[Arhiva Românilor] Magda Ursache Războiul imaginii
Mesaje primite
x
Dan Culcer
20:45 (Acum 13 ore)
.
Sentimentul demn patriotic, firesc, în numele normalităţii nu presupune nici ură şi violenţă faţă de alt neam, nici trâmbiţe şi tobe, nici lătrături ideologice,de felul celor cu care ne asurzeau în fiece ianuarie, de zilele Ceauşeştilor, activiştii intraţi în delirul „adeziunilor”.
Cu patriotismul critic (Horia Vicenţiu Pătraşcu), da, sunt de acord, dar cu condiţia „să nu ucidă speranţa colectivă” (acad. Ioan-Aurel Pop). Cu sintagma maioresciană „observări critice”, da, însă nu cu dispreţul faţă de naţiunea-rădăcină. Şi nu, categoric, cu scopul de a de-mitiza, de a crea românilor o imagine rea, deloc onorantă: România, ţară defectă, cu un popor (numit, abreviat, popo), defect. Câţi intelighenţi nu se declară sâcâiţi de etnie, gata să-şi dea demisia din ea, convinşi că nu mai avem soluţii naţionale, ci transnaţionale. În zilele noastre, intelighenţii preferă să fie transetnici, adaptaţi la vechile/noile comandamente internaţionalist – globaliste Naţional terminal, titrează TRU, europarlamentarul băsesc. Adică finish? De aici până la întrebarea istoricului L. Boia n-a mai fost decât un lat de discurs: „Mai sunt românii o naţiune?” N-or să mai fie dacă renunţă să mai fie, dacă se lasă cuprinşi de amorţeală etică şi etnică, de nepăsare, de akedía.
Cu zel distructiv, se umblă la criteriile care identifică naţiunea: origini,cruce,limbă. Alt criteriu de identificare a unei naţiuni: realizări în cultură şi civilizaţie. Or, „ noi n-avem”, necontând cine ştie ce Brâncuşi, Enescu, Eliade… Ni se spune că solul românesc nu-i productiv spiritual, negându-se excelenţa românească. Cantemir, Hasdeu, Eminescu, Iorga, Pârvan, Gh.I. Brătianu, Blaga nu înseamnă nimic?
Nu ajută deloc la dezvoltarea calităţii civice negarea continuă a ce înseamnă a fi român, mai ales a fi bun român. O spun fără să mă tem de miştocănii (tip Andrei Cornea) despre „vâna naţională” şi iţarii în vine. În pragul Centenarului, se dau palme celor obsedaţi, pasămite, de identitate, ca fiind înapoiaţi, încremeniţi în proiectul României Mari, când naţiunile sunt deja în metastază. Şi nu ne intră odată în mintea noastră ne-deschisă că avem o identitate neconturată, adică n-avem; că existenţa conştiinţei de neam a fost baznă, de scos din capul elevilor. La 10 ani de la Unire, în 1929, au venit la sărbătorire 300.000 de români. E cifra cea mai mică, alte ziare estimând prezenţa a patru-cinci sute de mii. Şi nu numai la Alba Iulia au fost serbări, ci şi în Bucureşti şi-n alte părţi. În 20 mai, ’29, la Alba, au defilat arcaşii Bucovinei, cortegii etno din toate provinciile. Lângă Iuliu Maniu, prim ministru din noiembrie ’28, au stat Alexandru Vaida- Voevod, Ştefan Cicio Pop, Aurel Vlad, Ion Mihalache, Iorga, generalul Constantin Prezan…
E bine ştiut faptul că, prin program, o naţiune unită n-a plăcut kominterniştilor, că Internaţionala a 3-a s-a opus României Mari. Iar protoglobalizatorii Marx-Engels-Lenin-Stalin, cu „învăţătura” lor, stau la baza neo-internaţionalismului numit globalizare. Anul 2016 a fost declarat în Rusia, de Partidul Comunist, Anul Stalin; oare PSD va declara 2018 Anul Brucan, care, în „Scânteia” din 1947, cerea „osândă” pentru „capii PNŢ”, Maniu şi Coposu, „învechiţi în rele”? Profetologul Brucan, învechit în bune, ar trebui recuperat ca… avangardist globalizator?
Sechelele propagandei comuniste se văd la tot pasul: din şcoală până-n Parlament. Ultima ultragiere a rezistenţei anticomuniste, autor: senator Şerban Nicolae. „Doar sclavii, scrie Mircea Platon, nu îşi cunosc istoria, oamenii liberi au rădăcini”.
Cicerone Ioniţoiu estimează că victimele Tribunalului Poporului însumează cam 25 de milioane de ani de temniţă grea. N-a fost de ajuns? Dacă-n şcoli şi facultăţi măcar de Istorie s-ar preda cursuri de martiriologie şi – de ce nu? – de monumentologie, n-ar mai fi eroii de război îngropaţi în cutii de carton. Şi nu s-ar mai afirma că numai nişte astupaţi la minte se pot sacrifica pentru statul-naţiune, formă obsoletă. În alte cuvinte, stat etnic nu, partid etnic (UDMR), da. Iată de ce este imperios necesar să rememorăm, spre învăţătură, drama unioniştilor, dar şi a generalilor deveniţi „criminali de război”, vârâţi în puşcăriile comuniste pe „loturi”.
Iuliu Maniu, arestat la 75 de ani, condamnat la închisoare pe viaţă, mort la Sighet în ’53, târât de gardieni pe scări, într-un sac şi zvârlit la groapa comună. Iar doamna Rodica Palade (GDS) afirmă că a-i căuta oasele e „act blasfemiatoriu”, nicidecum creştinesc.
Cardinalul Iuliu Hossu a primit 20 de ani de închisoare, Domiciliu Obligatoriu la Ciorogârla, apoi la Căldăruşani; citise, la Alba Iulia, Declaraţia de Unire cu ţara.
Istoricul acad. Silviu Dragomir, arestat în ’49, eliberat în ’55; a murit la Cluj, în ’62.
Istoricul Ioan Lupaş, arestat în ’50, eliberat în ’55.
Istoricul Ion Nistor, rectorul Universităţii Cernăuţi; a redactat Actul Unirii; arestat în ’50, eliberat în ’55.
Ion Mihalache, arestat după înscenarea de la Tămădău, în 14 iulie ’47, închis la Râmnicu Sărat şi mort acolo, la 81 de ani, în 1963.
Dr. Grigore Grigorovschi, militant pentru unirea Bucovinei cu România, mort la Văcăreşti, în 1950.
Ion Pelivan a murit la Sighet, lângă Gh. Brătianu şi Iuliu Maniu. Iar noi spunem că patriotismul e ridicol, deşi Iorga a folosit vocabula în alt context, avertizând: „suntem un popor ridicol şi criminal de tolerant” (subl.mele). Toleraţi, toleraţi, poate rămâne ceva! Acceptăm să fim umiliţi de Csibi Barna, refugiat în Ungaria: „Să se rupă România precum steagul din mâna mea”, blestema în iulie 2015. Şi-n decembrie 2015, Kelemen Hunor glăsuia: „Poate ar trebui altă zi naţională”. Şi alt imn: al Ungariei! Acelaşi Hunor îndemnase, în 2014: „Să aducem Catalonia şi Tirolul în Ardeal”. Expresiv îndemn, nu-i aşa? Doar a fost ministru al Culturii din România. De altfel, „regina independenţei”, cum o numeşte presa catalană pe doamna Marcela Topor-Puigdemont din Vaslui, a fost studentă la „Cuza”. Oare ce-o crede despre Unirea Mică? Parte a istoricilor ieşeni ştiu ce cred, de vreme ce virusează necontenit fiinţa naţională ghilimetând-o ,aşa cum ghilimetează şi voinţa colectivă majoritară.Minoritatea dă tonul şi face muzica!
Oare 16 ani de Regiune Autonomă Maghiară, impusă de Iosif Vissarionovici, nu ne-au ajuns? Regiunea Autonomă Maghiară, vecină cu Oraşul Stalin. Se mai văd pe Tâmpa urme din literele formate prin copaci plantaţi anume pentru a da numele tătucului: STALIN.Acum ,în Vrancea, B1Tv spune că se exploatează păduri întregi, copacii fiind marcaţi în culorile steagului suedez.
Lamentabilul ins Al. Florian ne trage pe dreapta, susţinând că politica naţională e nefastă, rasistă, extremistă, colorată în gri nazi sau în verdele Legiunii. Să nu-l discriminăm ca fiu de comunist pur-sânge? Ba să-l „discriminăm” puţintel, tăindu-i sălăriuţul oferit de statul român. Stat pe care îl trage de urechi Kelemen Hunor , cu „Steaua României” în piept şi cu Catalonia în inimă. Cică românii ar pune pumnul în gura minorităţilor. De unde o spune? Din Parlamentul României! Soluţia ar fi, după UDMR, să se micşoreze pragul de vorbitori de limbă maghiară, pentru a fi angajaţi la primării translatori pentru necunoscătorii de limbă română. O ţară de translatori, asta dorim? Un cetăţean român de etnie maghiară vine la interviu pentru un post, cu translatorul la purtător.
Da, se insistă pe altă limbă decât româna, pentru că limba comună e alt criteriu de identificare a unei naţiuni. De ce presează ucrainenii, care au ucrainizat numele românilor: Buzatu – Buzatenko; Cherdevară – Kerdevarenko; Sandu – Sandulenko? Simplu: ca minoritatea românească să nu aibă drept la şcoală în româneşte. Iar informările lui Tökes, mergând cu pâra la Poartă, la Bruxelles, sunt dezechilibrate. Europarlamentarul, ales de români, i-a cerut lui Viktor Orban „protectorat pentru Transilvania”, cu „Steaua României” la rever (atunci o avea, cred) , uitând că în Ardealul celor trei naţiuni, unguri, secui, saşi, nu existau ca naţiune tocmai românii majoritari. Iar în Constituţia Dietei ungureşti, articolul 18, sta scris că era pedepsit cu 4 ani de închisoare cine vorbea ceva contra naţiunii ungare. I s-o fi replicat pastorului că mai rău decât maghiarii o duc în Harghita-Covasna, acum, minoritarii români?
Premierul din vecini, Viktor Orban, l-a liniştit pe Tökes: „Viitorul o să fie în limba maghiară”, viziune la fel de aberantă ca aceea cum că Iisus ar fi fost ungur. Iar un preşedinte al Parlamentului Ungariei susţinea că autonomia Transilvaniei e „porunca lui Dumnezeu”. Îţi pune Dumnezeu mâna-n cap? Mă îndoiesc, dacă n-are pe ce pune mâna.Naţiunea română e jignită pe teritoriul nostru.Nu mai există persona non grata? Sau adevărul gol-goluţ este că Orban ne jigneşte pentru că ne jignim noi înşine? N-a mai rămas unionist să nu fie hulit, dispreţuit, ironizat. Cuza? Un „ofiţeraş muieratic”. Ne întrebăm ce-am fi fost fără nemţi, fără dinastia Hohenzollern-Sigmaringen, fără Carol. Dar regele întâiu a avut inteligenţa să continue ce-a început Cuza, reformele lui: legea agrară, a instrucţiunii, codurile penale… Oare de ce sigla UAIC este preferată primei universităţi române, Universitatea „Al.I. Cuza”? Abreviem, abreviem, până nu mai rămâne nimic! Leii Regulamentului Organic, puşi pe treptele UAIC de un rector neinspirat, rânjesc la trecători. Şi nu sunt deloc edentaţi în România edentaţilor, a celor cu „guri ştirbe”. N. Carandino avea zâmbet Colgate când a ieşit din temniţă? Cum,când i-au scos toţi dinţii în bătăi?
Rusia nu va abandona nicicând politica expansionistă, în timp ce noi pledăm pentru imigrare în defavoarea interesului etnic. Cum au procedat sovieticii? Dislocând populaţia românească,deportând-o.
Kelemen Hunor voia recuperarea pământului natal pas cu pas (Iohannis) şi ceas de ceas (Lenin). Şi câţi „dualişti” dintre românii neaoşi nu se găsesc! Nu mai avem Carpaţi ci… Alpii Transilvaniei. Cât despre Bucovina, cine mai ştie, dintre elevi, studenţi chiar, că e o provincie istorică? Marcă de apă chioară sau minerală, asta se ştie.
Maghiarii şi-l impun pe eroul lor, Kossuth (cu greu, la Târgu Mureş, strada Călăraşilor nu şi-a schimbat denumirea în Kosuth Lajos). Medievistul Vasile Lechinţan, constata nu demult,în 2006,în „Formula AS”, ca referent la Arhivele Naţionale din Cluj-Napoca, faptul că se aplică Legile Dietei mai rău ca pe vremea iobăgiei. Din clădiri publice sunt scoşi români ai căror strămoşi au contribuit la ridicarea lor. Guvernanţii României n-or fi citit comentariile profesorului clujean, de vreme ce din Liceul Piariştilor, al cărui nume e legat de Inochentie Micu Klein, Gh. Şincai, Petru Maior, sunt scoşi românii? La fel din „Bastilia” (Colegiul Reformat), fostul colegiu unitarian. „Arhivele sunt pline de documente care demonstrează că românii sunt parte efectivă la toate aceste construcţii cedate acum”, scrie V. Lechinţan, specialist în instituţii şi edificii istorice din Transilvania.
După cedarea Fundaţiei Gojdu (sau cu acest prilej), Gh. Piperea întreba: se mai ştie dacă în Cetatea Alba Carolina mai există Codex Aureus sau dacă n-a fost mutat la Budapesta? În faţa catedralei catolice din Alba, sub pajişte, se află ruinele basilicii bizantine distruse de maghiari în 1002, când au ocupat Apullum.
Gh. Brătianu a văzut un miracol în dăinuirea noastră etnică; altora le stârneşte pohta de pamflecăreală. Îl scoatem de Mihai Viteazul ca jucător perdant la bursa de iluzii a românilor şi nici Baba Novac haiducul, care i-a stat alături (şi cum l-a hăituit pe Hasan Paşa!), personajul basmelor copilăriei mele, nu scapă de hulă: e înfăţişat ca trădător al lui Mihai. Că a fost prins şi ars pe rug la Cluj, în februarie 1601, n-are importanţă. Baba Novac este erou al sârbilor, la noi – trădător, cum susţine un soi de istorie. Dar câte motive nu găsim să facem haz! Miştocănia e-n trend. Kogălniceanu? Un destrăbălat gastronomic şi erotic, specialist în frigănele şi găluşti, care gătea bou à la mode şi zaharicale franţuzeşti. A cercat bucate şi femei, atâta tot. Doar arhivele nu mai contează dacă ni le poate păstra Ungaria, aşa cum Moscova ne-a păstrat tezaurul. N-ai arhivă, n-ai toponimie, poţi contesta românismul în Ardeal, ceea ce se şi întâmplă.
De România lui Rosenthal se râde cum că pictorul ar fi fost evreu ungur şi că model, muză sau cum vreţi a-i spune i-a fost soţia lui C.A. Rosetti, o scoţiană, Mary Grant, sora consulului englez de la Bucureşti. Ca şi cum ar conta biografia modelului pentru o alegorie. Cine o fi fost Libertatea lui Eugène Delacroix (Libertatea conducând poporul, 1830) se întreabă cineva? Şi câţi gazetari dez-orientaţi sau bine orientaţi nu s-au opus denumirii Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, deranjaţi de identitate, ca nemotivată, exagerată, demodată. Adio diferenţei etnice, în numele unei vocabule slobozite – culmea! – chiar de Ministerul Educaţiei: multiperspectivitate (sic!). Cât despre „perspectivitate”, un jurnalist l-a întrebat pe preşedinte: „Aveţi un orizont de timp?” Şi lentul nostru preşedinte, vorbind o română mai lentă decât Ciorbea, a răspuns cu oarece întârziere : „Nu.”
Prioritar, se încearcă să se facă praf şi conştiinţa de neam, şi coeziunea socială. Un argument contra „hicleniilor” (vorbă de cronicar)? Într-un sătuc, Pinticu Tecii, numit şi Piciorul Iancului, ţăranii dintr-o mică aşezare au riscat, în Ungaria hortystă, după cedarea din ’40, să-şi păstreze steagul lucrat manual, cu care au participat la Unire. L-au ascuns în turla bisericii , sub nişte scânduri. Fusese furat în ’39, apoi recuperat şi ascuns în gunoierniţa satului, învelit cu grijă într-o piele de căprioară. Pe steag scria: „Acum ori niciodată”.
Magda URSACHE
Un articol de Magda URSACHE. Lovituri de stânga publicat în revista „Asymetria – revue roumaine de culture, critique et imagination”
Lovituri de stânga Directorul Institutului „Elie Wiesel” duce de ani mulţi, cam doisprezece, o campanie împotriva martirilor şi eroilor neamului românesc. Aş zice chiar că e vorba despre o campanie a urii, a intoleranţei, dacă bate război cu sfinţii care şi-au căpătat prin chin, în puşcăriile dejisto-paukeriste, libertatea interioară.Institutul guvernamental „Elie Wiesel” s-a constituit într-un soi de Tribunal al Poporului ilegitim. Sau, poate, trebuie create tensiuni etnice, condiţii anume, ca românii, numiţi cu atâta zel xenofobi, să fie împinşi la atitudini antisemite, datorită unor declaraţii iresponsabile venite dinspre directorul INSHR-„EW”.Magda Ursache
Directorul Institutului „Elie Wiesel” duce de ani mulţi, cam doisprezece, o campanie împotriva martirilor şi eroilor neamului românesc. Aş zice chiar că e vorba despre o campanie a urii, a intoleranţei, dacă bate război cu sfinţii care şi-au căpătat prin chin, în puşcăriile dejisto-paukeriste, libertatea interioară. Românul Valeriu Gafencu a murit din iubire de semen : evreul Wurmbrand, pe care l-a salvat de la moarte cu preţul vieţii sale. Mircea Vulcănescu a murit tot din iubire de semen : l-a salvat de la moarte pe un tânăr bolnav, nu importă din ce etnie. Aşadar, domnul Alexandru Florian ar scoate, rând pe rând, din ceruri, un martir, un erou, faptă destul de anevoioasă de vreme ce sunt mulţi martiri şi eroi acolo, sus.
Ce-i pasă domnului Alexandru Florian că acad. Nicolae Breban a propus ca savantul Mircea Vulcănescu să fie numit membru postum al Academiei ? Ce-i pasă că Petre Ţuţea, patriot absolut, a fost reabilitat de justiţie ? La fel Nichifor Crainic, acuzat şi de hitlerism, şi de fascism, condamnat la „detenţie grea pe viaţă”, din nou membru al Academiei, după câte ştiu, sau ar trebui să fie. Şi de ce bagă atâta zâzanie între români şi evrei domnul Florian ? Dacă şi torţionarii Părintelui Arsenie Boca au fost capabili de metanoia, de ce domnul Florian nu poate avea o brumă de respect faţă de martirii închisorilor ? O stradă din Mangalia nu poate fi numită Vintilă Horia, nici o şcoală din Segarcea, pentru că se opune domnul Florian ; un liceu din Bucureşti nu poate fi numit Mircea Vulcănescu pentru că se opune domnul Florian ; o stradă din Cluj nu poate fi numită Radu Gyr, legionarul care a înfiinţat Teatrul Evreiesc Baraşeum, condamnat la moarte pentru un poem anticomunist, pentru că se opune domnul Florian. În 10 iunie, domnul Florian nu s-a dus la Mănăstirea Petru Vodă, unde fusese invitat de stareţul Hariton Negrea, la pomenirea de 4 ani a arhimandritului Justin Pârvu. N-avea grija schitului, de vreme ce prioritatea sa era harta interdicţiilor, care trebuia completată. Şi cum să se ducă, dacă acolo se află crucea lui Radu Gyr (m. 1975) şi a Florei Gyr (m. ! 984) ? Motivul refuzului a fost agenda încărcată. Domnul Florian era ocupat să mai propună demolarea unei statui, a unui bust, îndepărtarea unor plăci memoriale, montate cu atâta greutate de Ion Lazu, să declare inoportun numele unei şcoli, să interzică vânzarea unor tricouri, cu chipul lui Petre Ţuţea, conform nefericitei legi 217.Teologul Radu Preda, directorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului, a fost contestat pentru atitudine incorect politică în problema legii liberticide din 2015. Cât pe ce să-şi piardă postul. Mai precaut, istoricul Adrian Cioroianu a susţinut – pe numărate ? – că au fost mult mai mulţi evrei contra comunismului decît cei pro Stalin. Mă rog. I-am căutat cu lumânarea pe diriguitorii culturnici de etnie română, din vremi proletcultiste. Cine mai urmează de pus pe lista neagră ? Cumva membrii grupării „Rugul aprins”, Daniil Sandu Tudor, Vasile Voiculescu, Paul Sterian, Andrei Scrima, Al. Mironescu, Barbu Slătineanu, Bartolomeu Anania…
Doar în lucrarea de tinereţe marxistă, Cunoaşterea ştiinţifică şi apusul Zeilor, apărută la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică în 1975,în colecţia „Ştiinţa pentru toţi”, pleda pentru „făurirea unei civilizaţii ateiste”, având ca puncte de sprijin ciocul lui Lenin şi mustaţa lui Stalin. Sau nu-i lucrarea lui ? Din CV a dispărut ! Zice Andrei Pleşu în Despre inimă şi alte eseuri, Humanitas, 2017 şi-l aprob : „Despre un asemenea subiect (existenţa lui Dumnezeu, nota mea Magda Ursache) nu te grăbeşti să te pronunţi „materialist dialectic” decât dacă eşti, pardon, bou”. Stareţul îi oferise 15 minute să-şi explice poziţia, în faţa miilor de pelerini. Într-un comunicat lansat cu câteva zile în urmă, domnul Florian spusese că marele duhovnic, ctitorul mănăstirii, „ a contribuit la respingerea democraţiei şi la instituirea antisemitismului ca politică de stat”, plus alte grozăvenii ca „apologia legionarismului” şi „negarea Holocaustului”.
Încremenit în aceste acuze grave, Alexandru Florian a refuzat dialogul. Să-l ierte „băsearica” ! Institutul guvernamental „Elie Wiesel” s-a constituit într-un soi de Tribunal al Poporului ilegitim. Sau, poate, trebuie create tensiuni etnice, condiţii anume, ca românii, numiţi cu atâta zel xenofobi, să fie împinşi la atitudini antisemite, datorită unor declaraţii iresponsabile venite dinspre directorul INSHR-„EW”. Numit de premier (atunci, Ponta), tot premierul l-ar putea demite pe Alexandru Florian, motive fiind cu prisosinţă.
S-ar încheia cu aceste sesizări trimise ultimativ la ministerul de Interne şi de acolo la Primării şi la Prefecturi, ca să mai cadă un bust (al mitropolitului Visarion Puiu, de la Mănăstirea Putna), o statuie, cum am aflat dintr-o emisiune curată a lui Octavian Hoandră, om normal în anormalitatea actuală ; s-ar încheia vânătoarea de oameni mari, genii ca Vintilă Horia ori Mircea Vulcănescu. Care o fi planul de ţară culturală al domnului Florian ? O să ceară modificarea art. 33 din Constituţie, punctul a : „Accesul la cultură este garantat în condiţiile legii” ? Eu aş adăuga acolo şi accesul la istorie. În Cornova, peste Prut, s-a acordat savantului Vulcănescu titlul de cetăţean de onoare, participant în Basarabia, alături de Anton Golopenţia, Iosif Berman şi Henri Stahl, la o anchetă sociologică. Dincoace de Prut, primarul Băluţă de la Sectorul 4 a decis, la reclamaţia domnului Florian, să se schimbe denumirea Liceului Tehnologic „Mircea Vulcănescu”, înfiinţat în 1992 ,în „Traian Popovici”. O să ceară şi darâmarea bustului „criminalului de război”, de o corectitudine exemplară ca secretar al Direcţiei Vămilor şi Datoriei Publice, din curtea liceului, sculptură datorată Valentinei Boştină ? Oare ştie acest Băluţă că Măriuca Vulcănescu a fost arestată la 19 ani şi trimisă în lagăr pentru vina de a fi doar fiica martirului ? O să i se ceară iertare pentru această cedare la pretenţiile domnului Florian ? Mă îndoiesc. De precizat că Primăria Sectorului 2 a rezistat : bustul lui Mircea Vulcănescu a rămas la locul său de drept. Doar nu ne aflăm sub regim represiv, ca pe vremea gubernizării României de Armata Roşie.
Cred că Domnul Florian nu-l place nici pe Steinhardt, salvat în închisoare de la boală şi de la moarte tot prin iubirea semenilor : având o gravă problemă gastro-intestinală, colegii de carceră renunţau, pentru el, la fărâma lor de pâine. De ce nu-l agreează domnul Florian pe monahul de la Rohia ? Presupun că n-o fi antisemit ! Cumva pentru că l-a numit pe Valeriu Gafencu „Sfântul închisorilor” ? INSHR-„EW” a solicitat, cum se ştie, retragerea titlului de cetăţean de onoare. Fundaţia „Ion Gavrilă Ogoranu” a contestat solicitarea domnului Florian. „IGO” versus „Wiesel”, cîştigător „Wiesel”. A produs „Sfântul închisorilor” crime contra evreilor, dezordine publică, devastări de bunuri evree ? Nimic din toate astea. Acuzele nu sunt dovedite, nefiind nici măcar scrise în dosarul condamnării. Închis, Valeriu Gafencu s-a comportat ca un martir, a închis ochii ca un martir. La fel, Mircea Vulcănescu. Din lotul lui au făcut parte : Mircea Cancicov, liberal, ministrul Economiei Naţionale, mort la Aiud de Crăciunul lui ’59 şi Ion Arbore, mort tot de Crăciun, la Văcăreşti, în’54, italienistul Alexandru Marcu, în ministerul Propagandei al guvernului Antonescu, mort la Văcăreşti în’ 55,Gheron Netta, ministru de Finaţe, mort la Aiud în’55, general Grigore Georgescu, ministru al Lucrărilor Publice sub Antonescu, mort la Sighet în’52, general de corp de armată, Ion Sichitiu, ministru al Agriculturii şi al Domeniilor, mort la Aiud, în’52. Generalul Const. St. Costache, subsecretar de stat la Ministerul Apărării Naţionale, a avut noroc : a murit la proces, în februarie 1948. Elita dreptului a pledat gratis pentru arestaţi. A intrat şi ea în puşcării. Nu-i greu de constatat că fanatismul proletcult s-a reşapat ca un cauciuc ; vechiul injust a devenit cenzură corect politică, iar miliţia gândirii nu iartă. Cine nu-i cu noi e…” căpitan” (vocabula lui V. Tismăneanu despre Mircea Platon), fundamentalist, legionaroid.
Acuza de antisemitism feroce e veche, de la Gherea cetire, care îi scria lui Korolenko, în 1912 : „Întreaga intelectualitate română, cu excepţia lui P. Carp, al (sic) răposatului Caragiale şi a încă doi-trei oameni mai puţin mari – toţi au predispoziţii antisemite şi sînt saturaţi de spirit antisemit.” Afirmaţia asta l-o fi făcut pe Zigu Ornea să lupte pentru readucerea bustului Gherea în scuarul de unde fusese dat jos, la ’89? Tactica şi tonul „Scânteii” lui Brucan s-au recuperat, iar discrepanţele de opinie primesc invective în maniera vechilor „gloabe bolşevico – sioniste”, cum le numeşte Goma în cartea – interviu cu Flori Bălănescu. Spre exemplificare, îl citez pe tov. Leonte Răutu, vituperând la Consfătuirea cu secretarii cu propaganda ai comitetelor regionale de partid, din ’53, februarie 21, contra istoricului Daicoviciu :”E un om despre care toată lumea ştie că a umblat cu diagonală şi că e şi acum un element naţionalist”. Tot din motive de diagonală a fost interzis şi Ion Barbu, a cărui moarte nici n-a fost anunţată de presa literară.
A fi „element naţionalist” e acuză grea şi -n zilele noastre. Se recomandă să fie puşi la zid (index) toţi suspecţii de naţionalism, morţi şi vii. Avem câţiva poliţişti politici (unii, cu blog) care-i urmăresc pe adversarii de idei ca la rugby, îi talonează până le iese din cap atitudinea politic -incorectă. Patriotismul, ca datorie, ca obligaţie, ca stare normală faţă de ţara ta, e condamnabil. După perfect – socialist, trebuie să fii perfect- occidentat, perfect – americanizat, perfect – globalist, perfect – corect politic. Dacă scrii pe o temă „inactuală”,”obosită”,”expirată” ca românitatea, poţi fi acuzat că gândeşti primitiv ori că te afli la limita antisemitismului ; devii „element potenţial- periculos”.
”Are dreptate Ion Coja. Să fii adversar al iudeo-bolşevicilor nu înseamnă să fii antisemit, ci anticomunist, s-a revoltat Petru Ursache. Aşa cum noi le cerem iertare evreilor pentru crimele, suferinţele provocate lor, şi ei trebuie s-o facă”. Chiar la moartea lui Adrian Păunescu, Andrei Cornea a aflat prilejul să-l atace pentru ceauşism pe cel abia dispărut, când, în propria-i familie, s-a practicat stalinismul. Barbar, care-i trimitea în temniţe pe naţionalişti sau presupus naţionalişti, predilect unionişti, ca „unelte contra ordinii sociale” În revista „22”, bustul poetului a fost etichetat unul dintre „monumentele infamiei”, iar Vladimir Tismăneanu a vorbit de fascismul lui Adrian Păunescu. Fapt demonstrat ? Cum ? O fi fascist poemul Basarabia pe cruce ? Ideea „recrudescenţei” (termenul lui Ion Iliescu, preşedintele intervievat de V. Tismăneanu într-o carte de format gros) fenomenelor fasciste ori legionare, de combătut cu bâtele minerilor, a prins teren.” Delirul naţionalist” e boală gravă, de eradicat, pentru globalizatorii care spun adio diferenţei dintre neamuri.
Scrie raportorul prim al procesului comunismului, în Fantasmele salvării (1998), că regimul comunist nu mai poate fi resuscitat. O fi mort ? O fi, dar internaţionalismul proletar, de unde provine ideea „naţiunii universale” nu moare aşa de uşor, nici homozaurii, cum le spune un pamfletar redutabil, Marin Ifrim. Direcţia pe care o dă politologul este că acum trebuie luptat cu etnocentrismul (evreii – cinste lor- nu sunt etnocentrici ?), cu legionarii, cu antisemiţii. Mai corect, cu cei declaraţi astfel. Vă amintesc că, după arestarea lui Max Goldstein, care pusese o bombă în Senat – au murit atunci ministrul Justiţiei, Dimitrie Greceanu, un senator şi un episcop greco-catolic-, ministrul de Interne, Const. Argetoianu (ţintă şi el al unui atac eşuat, în tren) a susţinut ritos că în România s-a terminat cu comunismul. Va sfârşi într-o puşcărie a regimului comunist şi va fi zvârlit la groapa comună. Cum stau lucrurile,”comunismu’ n-o muritu, doar un pic s-o hodinitu”. Eu însămi am fost supusă unor lovituri de stânga. Voi reveni.
Magda URSACHE
Nu am menţionat sursa:
http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=1420
http://www.asymetria.org/modules.php?name=News&file=article&sid=1420
Lovituri de stânga
p>Lovituri de stânga Directorul Institutului „Elie Wiesel” duce de ani mulţi, cam doisprezece, o campanie împotriva martirilor şi eroilor neamului românesc. Aş zice chiar că e vorba despre o campanie a urii, a intoleranţei, dacă bate război cu sfinţii care şi-au căpătat prin chin, în puşcăriile dejisto-paukeriste, libertatea interioară.Institutul guvernamental „Elie Wiesel” s-a constituit într-un soi de Tribunal al Poporului ilegitim. Sau, poate, trebuie create tensiuni etnice, condiţii anume, ca românii, numiţi cu atâta zel xenofobi, să fie împinşi la atitudini antisemite, datorită unor declaraţii iresponsabile venite dinspre directorul INSHR-„EW”.Magda Ursache
Directorul Institutului „Elie Wiesel” duce de ani mulţi, cam doisprezece, o campanie împotriva martirilor şi eroilor neamului românesc. Aş zice chiar că e vorba despre o campanie a urii, a intoleranţei, dacă bate război cu sfinţii care şi-au căpătat prin chin, în puşcăriile dejisto-paukeriste, libertatea interioară. Românul Valeriu Gafencu a murit din iubire de semen : evreul Wurmbrand, pe care l-a salvat de la moarte cu preţul vieţii sale. Mircea Vulcănescu a murit tot din iubire de semen : l-a salvat de la moarte pe un tânăr bolnav, nu importă din ce etnie. Aşadar, domnul Alexandru Florian ar scoate, rând pe rând, din ceruri, un martir, un erou, faptă destul de anevoioasă de vreme ce sunt mulţi martiri şi eroi acolo, sus.
Ce-i pasă domnului Alexandru Florian că acad. Nicolae Breban a propus ca savantul Mircea Vulcănescu să fie numit membru postum al Academiei ? Ce-i pasă că Petre Ţuţea, patriot absolut, a fost reabilitat de justiţie ? La fel Nichifor Crainic, acuzat şi de hitlerism, şi de fascism, condamnat la „detenţie grea pe viaţă”, din nou membru al Academiei, după câte ştiu, sau ar trebui să fie. Şi de ce bagă atâta zâzanie între români şi evrei domnul Florian ? Dacă şi torţionarii Părintelui Arsenie Boca au fost capabili de metanoia, de ce domnul Florian nu poate avea o brumă de respect faţă de martirii închisorilor ? O stradă din Mangalia nu poate fi numită Vintilă Horia, nici o şcoală din Segarcea, pentru că se opune domnul Florian ; un liceu din Bucureşti nu poate fi numit Mircea Vulcănescu pentru că se opune domnul Florian ; o stradă din Cluj nu poate fi numită Radu Gyr, legionarul care a înfiinţat Teatrul Evreiesc Baraşeum, condamnat la moarte pentru un poem anticomunist, pentru că se opune domnul Florian. În 10 iunie, domnul Florian nu s-a dus la Mănăstirea Petru Vodă, unde fusese invitat de stareţul Hariton Negrea, la pomenirea de 4 ani a arhimandritului Justin Pârvu. N-avea grija schitului, de vreme ce prioritatea sa era harta interdicţiilor, care trebuia completată. Şi cum să se ducă, dacă acolo se află crucea lui Radu Gyr (m. 1975) şi a Florei Gyr (m. ! 984) ? Motivul refuzului a fost agenda încărcată. Domnul Florian era ocupat să mai propună demolarea unei statui, a unui bust, îndepărtarea unor plăci memoriale, montate cu atâta greutate de Ion Lazu, să declare inoportun numele unei şcoli, să interzică vânzarea unor tricouri, cu chipul lui Petre Ţuţea, conform nefericitei legi 217.Teologul Radu Preda, directorul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului, a fost contestat pentru atitudine incorect politică în problema legii liberticide din 2015. Cât pe ce să-şi piardă postul. Mai precaut, istoricul Adrian Cioroianu a susţinut – pe numărate ? – că au fost mult mai mulţi evrei contra comunismului decît cei pro Stalin. Mă rog. I-am căutat cu lumânarea pe diriguitorii culturnici de etnie română, din vremi proletcultiste. Cine mai urmează de pus pe lista neagră ? Cumva membrii grupării „Rugul aprins”, Daniil Sandu Tudor, Vasile Voiculescu, Paul Sterian, Andrei Scrima, Al. Mironescu, Barbu Slătineanu, Bartolomeu Anania…
Doar în lucrarea de tinereţe marxistă, Cunoaşterea ştiinţifică şi apusul Zeilor, apărută la Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică în 1975,în colecţia „Ştiinţa pentru toţi”, pleda pentru „făurirea unei civilizaţii ateiste”, având ca puncte de sprijin ciocul lui Lenin şi mustaţa lui Stalin. Sau nu-i lucrarea lui ? Din CV a dispărut ! Zice Andrei Pleşu în Despre inimă şi alte eseuri, Humanitas, 2017 şi-l aprob : „Despre un asemenea subiect (existenţa lui Dumnezeu, nota mea Magda Ursache) nu te grăbeşti să te pronunţi „materialist dialectic” decât dacă eşti, pardon, bou”. Stareţul îi oferise 15 minute să-şi explice poziţia, în faţa miilor de pelerini. Într-un comunicat lansat cu câteva zile în urmă, domnul Florian spusese că marele duhovnic, ctitorul mănăstirii, „ a contribuit la respingerea democraţiei şi la instituirea antisemitismului ca politică de stat”, plus alte grozăvenii ca „apologia legionarismului” şi „negarea Holocaustului”.
Încremenit în aceste acuze grave, Alexandru Florian a refuzat dialogul. Să-l ierte „băsearica” ! Institutul guvernamental „Elie Wiesel” s-a constituit într-un soi de Tribunal al Poporului ilegitim. Sau, poate, trebuie create tensiuni etnice, condiţii anume, ca românii, numiţi cu atâta zel xenofobi, să fie împinşi la atitudini antisemite, datorită unor declaraţii iresponsabile venite dinspre directorul INSHR-„EW”. Numit de premier (atunci, Ponta), tot premierul l-ar putea demite pe Alexandru Florian, motive fiind cu prisosinţă.
S-ar încheia cu aceste sesizări trimise ultimativ la ministerul de Interne şi de acolo la Primării şi la Prefecturi, ca să mai cadă un bust (al mitropolitului Visarion Puiu, de la Mănăstirea Putna), o statuie, cum am aflat dintr-o emisiune curată a lui Octavian Hoandră, om normal în anormalitatea actuală ; s-ar încheia vânătoarea de oameni mari, genii ca Vintilă Horia ori Mircea Vulcănescu. Care o fi planul de ţară culturală al domnului Florian ? O să ceară modificarea art. 33 din Constituţie, punctul a : „Accesul la cultură este garantat în condiţiile legii” ? Eu aş adăuga acolo şi accesul la istorie. În Cornova, peste Prut, s-a acordat savantului Vulcănescu titlul de cetăţean de onoare, participant în Basarabia, alături de Anton Golopenţia, Iosif Berman şi Henri Stahl, la o anchetă sociologică. Dincoace de Prut, primarul Băluţă de la Sectorul 4 a decis, la reclamaţia domnului Florian, să se schimbe denumirea Liceului Tehnologic „Mircea Vulcănescu”, înfiinţat în 1992 ,în „Traian Popovici”. O să ceară şi darâmarea bustului „criminalului de război”, de o corectitudine exemplară ca secretar al Direcţiei Vămilor şi Datoriei Publice, din curtea liceului, sculptură datorată Valentinei Boştină ? Oare ştie acest Băluţă că Măriuca Vulcănescu a fost arestată la 19 ani şi trimisă în lagăr pentru vina de a fi doar fiica martirului ? O să i se ceară iertare pentru această cedare la pretenţiile domnului Florian ? Mă îndoiesc. De precizat că Primăria Sectorului 2 a rezistat : bustul lui Mircea Vulcănescu a rămas la locul său de drept. Doar nu ne aflăm sub regim represiv, ca pe vremea gubernizării României de Armata Roşie.
Cred că Domnul Florian nu-l place nici pe Steinhardt, salvat în închisoare de la boală şi de la moarte tot prin iubirea semenilor : având o gravă problemă gastro-intestinală, colegii de carceră renunţau, pentru el, la fărâma lor de pâine. De ce nu-l agreează domnul Florian pe monahul de la Rohia ? Presupun că n-o fi antisemit ! Cumva pentru că l-a numit pe Valeriu Gafencu „Sfântul închisorilor” ? INSHR-„EW” a solicitat, cum se ştie, retragerea titlului de cetăţean de onoare. Fundaţia „Ion Gavrilă Ogoranu” a contestat solicitarea domnului Florian. „IGO” versus „Wiesel”, cîştigător „Wiesel”. A produs „Sfântul închisorilor” crime contra evreilor, dezordine publică, devastări de bunuri evree ? Nimic din toate astea. Acuzele nu sunt dovedite, nefiind nici măcar scrise în dosarul condamnării. Închis, Valeriu Gafencu s-a comportat ca un martir, a închis ochii ca un martir. La fel, Mircea Vulcănescu. Din lotul lui au făcut parte : Mircea Cancicov, liberal, ministrul Economiei Naţionale, mort la Aiud de Crăciunul lui ’59 şi Ion Arbore, mort tot de Crăciun, la Văcăreşti, în’54, italienistul Alexandru Marcu, în ministerul Propagandei al guvernului Antonescu, mort la Văcăreşti în’ 55,Gheron Netta, ministru de Finaţe, mort la Aiud în’55, general Grigore Georgescu, ministru al Lucrărilor Publice sub Antonescu, mort la Sighet în’52, general de corp de armată, Ion Sichitiu, ministru al Agriculturii şi al Domeniilor, mort la Aiud, în’52. Generalul Const. St. Costache, subsecretar de stat la Ministerul Apărării Naţionale, a avut noroc : a murit la proces, în februarie 1948. Elita dreptului a pledat gratis pentru arestaţi. A intrat şi ea în puşcării. Nu-i greu de constatat că fanatismul proletcult s-a reşapat ca un cauciuc ; vechiul injust a devenit cenzură corect politică, iar miliţia gândirii nu iartă. Cine nu-i cu noi e…” căpitan” (vocabula lui V. Tismăneanu despre Mircea Platon), fundamentalist, legionaroid.
Acuza de antisemitism feroce e veche, de la Gherea cetire, care îi scria lui Korolenko, în 1912 : „Întreaga intelectualitate română, cu excepţia lui P. Carp, al (sic) răposatului Caragiale şi a încă doi-trei oameni mai puţin mari – toţi au predispoziţii antisemite şi sînt saturaţi de spirit antisemit.” Afirmaţia asta l-o fi făcut pe Zigu Ornea să lupte pentru readucerea bustului Gherea în scuarul de unde fusese dat jos, la ’89? Tactica şi tonul „Scânteii” lui Brucan s-au recuperat, iar discrepanţele de opinie primesc invective în maniera vechilor „gloabe bolşevico – sioniste”, cum le numeşte Goma în cartea – interviu cu Flori Bălănescu. Spre exemplificare, îl citez pe tov. Leonte Răutu, vituperând la Consfătuirea cu secretarii cu propaganda ai comitetelor regionale de partid, din ’53, februarie 21, contra istoricului Daicoviciu :”E un om despre care toată lumea ştie că a umblat cu diagonală şi că e şi acum un element naţionalist”. Tot din motive de diagonală a fost interzis şi Ion Barbu, a cărui moarte nici n-a fost anunţată de presa literară.
A fi „element naţionalist” e acuză grea şi -n zilele noastre. Se recomandă să fie puşi la zid (index) toţi suspecţii de naţionalism, morţi şi vii. Avem câţiva poliţişti politici (unii, cu blog) care-i urmăresc pe adversarii de idei ca la rugby, îi talonează până le iese din cap atitudinea politic -incorectă. Patriotismul, ca datorie, ca obligaţie, ca stare normală faţă de ţara ta, e condamnabil. După perfect – socialist, trebuie să fii perfect- occidentat, perfect – americanizat, perfect – globalist, perfect – corect politic. Dacă scrii pe o temă „inactuală”, ”obosită”, ”expirată” ca românitatea, poţi fi acuzat că gândeşti primitiv ori că te afli la limita antisemitismului ; devii „element potenţial- periculos”.
”Are dreptate Ion Coja. Să fii adversar al iudeo-bolşevicilor nu înseamnă să fii antisemit, ci anticomunist, s-a revoltat Petru Ursache. Aşa cum noi le cerem iertare evreilor pentru crimele, suferinţele provocate lor, şi ei trebuie s-o facă”. Chiar la moartea lui Adrian Păunescu, Andrei Cornea a aflat prilejul să-l atace pentru ceauşism pe cel abia dispărut, când, în propria-i familie, s-a practicat stalinismul. Barbar, care-i trimitea în temniţe pe naţionalişti sau presupus naţionalişti, predilect unionişti, ca „unelte contra ordinii sociale” În revista „22”, bustul poetului a fost etichetat unul dintre „monumentele infamiei”, iar Vladimir Tismăneanu a vorbit de fascismul lui Adrian Păunescu. Fapt demonstrat ? Cum ? O fi fascist poemul Basarabia pe cruce ? Ideea „recrudescenţei” (termenul lui Ion Iliescu, preşedintele intervievat de V. Tismăneanu într-o carte de format gros) fenomenelor fasciste ori legionare, de combătut cu bâtele minerilor, a prins teren.” Delirul naţionalist” e boală gravă, de eradicat, pentru globalizatorii care spun adio diferenţei dintre neamuri.
Scrie raportorul prim al procesului comunismului, în Fantasmele salvării (1998), că regimul comunist nu mai poate fi resuscitat. O fi mort ? O fi, dar internaţionalismul proletar, de unde provine ideea „naţiunii universale” nu moare aşa de uşor, nici homozaurii, cum le spune un pamfletar redutabil, Marin Ifrim. Direcţia pe care o dă politologul este că acum trebuie luptat cu etnocentrismul (evreii – cinste lor- nu sunt etnocentrici ?), cu legionarii, cu antisemiţii. Mai corect, cu cei declaraţi astfel. Vă amintesc că, după arestarea lui Max Goldstein, care pusese o bombă în Senat – au murit atunci ministrul Justiţiei, Dimitrie Greceanu, un senator şi un episcop greco-catolic-, ministrul de Interne, Const. Argetoianu (ţintă şi el al unui atac eşuat, în tren) a susţinut ritos că în România s-a terminat cu comunismul. Va sfârşi într-o puşcărie a regimului comunist şi va fi zvârlit la groapa comună. Cum stau lucrurile,”comunismu’ n-o muritu, doar un pic s-o hodinitu”. Eu însămi am fost supusă unor lovituri de stânga. Voi reveni.
Magda URSACHE
Input OL LI:
Item One
Item Two
Input UL LI:
Item One
Item Two
https://web.archive.org/web/20160630022320/http://www.cotidianul.ro/upload/tiny/images/munt17.jpg
Stimată d-nă Ursache !
V-ați gândit că poate a sosit timpul ca vocea dvs. să fie auzită, nu doar pe acest site, ci și în spațiul public ? (am în vedere participarea la conferințe – după modelul prof. I.A. Pop, Dan Puric, Grigore Leșe). Ideea ar fi ca oameni ca dvs. să participe în comun la scoaterea neamului din amorțire, deoarece doar împreună putem fi cu adevărat puternici. Dacă ideea de mai sus s-a concretizat deja într-un fel sau altul, vă rog să ignorați acest comentariu.