Poetul, traducatorul si jurnalistul unic care a fost regretatul Adrian Hamzea.

Am citit prima oara despre o ”istorie mai adevarata a secuilor”, in urma cu 40 de ani. A fost pentru mine oarecum nesteptat ce se scria, intr-o perioada cand problema nationala parea ca se “rezolvase principial”. Da, scria in Constitutie ca traiau in Romania “romani, maghiari, germani si alte nationalitati, cu totii egali in drepturi, avand si aceleasi obligatii cetatenesti”. Intr-un fel ,cam asa era,dar ne lipsea altceva,cumva esential…

Da, la nivel de varf, in Biroul Politic si in C.C. al PCR, vedeam cu ochii nostri ca maghiarii (ca si germanii !) erau peste tot reprezentati, proportional cu numarul populatiei minoritatii respective. Era Directiva de Partid !. Iar la nivel judetean, lucrurile se aratau si mai evidente. Acolo ”autonomia“deciziei locale de partid, incepea chiar cu persoanele alese din randul minoritatilor, adica cei ce ocupau functiile de prim-secretar, secretari de judeteana pcr, presedinti de consilii judetene, sau de institutii deconcentrate se numeau tot proportional. Am zice, fara exagerare, ca in judetele cu minoritati, acel „numerus clausus„ se aplica chiar ca la mama lui…Chiar nu puteai spune ca”problema nationala” putea fi o problema Toti „aveam si n-aveam”cam la fel!

Pe cine numeau sau „alegeau” cei de la Partid, asta e alta poveste! Cum, necum, era si o realitate vizibila faptul ca judete sarace precum Bistrita, Covasna, Harghita, Olt, Mures, Salaj, Tulcea, Neamt, Mehedinti, Slobozia, etc. beneficiau de masive investitii industriale si sociale. Dezvoltarea industriala rapida a acelor zone preponderent rurale, chiar constituia (cum sa pui la indoiala !) un semnal social eminamente pozitiv. Iar fatza oraselor,(chiar fara placutze bilingve…) se schimba vizibil si alert; pentru ca se infiintau peste tot locuri de munca indestulatoare ce atrageau ca un magnet forta de munca tanara , bine instruita profesional si “la bloc” se mutau anual mii de familii gratis…
Dupa 1990 aflam insa de la pastorul Tokes , (Iimpins de Basescu pana si in Parlamentul European…de dragul aprijinului UDMR) ca, de fapt, atunci Statul Roman incerca o …”debalansare” demografica impotriva (!?) maghiarilor„. Prima consecinta: Covasna si Harghita, de exemplu, par azi doua judetze parca mai “pustiite”de neglijenta si hotie decat altele,singura “activitate” in zona, in afara unei “agriculturi” de subzistenta, fiind taierea turbata a padurilor si exportarea bruta a lemnului intr-o tara unde functionau zeci de fabrici de mobila…
Se spune in zona (cu argumente!), ca desi s-a aflat ,mai pe fatza,mai pe blat participant-profitor la guvernare, „partidul” UDMR nu a incurajat acolo crearea de locuri de munca, tocmai, de frica romanilor, care,vezi Doamne in loc sa se duca dracului in …Anglia,Italia,Spania,ar veni sa le ocupe lor Tinutul Secuiesc!… Doar autonomia teritoriala a secuilor e solutia, spuneau Marko Bela si Kelemen Hunor, de mana cu Toches Laszlo! Si, desigur, o “Ungarie Mare – o natiune istorica” unde cei 7 milioane de romani din Transilvania ,nu conteaza! , Cam asa tot lasa de inteles nationalistul obtuz Viktor Orban, ce se vede un fel de nou Sf. Stefan al natiunii ungare de peste granitze!! Si cum crestinarea a fost savarsita acum 1.000 de ani, in prezent controversatul premier isi propune doar „unificarea” …nationala in mijlocul Europei,ignorand granitele , unirea tuturor maghiarilor din Bazinul Carpatilor!!De fapt,astfel se pun bazele unei viitoare Bombe etnice cu ceas!!

Revenind insa la inceputul anilor ‘80 si ca vechi „bastinas” in zona, personal stiam tot mai multe despre secui, gratie cercetarilor de-a dreptul neasteptate pentru acei ani ale “Domnului Hamzea”, cum i se spunea cu respect poetului, traducatorului si jurnalistului unic care a fost regretatul Adrian Hamzea.

Un Om cu adevarat deosebit din toate punctele de vedere.
Il stiam si un apropiat al scriitorului Daniel Dragan,si el disparut , cel care, cu tact si rabdare, i-a fost alaturi, indemnandu-l si sprijinindu-l material sa scrie… Prietenul sau era Redactor sef al Revistei Astra, o publicatie indrazneata si de calitate in acei ani, unde a publicat, treptat si aleatoriu un serial efectiv inedit si bine documentat, intitulat “Gesta Sicullorum”.

Pe atunci, auzind despre dramatica Dumisale existenta ce îi marcase de tanar viata, de cate ori il intalneam, eram intimidat la propriu. Cel mai bine l-a “conturat”, cu distinctie, o cronica la volumul sau de poeme ”Al cincilea anotimp” din care citez:
…”Respirand atmosfera de demnitate si discretie, poemele lui Adrian Hamzea se constiuie din evocari ale martiriului celor 11 ani petrecuti in temnitele comuniste, intr-un discurs liric lipsit de stridentze si patetisme facile. La Adrian Hamzea suferinta nu se converteste in imprecatie, ci, trecuta prin constiinta ordonatoare, prin cultura si prin credinta, devine “cuvant si semn”, doua marci ale destinului creativ asumat”.
O alta marturie, dintre foarte putinele despre Adrian Hamzea, apartine Prof. dr. Nicolae M. Constantinescu, membru al Academiei Medicale, intr-o Rostire publica la aniversarea a 60 de numere ale Revistei “Memoria”:
“Eram în primele săptămâni ale lui ianuarie 1990. Operasem pe un distins poet din Braşov – Adrian Hamzea – care cunoscuse prin proprie experienţă închisorile comuniste. Ştia ce se întâmplase la Spitalul Colţea în decembrie 1989, şi i-am mai povestit şi eu despre zbuciumul infernal, neomenesc prin care trecusem de-a valma, răniţi şi chirurgi, după 21 decembrie 1989. L-am simţit că vrea să mi se confeseze şi i-am dăruit ore bune.
Mărturisesc că m-am îngrozit. A fost pentru prima oară când am aflat în amănunt ce a suferit un om condamnat pentru delict politic în România. Aflam deci acum de la Adrian Hamzea lucruri groaznice pe care le suferiseră mii si mii de români de-ai noştri, întâi de la alogeni, apoi – din păcate – de la alţi români. Atunci mi-am zis că este imperios necesar, că este vital pentru educaţia şi formarea tineretului nostru, pentru revenirea la conştiinţa naţională şi recăpătarea demnităţii, ca toţi cei care au suferit teroarea comunistă prin privare de libertate, prin dezrădăcinare, prin strivire fizică sau psihică, să-şi facă cunoscută viaţa, întâmplările, faptele trăite care i-au marcat.”
Cata dreptate avea Prof.dr. Constantinescu ,care l-a operat in extremis,prelungindu-i astfel viatza, cand spunea ca nici cele mai meşteşugite cuvântări despre drepturile omului şi sarabanda incălcarii lor, nu pot să rivalizeze in nedreptate, nu pot să fie mai dureros convingătoare decât faptele, ingrozitoare ca atare, aşa cum au fost ele si trăite de către cei care au îndurat nu doar opresiunea comunistă în lagăre, închisori sau zone de deportare, dar au studiat si istoria zonei sale natale, asa cum s-a intamplat cu adevarat …
Din pacate, poetul Adrian Hamzea demult nu mai traieste. Lui chiar viata i-a fost strivita !
Iata de ce consideram pilduitoare si admirabila aceasta inedita cercetare a sa despre un capitol de istorie a secuilor, concretizata intr-un serial inspirat si de experientele in istorie ale propriei familii, cu radacini vechi, pe linie materna, chiar in secuime!
Dupa ce a studiat cu miniutzie si istoria zonei natale si evenimentele social-politice ale secolelor trecute, asa cum s-au intamplat, serialul “Gesta Sicullorum”risipit prin periodice, chiar merita sa apara intr-o carte.
Din nefericire, de multi ani pentru Domnia Sa, timpul nu a mai avut rabdare!

D. D. Rujan,jurnalist
membru al Uniunii ziaristilor profesionisti din Romania