Povara bunătăţii noastre ne apasă… Cu aceste cuvinte şi-a început Mircea Snegur cuvîntul adresat tuturor românilor, de pretutindeni, chemaţi să mai priceapă o dată, o dată pentru totdeauna de s-ar putea, că sabia smereniei noastre ne poate salva de la pieire, dar nu ne va asigura din partea nimănui recunoaşterea tuturor drepturilor noastre fireşti.

Povara bunătăţii noastre… Cunoaşteţi alte trei cuvinte care pot rezuma la fel de bine istoria şi firea noastră cea păcătos de bună, păcatul săvârşindu-se pe seama urmaşilor care multe au mai avut de tras de pe urma bunătăţii bunilor şi străbunilor noştri? Altora, în Biblie, li se strepezesc dinţii pentru agurida mâncată cu două sau șapte generaţii mai înainte. Iar noi, cunoscând pilda, ne întrecem în a ierta greşiţilor noştri, iar ei deduc din asta că pot greşi la nesfârşit, căci românii nu ştiu să pedepsească, ci numai să ierte greşiţilor lor.

Povara bunătăţii noastre… Şi a urmat cel mai fantastic text pe care l-am auzit vreodată la televizor! Niciodată limba românească în care a fost redactat un act oficial în ultima jumătate de veac nu a răsunat atât de româneşte! Căci se produce şi această minune: de peste Prut ne vine un model de limbă şi grai românesc pe care noi l-am cam pierdut, îndeosebi condeierii care au inventat limbajul de lemn, „păsăreasca” de odinioară. Din imensul rău ce ni l-au pregătit răpitorii Basarabiei şi din suferinţele fraţilor noştri, acum, când ne regăsim unii cu alţii, descoperim că ne alegem cu un câştig nesperat: tocmai ei, cei urgisiţi în soartă, au ştiut să păstreze comoara cea mai de preţ a neamului: limba română. Textul citit de Mircea Snegur în ziua de sâmbătă, 28 martie, este dovada că la Chişinău se vorbeşte mai româneşte ca la Bucureşti. Mulţumită lor, basarabenilor, limba română literară, atât de secătuită de propria ei românitate, are şansa de a se români la loc, de a-şi îndrepta schilodelile pricinuite de mulţimea de gazetari care odinioară învăţau româneşte abia după ce se învecheau în meseria asta!

Siluită şi smintită la Bucureşti, pe Sărindari sau la Casa Scânteii, limba română a supravieţuit în varianta ei autentică, în varianta ei cea mai românească, la Chişinău. Dincolo de Prut oamenii s-au minţit unii pe alţii, după 1944, dar s-au minţit în limba rusă. Dincoace de Prut, după 1944, noi ne-am minţit unii pe alţii, în limba română. Am minţit pe româneşte şi Dumnezeu ne-a pedepsit de-am ajuns să vorbim românește ca ne-oamenii! Norocul limbii române s-a chemat soarta grea a basarabenilor, care n-au fost obligaţi să mintă pe româneşte, româna rămânând pentru ei, vreme de o jumătate de veac, limba credinţei şi a adevărului, limba rugăciunilor rostite în gând, limba în care şi-au tăcut suferinţa.

Am înţeles asta de când l-am citit prima oară pe Vieru şi de fiecare dată când am stat de vorbă cu vreun frate de peste Prut. Am înţeles lucrul acesta de la studenţii basarabeni! Şi l-am înţeles încă o dată când am ascultat cuvîntarea lui Snegur! Ferice de cel care a ticluit acest text, ferice şi de Mircea Snegur că i-a fost pe plac şi l-a slobozit în lume cu prestigiul unui moment istoric. În manualele şcolare ce va trebui cât de curând să le unificăm, acest text se cuvine studiat şi cercetat cu toată dragostea, căci este un text al regăsirii de sine.

Ion COJA

Post scriptum 2011. Textul de mai sus a fost scris pe marginea unui mesaj adresat de Mircea Snegur tuturor românilor, de pe ambele maluri ale Prutului. Nu mai știu dacă și unde am publicat acest comentariu al meu. Poate că la Națiunea sau la Țara Noastră, ori la Adrian Păunescu. După data la care s-a rostit acest mesaj, sâmbătă, 28 martie, se poate stabili exact anul. Ca și motivul pentru care s-a rostit! Republicarea acestui text cred că este mai oportună chiar decât a fost publicarea sa, când va fi fost, prima oară. Ne ajută cineva să recuperăm integral textul rostit de Mircea Snegur pentru a-l pune în chenar? Și altă întrebare: care dintre scriitorii basarabeni îi va fi scris discursul presidențial? Grigore Vieru? …M-aș bucura să aflu ca a fost Ion Druță.

De ce este oportună republicarea acestui text în aceste zile? Ca să ne mai aducem aminte, încă o dată, că 1 Decembrie 1918 a început în luna Martie, la Chișinău!