Marea tragedie din 4 aprilie 1944, când Bucureştii, capitala României, au fost victima unui masiv SI UNIC bombardament al aviaţiei americane. Au fost vizate ţinte civile, cu deosebire zona Gării de Nord, dar şi partea centrală a oraşului:Palatul Regal,Universitatea,hotelul Athenee Palace,Ateneul Roman.hotelul Splendid,etc. Ele nu aveau o justificare militară, deoarece frontul se afla departe, la peste 300 km, pe linia Iaşi-Chişinău, iar luptele încetaseră de la sfârşitul lunii martie. Ostilităţile aveau să se reia abia la 20 august, scria profesorul Ioan Scurtu . Practic, atacul americanilor a fost in sprijinul sovieticilor,care nu puteau rupe frontul spre Romania. Potrivit ziarului „Timpul”, faimosii aviatori de vânătoare români şi servanţii bateriilor antiaeriene au reuşit să respingă totusi valurile de bombardiere americane. Astfel,in ziua tragica de 4 aprilie au fost doborâte 44 de aparate inamice, mai mult de o treime din numărul total cu care americanii ne-au atacat! A doua zi,deasupra Ploiestilor, numărul avioanelor doborâte a fost de 54 !
Cum se vede,cat erau ei de americani,Romania nu prea era atunci „sat fara caini”… Adevarat, la 22 iunie 1941, România a intrat în război alături de Germania, având ca obiectiv eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei, ocupate de Armata Roşie cu un an inainte.
De mentionat,mareşalul Antonescu nu s-a considerat în război efectiv cu cele două mari ţări occidentale ( facuse in Occident stralucite studii militare!) iar Romania nu a întreprins nici o acţiune militară împotriva acestora. Chiar daca avioanele americane şi engleze au executat în 1942-1943 mai multe raiduri aeriene împotriva tarii noastre, vizând cu precădere zona petroliferă din Valea Prahovei si uzinele de armament din Brasov (lamentabil,chiar in ziua de Pasti!), rezultatele au fost mai curând modeste. De exemplu, la 1 august 1943, din cele 177 de avioane americane plecate din Libia, au fost doborâte de artileria antiaeriană si aviatia română 41 ” fortaretze zburatoare”, s-au întors la bază doar 88, dintre care 55 cu avarii importante (unele au aterizat pe parcurs). Au fost omorâţi 147 aviatori, iar 116 au fost luaţi prizonieri in Ro.
La 2 aprilie 1944, guvernul sovietic a declarat că intrarea Armatei Roşii pe teritoriul României „nu urmăreşte scopul de a dobândi vreo parte din teritoriul acesteia, ci era dictată exclusiv de necesităţi de război.” Dar peste două zile a avut loc,neasteptat pentru nimeni, marele bombardament american asupra Bucureştilor, soldat cu 3000 de victime civile!!
In ziua fatidica 4 aprilie 1944 un număr de 220 bombardiere B-17 (aceleasi Fortăreţe zburătoare) şi 93 bombardiere B-24 (Libertador) au intrat în spaţiul aerian al României, venind din Italia.. Dezastrul din Gara de Nord şi din cartierul Griviţa a impresionat cel mai mult. Avioanele americane au vizat, cu precădere, Gara de Nord, instituţie civilă, în care se aflau sute si sute de oameni, mai ales refugiaţi din Moldova. Scriitorul Mihail Sebastian nota: „Ieri după-masă am fost în cartierul Griviţa. De la Gară la Bulevardul Basarab, nici o casă – nici una – n-a scăpat neatinsă. Priveliştea e sfâşietoare. Se mai dezgroapă încă morţi, se mai aud încă vaiete de sub dărâmături. La un colţ de stradă trei femei boceau cu ţipete ascuţite, rupându-şi părul, sfâşiindu-şi hainele, un cadavru carbonizat, scos tocmai atunci de sub moloz. Viziune, atroce, de coşmar. N-am mai fost în stare să trec dincolo de Basarab – şi m-am întors acasă, cu un sentiment de silă, oroare şi neputinţă.”
Concluziile desprinse de contemporani sunt unanime: bombardamentele americane nu aveau nici o justificare logică. A fost măcelărită populaţia civilă, lipsită de apărare, au fost distruse importante bunuri materiale.Gheorghe Zane nota si el : „Bombardamentul din 4 aprilie n-a adus, cred, nici un folos militar anglo-americanilor; războiul era decis când ele au început, n-au adus, sigur, nici un folos politic. Opinia publică şi fruntaşii politici aveau la această dată atitudinile fixate. O serie de crime inutile, comise în numele eliberării Europei.”
Maruca Cantacuzino-Enescu şi-a scris memoriile la vreo zece ani de la acel bombardament: ” Bucureştii, oraş înfloritor, zâmbind cu toate grădinile, cu buna sa dispoziţie, încrezător chiar în acel timp, oraş deschis, fără apărare anti-aeriană, ajuns în trei sferturi de oră în stare de ruine fumegânde, din ordinul ilustrului preşedinte Franklin Roosvelt; În tot cursul acestei perioade sumbre, ascultam la radio cu consternare şi revoltă, Vocea Americii, îndemnându-i, de patru ori pe zi, pe români, ca un ordin, să deschidă braţele Armatelor Roşii «eliberatoare» care înaintau, ameninţându-ne că altfel, ne vom cufunda, noi şi bunurile noastre, într-o mare de sânge. Mai aud şi acum vocea lugubră şi tonul răstit al speaker-ului ce ne transmitea acest mesaj de dincolo de Ocean.Acelaş speaker, fără îndoială, care, astăzi la Radio Internaţional, dojeneşte ţările ocupate că «se lasă conduse» de «tiranii de la Moscova», aşa cum îl numeşte Occidentul pe fostul său aliat din Est. Ce logică!… Ce legi arbitrare ale celui mai tare, aplicate de cei mari asupra celor mici, asupra victimelor, până la urmă, născute din necesităţile cauzei lor.” În acea zi de 4 aprilie 1944, au murit sfârtecaţi de bombele americane 2.942 români, iar 2.126 au fost răniţi. A fost un moment tragic,inexplicabil,cu victime nevinovate care nu trebuie uitat.(Citatale, dintr-un studiu al Prof.univ Ioan Scurtu)
Un monument dedicat piloţilor americani aminteşte despre bombardamentele din 1944 asupra Bucureştiului. O vreme a stat în curtea Muzeului Militar Naţional „Ferdinand I” din Bucureşti, ulterior fiind mutat cu onoruri în Parcul Cişmigiu. Acolo se află şi în ziua de astăzi.Monumentul este închinat de romani soldaților americani din Parcul Cișmigiu:
„Pentru americani,firesc, sunt eroi, pentru noi, nu. Este o glorie faptul că au bombardat şi au ucis civili? Nu putem să-i glorificăm după acele bombardamente”, a declarat istoricul şi colonelul în rezervă Ion Dănilă.Monumentul este asemenea unei cărţi deschise pe care stă inscripţionat faptul că 378 de soldaţi americani au murit la datorie în România pentru libertatea Europei şi gloria SUA”.Adevarat,si 24 de piloti romani ,dar ei n-au fost (in istorie) invingatori .Doar pe cerul Patriei…
-
„Inimi cat sa cuprinda Cerul Patriei”, cartea lui Constantin Gheorghiu descrie bine, cu amanunte, catastrofalul bombardament american de la Ploiesti, din august ’43. Dupa acea zi, considerata in America drept „cel mai mare dezastru aerian din istoria SUA” („Tidal Wave”), din 178 de avioane de bombardament, doar 33 mai erau apte de misiuni, restul fiind pierdute ori grav avariate! Timp de sase luni au oprit bombardamentele, din cauza aviatiei de vanatoare romanesti si a antiaerienei germane, reluandu-le apoi in cel mai barbar mod – bombardarea Capitalei!
(This mission was one of the costliest for the USAAF in the European Theater, with 53 aircraft and 660 aircrewmen lost. It was the worst loss ever suffered by the USAAF on a single mission, and its date was later referred to as „Black Sunday”. – Wikipedia”) / http://www.youtube.com/watch?v=WTg3BygTi2M
Cei 1400 prizonieri americani de la Timisul de Sus, au avut parte de cel mai bun tratament posibil, fapt ce vine in opozitie cu barbaria conducatorilor americani.
Cartea apartine lui Cornel Marandiuc si este aparuta in 1985 in editura Dacia Cluj-Napoca.
Poate ne explica cineva, de ce , criminalilor care au bombardat Bucurestiul civil , li s-au ridicat monumente in numele celor bombardati , ca cel din Cismigiu si cel din Herastrau .Numai fiindca din’ 89 am devenit colonbie , datorita parlamentarilor anticomunisti, tradatori de tara ?
Nu am nicio indoiala bombardamentul asupra Bucurestiului a fost o razbunare pentru marile pierderi suferite la Ploiesti. Americanii sant in stare de asa ceva. Eu ii cunosc bine si de buni si de rai.
Nu am nicio indoiala bombardamentul asupra Bucurestiului a fost o razbunare pentru marile pierderi suferite la Ploiesti. Americanii sant in stare de asa ceva. Eu ii cunosc bine si de buni si de rai.