte de a merge la spital, să faci o prescură şi să o duci la biserică.
Într‑adevăr, a făcut prescura şi toate au mers bine.
Aceasta a fost Lambrini Veţios, o ascetă ce postea mereu, priveghea în fiecare noapte, citea şi se ruga neîncetat. Îl iubea pe Hristos, vorbea mereu despre El şi toată fiinţa ei răspândea mireasma trăirii în Hristos. Ajuta mulţi oameni cu harul pe care îl avea. S‑a învrednicit să vadă încă din această viaţă Raiul şi iadul. În timp ce se ruga, i se arătau uneori Hristos, Maica Domnului, iar alteori Sfinţi.
Vedea de mai înainte ceea ce avea să se întâmple şi adeseori spunea că ne aşteaptă ani foarte grei. Se mâhnea pentru copiii mici şi spunea:
− Dacă ar şti prin ce vor trece!…
Dar apoi completa îndată:
− Are grijă Dumnezeu… îi va iconomisi pe creştini.
Mai spunea că Hristos nu o lasă să descopere mai multe.
Veşnică să‑i fie pomenirea! Amin.
(din Ierom. Eftimie Athonitul, Asceți în lume, Editura Evanghelismos – 2009)
gmbplay,da,lagare fara regim de exterminare.Si va mai spun ceva paradoxal,opusul a tot ce se spunea prin popor de venirea armatei chineze aici si ca ne vor face cutare si cutare lucru(la inceputul razboiului cand vor lupta cu rusii contra NATO SI SUA).O sa aveti surpriza vietii.Chinezii vor aduce cu armata:doctori,mancare,apa,haine si scule medicale si spitale mobile.Tot poporul chinez va fi ca un frate cu poporul roman si va acorda asistenta aproape in toate privintele.Bolnavii care nu vor putea fi tratati aici,nu conteaza ca vor fi in numar mare vor fi dusi cu avioanele supersonice in spitalele din china si vor fi tratati acolo omeneste si vor fi adusi inapoi sanatosi si cu mici daruri din partea poporului chinez pt amintire ca au fost in tara lor.
Au inceput sa apara profetii …
Partea proasta e ca sunt bagati in seama!
Don Pasquale,lucrurile merg intr-acolo pt ca nimeni nu se schimba in bine.
Domnule profesor previziunile nu provin de la muntele Athos.In legatura cu timpul cand va intra Polonia in razboi am spus din punctul meu de vedere personal ca ne asteptam sa fie pe undeva prin octombrie mergand pe ideea ca se vede destul de clar cum se desfasoara evenimentele si cat de tare se grabesc la razboi si mergand si pe ideea ca nimeni nu vorbeste de pace.Mai am si o parere momentana :faptul ca cenzura a inceput sa reactioneze ma face sa cred ca chiar exista mare graba pt inceperea ostilitatilor.E parerea de moment.Dati copy text si inca un search pe google si poate va lamuriti.E doar un punct de vedere.
Ce prostii!
M-am linistit : lagare fara regim de exterminare .