PORTRETE

CD
1.583 aprobate
denitsoc@gmail.com

PORTRETE
De CD

Lumea a inceput să gandească in termenii propusi si uneori chiar impusi ziaricilor de către organelle supreme de propagandă. Totul in lume se petrece după vointa unor conducători de tări, iar presedintele SUA este prezentat ca bossul lumii. Bineinteles că acesti conducatori sunt democrati onorabili sau dimpotrvă despoti autocrati si asta este după afilierea respectivilor conducători la “ordinea bazată pe reguli”

Si dacă Biden este democratul lumii dezvoltate, Putin nu poate fi decat opusul, antidemocratul autocrat si cei doi dictează tot ce se petrece de o parte sau de alta a lumii, de parcă tările respective nu ar avea un Congres ca al SUA sau o Dumă ca a federatiei Ruse. Dar pare mai tentant si mai usor de manuit opiniile cand sunt doar personaje singulare si responsabile de ceea ce dispun.
Tot binele din SUA ce se revarsă in Europa si in stalele vasale se datorează eroului suprem Joe Biden, iar tot răul este atribuit lui Putin si după caz Lui Xi.

Dar lucrurile nu stau asa si nici nu merg asa cum ar vrea propaganda Agiprop cu agenti cu experientă si sorginte bolsevică.
Putin conduce federatia după Constitutia si legile date de Dumă cu ajutorul unor consilieri de mare calibru, iar in randurile de mai jos o să cunoastem un asemenea consilier, cat si un alt personaj care a suscitat atentia si respectul economistilor rusi inca din anii ’80, in epoca lui Reagan

Președintele Vladimir Putin a numit un critic deschis al său, care a candidat odată împotriva lui, pentru funcția de președinte în calitate de consilier al Kremlinului. Serghei Glazyev, în vârstă de 51 de ani[atunci], va coordona activitatea agențiilor federale în dezvoltarea uniunii vamale dintre Rusia, Belarus și Kazahstan.
Ucraina a refuzat ferm să se alăture uniunii, care a creat un spațiu economic unic.

Să nu uitam că in vederea eficientizării războuilui de uzură a Rusiei cu NATO, Putin a numit ministru de război (Minoborony) un alt doctor economist, Andrei Belousov, Căci cine stie mai bine decat un economist ce obiective sunt mai vitale uneor economii intr-un război de uzură decat un economist?
Putin nu evită să ne demonstrze gandirea sa șahistă, mereu inovatoare.

Glazyev, un economist de stânga care a călărit pe un val naționalist pur, de mare popularitate ca co-fondator al partidului Rodina, creat de Kremlin, în 2003, atacând miliardari precum Mihail Hodorkovski și promițând că va redistribui bogăția țării. printr-o combinație de proprietate de stat și privată.

Sergey Yurievich Glazyev (născut la 1 ianuarie 1961) este un politician și economist rus, membru al Consiliului Financiar Național al Băncii Rusiei și, din 2008, membru cu drepturi depline al Academiei Ruse de Științe.
Glazyev a fost ministru al Relațiilor Economice Externe în cabinetul lui Boris Elțin între 1992 și 1993, membru al Dumei de Stat între 1993 și 2007, unul dintre liderii blocului electoral Rodina din 2003 până în 2004, candidat la președinția Federației Ruse. în 2004, și consilier al președintelui Federației Ruse în domeniul integrării economice regionale din 2012 până în 2019.
Din 2021, este comisar pentru integrare și macroeconomie în cadrul Comisiei Economice Eurasiatice, organul executiv al Uniunii Economice Eurasiatice.

Născut în Zaporijia, în RSS Ucraineană, ca fiu al unui tată rus și al unei mame ucrainene, Glazyev a urmat Universitatea de Stat din Moscova, obținând un doctorat – PhD în economie. A intrat în serviciul guvernamental în 1991, devenind prim-adjunct al ministrului relațiilor economice externe sub conducerea lui Yegor Gaidar. A servit în această calitate timp de un an, iar apoi a fost promovat ministru de către Viktor Cernomyrdin, a servit până în 1993, când a demisionat.

Ales în Duma de Stat ca membru al Partidului Democrat din Rusia în 1993, el s-a asociat mai întâi cu prietenul său de atunci, iar mai târziu rivalul dur, Dmitri Rogozin. El a demisionat din funcție înainte de încheierea primului său mandat de patru ani, deoarece a fost numit consilier pentru securitate economică al Consiliului Federației Ruse și șef al departamentului de analiză al Consiliului.
De asemenea, a fost asociat cu Rogozin și Aleksandr Lebed în proiectul politic naționalist de scurtă durată, Congresul Comunităților Ruse.

În 2004, Glazyev a candidat împotriva lui Putin pentru președinția Rusiei. În calitate de lider al partidului Rodina, el s-a portretizat ca un campion al justiției sociale și un oponent al corupției politice, în special sub forma oligarhilor ruși. El s-a angajat să scrie o garanție a unui nivel de trai ridicat în constituție, să ofere asistență medicală universală și educație publică gratuită, să tripleze salariul minim, să protejeze drepturile sindicatelor, să redistribuie bogăția aparținând oligarhilor și să crească creșterea economică.

El a promis in Campania sa prezidentială, de asemenea, că va eradica faimoasa mafie rusă, va epura birocrații corupți și poliția și va proteja țara de terorism. Această platformă s-a dovedit a fi moderat populară, iar Glazyev a primit 2.826.641 de voturi, sau 4,1% – locul trei dintr-un grup de șase.

Glazyev a scris mai mult de patruzeci de cărți și sute de pamflete cat și studii si lucrări de cercetare. Una dintre cărțile sale a fost publicată în traducere în limba engleză de Executive Intelligence Review a mișcării LaRouche sub numele de “Genocid: Russia and the New World Order “(ISBN 0-943235-16-2).
În 1995 a fost distins cu Medalia de Aur Kondratieff de către Fundația Internațională N. D. Kondratieff și Academia Rusă de Științe ale Naturii (RAEN).

În cartea sa din 1999, amintită mai sus „Un genocid: Rusia și noua ordine mondială”, Glazyev susține că rata anuală de pierdere a populației în Rusia în anii 1990 a fost „mai mult decât dublul ratei pierderilor în perioada represiunii staliniste și a foametei în masă. în prima jumătate a anilor 1930… Nu a existat nimic asemănător în istoria de o mie de ani a Rusiei”. Glazyev urmărește acest declin la „politica conștientă a oligarhiei care a condus țara. Exploatarea puterii sale în scopuri de îmbogățire personală a condus efectiv la genocid împotriva poporului rus.

În iulie 2012, Putin l-a numit pe Glazyev ca asistent prezidențial pentru coordonarea activității agențiilor federale în dezvoltarea Uniunii Vamale din Belarus, Kazahstan și Rusia.
Într-un interviu acordat renumitei gazete politice “National Interest”, Glazyev a spus:
“Întreaga criză din Ucraina a fost orchestrată, provocată și finanțată de instituțiile americane în cooperare cu partenerii lor europeni. Ei au finanțat neo-naziști. Timp de cincisprezece ani, SUA și europenii au finanțat pregătirea neo-nazilor, taberele și pregătirea lor. Prin recunoașterea secretarului de stat adjunct al SUA, Victoria Nuland, Departamentul de Stat a cheltuit 5 miliarde de dolari pentru crearea unei elite politice și paramilitare anti-ruse. Această lucrare a dus la situația tristă că acum în Ucraina predomină ideile neonaziste și neofasciste, la fel ca și admirația mai mare ca oricand pentru,asociații lui Stepan Bandera care la vremea lor au ucis evrei, ucraineni, ruși, polonezi, romani și pe cine doreau ei. , arzând sau ucigându-i sub conducerea nazistă.”

În 2015, Glazyev a simțit că modelul capitalist american intră într-o fază inevitabilă, foarte periculoasă, de autodistrugere. Suntem „cu adevărat în pragul unui război global”. Deși acest război care urmează reprezintă un mare pericol pentru Rusia, Glazyev a spus că SUA nu vor reuși să-și atingă obiectivele hegemonice de a controla Rusia și întreaga lume.

Glazyev a sugerat ca Rusia să renunțe la dolar și să-și lichideze investițiile considerabile (110 miliarde de dolari în august 2017) în Rezerva Federală a SUA.
Serghei Glazyev ca ministru responsabil cu Integrarea și Macroeconomia a Comisiei Economice Eurasiatice, a participat la sesiunea plenară a celei de-a 11-a Conferințe Interregionale Ruso-Kirghize de la Krasnoyarsk.
Serghei Glazyev a remarcat că „dezvoltarea comerțului interregional și a cooperării economice este una dintre direcțiile importante ale Strategiei – 2025.

Pentru implementarea acesteia, Comisia a organizat mai mult de o duzină de evenimente față în față în diferite regiuni ale țărilor UEEA, webinarii. pentru reprezentanții comunității de afaceri și ai autorităților regionale, iar pe site-ul CEE a fost lansat un portal special.

Glazyev este o figură oarecum controversată, cunoscută pentru că a contestat politicile economice mai populare din Kremlin. Un credincios ferm în intervenția statului și în cheltuielile guvernamentale, el s-a pronunțat împotriva abordărilor conduse de piață susținute de alte personalități proeminente din guvernul rus, inclusiv fostul ministru de finanțe Alexei Kudrin. În 2016, el a prezentat un plan economic alternativ la cel al lui Kudrin – unul care propunea utilizarea investițiilor interne pentru a injecta până la 68,1 miliarde EUR în economie.

Al doilea portret al altui personaj controversat in SUA este al lui Lyndon Hermyle LaRouche Jr. (8 septembrie 1922 – 12 februarie 2019) un fost un activist politic american care a fondat mișcarea LaRouche și principala sa organizație, National Caucus of Labor Committees (NCLC).[Gruparea Nationala a Comitetelor de Munca]. A fost un candidat repetat la președinție care a început în politica de extremă stângă în anii 1940 și mai târziu a susținut mișcarea pentru drepturile civile, dar în anii 1970 s-a mutat în extrema dreaptă.

A înființat Fundația Fusion Energy, care a ținut conferințe și a încercat să cultive oameni de știință, cu oarecare succes. În 1979, reprezentanții FEF au participat la o conferință de la Moscova despre fuziunea cu laser. LaRouche a început să militeze pentru promovarea utilizării laserelor și a tehnologiilor conexe atât în scopuri militare, cât și civile, prevăzând o „revoluție a mașinilor-unelte”.
În această perioadă, economiștii sovietici au început să studieze și modelul de prognoză economică al lui LaRouche.

Institutul Schiller este un grup de gândire politic și economic cu sediul în Germania, fondat la o conferință din Wiesbaden, Germania în 1984 de Helga Zepp-LaRouche, sotia activistului politic american Lyndon LaRouche, cu membri declarați în 50 de țări. Este printre principalele organizații de front ale mișcării LaRouche.

Scopul declarat al institutului este de a aplica ideile poetului și filosofului Friedrich Schiller la ceea ce el numea „criza mondială contemporană”, respectiv la situația politică globală actuală. Ele subliniază conceptul lui Schiller despre interdependența frumuseții artistice clasice și a libertății politice republicane, așa cum este elaborată în seria sa de eseuri intitulată “Letters on the Aesthetical Education of Man” – “Scrisori despre educatia estetică a omului”.

În 2007, LaRouche a început o campanie națională de lobby pentru a restabili Legea Glass-Steagall, spunând că ar fi posibil să salveze sistemul bancar din SUA prin reorganizarea acesteia sub protecție împotriva falimentului.
Tot în 2007, el a propus o „Lege pentru proprietarii de case și protecția băncilor”. Aceasta a cerut înființarea unei agenții federale care să „pună sub protecție băncile federale și de stat, să înghețe toate creditele ipotecare existente pentru o perioadă de timp, să ajusteze valorile ipotecarelor la prețuri corecte, să restructureze creditele ipotecare existente la rate adecvate ale dobânzii și anularea datoriilor speculative ale titlurilor garantate cu ipoteci”.

Filosofii politici de la Universitatea Notre Dame, Catherine Zuckert și Michael Zuckert scriu despre LaRouche că „ …trebuie să fie aproape unic în politica americană faptul că un candidat la președinție… face din interpretarea lui Platon o problemă majoră în campania sa.”
Potrivit lui George Johnson, LaRouche a văzut istoria ca pe o bătălie între platoniciști, care cred în adevărul absolut, și aristotelici, care se bazează pe date verificate empiric.

Johnson caracterizează punctele de vedere ale lui LaRouche după cum urmează: platoniștii includ figuri precum Beethoven, Mozart, Shakespeare, Leonardo da Vinci și Leibniz. LaRouche credea că multe dintre relele lumii rezultă din dominația aristotelismului, așa cum a fost îmbrățișat de filozofii empirici, cum ar fi Hobbes, Locke, Berkeley și Hume, conducând la o cultură care favorizează empiricul în detrimentul metafizicului, îmbrățișează relativismul moral și urmărește să țină populația generală neinformată.

Industria, tehnologia și muzica clasică ar trebui folosite pentru a ilumina lumea, a susținut LaRouche, în timp ce aristotelicii folosesc psihoterapia, drogurile, muzica rock, jazzul, ecologismul și teoria cuantică pentru a crea o nouă epocă întunecată, dezorientată în care lumea va fi condusă. de oligarhi. Stânga și dreapta sunt distincții false pentru LaRouche; ceea ce contează este viziunea platoniciană versus aristotelică, o poziție care l-a determinat să formeze relații cu grupuri atât de disparate precum fermierii, inginerii nucleari, musulmanii negri, membrii echipei și susținătorii anti-avort.

LaRouche este considerat frecvent drept un economist si un prognozator de succes. În afară de numeroasele predicții eșuate, vanate acerb de presa americană sunt si predicții sau propuneri de succes: eventuala reunificare a Germaniei, inițiativa Star Wars, Noul Drum al Mătăsi (ca precursor al inițiativei chinezești One Belt One Road.) Pozitia sa filozofică este situată la polul opus al ideologiei elitiste a cresterii limitate si a sumei zero. O carte il dezvăluie in această pozitie de avangardă la acel timp chiar din titlu: “Nu există limite pentru creștere”. New York: New Benjamin Franklin House (1983). ISBN 0933488319.

Si acum să vedem cum are loc intalnirea intre cei doi eroi ai naratiunii.
Pe 11 septembrie 2022, genialul economist rus, marele strateg și arhitect de frunte al noii arhitecturi financiare Multipolare în curs de dezvoltare, Serghei Glazyev a susținut un discurs comemorativ remarcabil cu privire la viața și opera prietenului și aliatul său Lyndon LaRouche (1922-2019), care ar fi implinit 100 de ani si a fost sărbătorită pe 8 septembrie.

În cadrul puternicului său discurs de 13 minute, Glazyev subliniază cauzele fundamentale ale colapsului financiar sistemic care se desfășoară în întreaga lume occidentală, pe care regretatul său prieten îl prognozase cu peste 30 de ani în urmă. El merge mai departe, prezentând un program izbitor pentru o redresare globală și o reformă a globalizării, care a luat forma integrării Uniunii Economice Eurasiatice cu „Podul Eurasian Land” și programul mai amplu Noul Drum al Mătăsii, care a fost dezvăluit pentru prima dată de China în 2013, idee care fusese avansată de LaRouche încă din 1994.

Deși câțiva intelectuali occidentali influenți au încercat să-și asume creditul pentru gândirea strategică a lui Serghei Glazyev în ultimii câțiva ani, adevărul este că gândirea lui Glazyev este înrădăcinată într-un curent intelectual vechi și puternic care derivă dintr-o tradiție puternică, deși uitată din Rusia, bazată pe stat. credit, suveranitate națională, infrastructură pe scară largă, progres științific și cel mai important cooperare câștig-câștig.

Această școală de științe economice era plină de viață în zilele țarului Alexandru al II-lea și a rețelei de oameni de stat naționaliști care s-au ridicat la proeminență în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cel mai demn de remarcat fiind figura marelui ministru de finanțe și prim-ministru al Rusiei. Sergey Witte, care a condus construcția căii ferate transsiberiene, a imaginat un sistem de bănci de stat și rețele globale de căi ferate care se întind în Asia, Europa și America prin strâmtoarea Bering.

În secolul al XX-lea, această școală a fost perturbată de revoluția de culoare bolșevică, dar a fost reînviată într-un mod unic sub îndrumarea marelui bio-geo-chimist rus și lumina principală la acea dată a Academiei de Științe, Vladimir Ivanovici Vernadsky (1863-1945).

Este ironic că această școală de dirigiști aplicase un sistem, cândva, mai bine cunoscut sub numele de „Sistemul american”, avansat de Henry Clay, Friedrich List, Henry C Carey și Lincoln în contextul eurasiatic și, de asemenea, nu este doar o mică ironie faptul că ambele școli și-au situat inspirația pe idea omului de știință si de stat Gottfried Leibniz (1646-1716).

Acesta nu numai că a inovat o „știință a economiei” sub forma sa din 1671 Society and Economy și 1672”Despre înființarea unei Societăți de Arte și Științe”, dar a devenit și un consilier principal al țarului Petru cel Mare în 1712.
În cartea sa „Așa că doriți să învățați totul despre economie”, publicat în 1984, LaRouche l-a identificat pe Leibniz drept creatorul domeniului economiei fizice ca ramură a fizicii.

În perioada în care a fost consilier privat rus din 1712-1716, Leibniz a devenit cunoscut drept „Solonul Rusiei”, i s-a atribuit sarcina de a reforma întreaga administrație financiară și juridică a Rusiei. Totuși, nu s-a oprit aici, ci a stabilit un program pentru o evaluare națională completă a dezvoltării miniere, mineralogice și industriale, care a ghidat generații de constructori de națiuni rusești după moartea sa. Leibniz este benefactorul generos si dezinteresat al Rusiei.

Probabil cel mai demn de remarcat lucru, a fost punerea în mișcare a lui Leibniz de noi instituții științifice care ar putea atât încuraja nașterea de noi descoperiri, cât și traduce aceste descoperiri în forme mereu noi de progres tehnologic. Cea mai importantă dintre aceste organizații a devenit cunoscută sub numele de Academia Rusă de Științe, care a fost în cele din urmă inaugurată în 1725.

La fel ca Witte, Glazyev și LaRouche în secolele XIX-XXI, Leibniz a stabilit o viziune strategică care s-a bazat pe o alianță Rusia-China a progresului tehnologic și cultural care ar putea rupe în mod fezabil corupția oligarhică adânc înrădăcinată a Europei și să inaugureze o nouă eră a ratiunii.

Acest sistem a co-evoluat dintr-o sursă singulară atât în Rusia, cât și în SUA, pe care atât Lyndon LaRouche, cât și Glazyev au apărut ca campioni moderni în epoca noastră asediată în prezent.
Din acest motiv, Glazyev a început să se întâlnească pentru prima dată cu Lyndon LaRouche în timpul numeroaselor călătorii ale acestuia din urmă în Rusia în anii 1990, după ce tânărul economist și-a demonstrat principiile consecvente demisionând din funcția de ministru al relațiilor externe și economice sub conducerea lui Boris Elțin în 1993, când a devenit clar că intenția din spatele reformelor pe care trebuia să le supravegheze era menită să-i distrugă națiunea.

În cartea sa din 1999 “Genocid: Russia and the New World Order” Glazyev a prezentat cele două căi de urmat pentru Rusia în secolul 21, spunând:
„Fie ne supunem pasiv unei politici sinucigașe de autodistrugere și de colonizare a Rusiei, care a fost impusă din exterior prin înșelăciune și greșeală, fie noi . . . să trecem la o strategie fundamentată științific pentru creșterea economică, de îmbunătățire a bunăstării poporului și restabilirea forței spirituale-intelectuale și a potențialului științific și tehnic al statului rus.”

Din fericire pentru Rusia și pentru lume, naționaliștii care nu au vrut să-și sacrifice marea civilizație pe altarul finanțatorilor sociopați au reușit să scape de o perfidă bombă alcoolică cu ceas și să aducă un tânăr rezolvator de probleme pe nume Vladimir Putin. Această reformă vitală din 1999 a fost realizată de patriotul rus și apoi de prim-ministrul Evgeni Primakov.

Sub această nouă conducere, Serghei Glazyev a fost numit președinte al Comisiei de politică economică a Dumei de Stat. În acest moment, el și-a subliniat din nou perspectiva politică din 1999 în „Dialogul cu Lyndon LaRouche” din 2001, sponsorizat de Institutul Schiller.
“Anul acesta, oamenii progresiști din întreaga lume sărbătoresc centenarul nașterii strălucitului gânditor și nu aș ezita să spun profetul vremii noastre Lyndon LaRouche.
Din păcate, nu mai putem discuta cu el și este păcat că nu a trăit pentru a vedea ziua în care avertismentele sale care au avut loc în urmă cu 30 de an, cu privire la prăbușirea sistemului financiar mondial
Și poate chiar mai devreme Lyndon LaRouche a atras atenția asupra faptului că inflația bulelor financiare, inclusiv a bulelor derivate și crearea schemelor piramidale financiare, vor duce inevitabil la prăbușirea sistemului financiar mondial și a propus adoptarea de măsuri în timp util pentru a preveni acest colaps.

Dacă liderii națiunilor lumii ar fi ascultat atunci vocea lui Lyndon LaRouche, poate că am fi reușit să evităm răsturnările sociale cu care ne confruntăm astăzi ca urmare a prăbușirii sistemului financiar și economic mondial, care se bazează pe emisii nelimitate de dolarul și alte valute de rezervă occidentale.
Aceste bule financiare nu devin mai mici. Am văzut că încercările de a le curăța s-au soldat cu inflația de noi bule, inclusiv a fondurilor de pensii, [și] nu au împiedicat bulele financiare să se umfle din nou ca urmare a emisiei nelimitate a monedelor de rezervă mondiale folosind dispozitivul numită „reducere cantitativă”.

Observati va rog adresarea elegant retorică a lui Glazeyev la “liderii națiunilor lumii” cand de fapt el stia prea bine că cei care decideau erau bankerii din City of London sau Wall Street. Si continua:

“Pe atunci, el a propus ca, în loc să pompeze in bule financiare, țările emitente de monedă de rezervă mondială, împreună cu partenerii lor și alte țări, să investească în construirea unei infrastructuri globale care să reducă costurile comerțului, să crească eficiența legăturilor economice internaționale și contribuie în general la creșterea conectivității la nivel mondial.

Deci, el a văzut procesul de globalizare ca un proces de extindere a cooperării între țări, mai degrabă decât încercări ale unor țări de a le exploata pe altele.
Cât despre „globalizarea liberală” care astăzi duce la prăbușirea sistemului financiar mondial, LaRouche a criticat-o. El a propus un alt model de globalizare bazat pe principiile economiei fizice – în special celebrul proiect pe care el și soția sa Helga Zepp-LaRouche l-au propus pentru discuții internaționale: Podul eurasiatic.

Acesta este un proiect splendid și interesant, care acum, după mulți ani, a început să fie implementat prin Inițiativa Chinei de Centura și Drumul pe care o susținem prin legătura cu Uniunea Economică Eurasiatică.
Lyndon LaRouche a privit cu decenii înainte spre prăbușirea inevitabilă a politicii lor de expansiune financiară în care interesele speculatorilor eclipsează speculatorii globali și oligarhia mondială, care sunt paraziți asupra emisiilor monetare a monedelor mondiale.

Foarte urat pentru asta, a fost persecutat și s-a confruntat cu închisoarea.
A candidat pentru președinția SUA de mai multe ori și dacă Lyndon LaRouche ar fi fost ales președinte, lumea de astăzi s-ar dezvolta într-un mod stabil.
Nu ar exista un haos în creștere. Nu ar exista războaiele și provocările mondiale pe care oligarhia globală le face pentru a-și anula datoriile față de Rusia, precum și față de Europa.

Prăbușirea sistemului financiar ar fi putut fi evitată dacă organizația de partid democratic l-ar fi susținut pe LaRouche ca candidat la președinție cu mulți ani în urmă.
Dar, din păcate, istoria nu recunoaște modul conjunctiv sau, așa cum tindem să o spunem, „nimeni nu este profet în propria lui țară”

Vocea lui LaRouche s-a auzit foarte bine. Nu trebuie să uităm moștenirea creativă a lui Lyndon LaRouche, care demonstrează interconectarea evenimentelor care au loc astăzi cu rădăcinile lor cu multe secole în urmă.”

Suntem impresionati de enorma erudiție în zona geopolitică a lui Lyndon LaRouche. El a văzut oligarhia globală parazită de la origini și a urmărit modul în care acele familii oligarhice erau paraziți în comerț – mai întâi în Veneția, apoi s-au relocat și au continuat să-și dezvolte puterea financiară prin comerțul internațional și speculația globală în Olanda. Apoi s-au mutat în Anglia și după aceea au preluat controlul asupra sistemului politic al Statelor Unite.

Oligarhia financiară mondială care împiedică dezvoltarea țărilor – care se străduiește să extragă super profituri speculative din comerț și cooperare economică și care înșală întreaga lume prin umflarea bulelor speculative și abuzează de pozițiile sale de putere în țările în care domină sistemul politic. Vedem cum oligarhia financiară a SUA de astăzi declanșează un război mondial hibrid până la și inclusiv riscul unei catastrofe nucleare în scopul de a păstra hegemonia sa globală.

Avertismentele lui Lyndon LaRouche se împlinesc. Este important ca aceste avertismente să nu fie abstracte. Ele nu sunt doar linii pe un grafic.
El a fost primul care a remarcat această disproporție care acum 30 de ani nu era încă atât de mare.
Ar fi putut fi încă depășite prin transformarea agregatelor financiare în exces în sectorul real în proiecte reale de investiții. Acum, acesta este un abis gigantic.

Este imposibil astăzi să transformi cvadrilioane de dolari din bule financiare în investiții în sectorul real al economiei.
Pur și simplu nu există mecanisme pentru asta. Niciuna nu a fost creată pentru că oligarhia financiară parazită care l-a urât pe LaRouche – care a încercat mereu să-i închidă gura, l-a persecutat și a încercat să-l țină închis, a dobândit în cele din urmă un monopol asupra puterii politice în Statele Unite, iar astăzi își folosește influența politică în Washington să forțeze toate țările lumii să se supună voinței sale.

Ea continuă să domine lumea și să-și exercite hegemonia pentru a extrage super profituri din operațiunile speculative.
Lyndon LaRouche s-a dovedit a avea dreptate cu ideile antemergatorilor, de la Leibniz la Lincoln si Witte.
Suma acestor idei o numim un model economic mondial integrat în care capitalul financiar va fi subordonat sarcinilor de dezvoltare a economiei și în care principiile economiei fizice se vor concretiza, deoarece putem vedea că țările care merg pe această cale se bucură de succes.

În timp ce unii ar dori să afirme fără dovezi că Glazyev este un „adept al teoriei monetare moderne”, faptele din acțiunile, cuvintele și orientarea politicii lui Glazyev atestă o realitate foarte diferită, el nu a creat o noua monedă ci un system de plată. Trebuie mentionat, căci nu se mentionează nicăieri in presa mainstream, că totusi in spatele sistemului international de plăti cu monedele nationale, practicat de membrii BRICS, cat si cei ai Noii Bănci de Dezvoltare a BRICS, sistem ce eludează cu success si cu mare usurintă sistemul occidental bancar de credit si plăti rapide SWIFT, se află mintea ageră si atentă a doctorului economist Glazyev.

Nu există nicio îndoială că oligarhia financiară americană de la conducere pierde războiul mondial hibrid pe care l-a început împotriva întregii omeniri.
Este doar regretabil că prețul care trebuie plătit pentru asta va fi foarte mare si noi vom fi printre cei care trebuie să plătim acest pret.
Aceasta include și viețile pierdute ca urmare a războiului pe care oligarhia financiară americană și europeană l-a organizat împotriva Rusiei pe teritoriul Ucrainei, razboiul din Palestina/Gaza, cat si celelalte focare de război deja starnite, ca cel din Taiwan.

Trebuie să ne adunăm toate forțele pentru a lupta împotriva acestui rău, iar moștenirea creativă a lui Lyndon LaRouche ne poate ajuta în acest sens.

Atlanta 21/10/2024