Este extrem de important ca sa luptam contra diversiunii generalizate din jurul Miscarii Legionare.

Vreau acum sa demontez una din minciunile cele mai larg raspandite, referitor la Legiune. Asa zisul fascism al Miscarii este „dovedit” nu prin fapte, ci prin asemanarea dintre salutul nazist si cel legionar. Aceasta minciuna, abila de altfel, nu are nicio logica. E ca si cum cei care poarta chiloti de baie cu steagul american pe buci, ar fi socotiti imperialisti.

Referitor la salutul acesta, documentandu-ma despre Adunarea de la Blaj din 3/15 mai 1848, am descoperit pe pagina http://enciclopediaromaniei.ro… un text foarte interesant:

Ziua de 3/15 mai 1848 a fost o zi frumoasă şi senină. Încă de la ora 5 dimineaţa mulţimea de români era în picioare. La ora 6 a început
în Catedrala din Blaj serviciul divin, ţinut de episcopul Lemeni, pentru a rămâne suficient timp pentru adunare. La ora opt semnalul de începere al Adunării Naţionale a fost dat cu clopotul cel mare al Catedralei. Intelectualii români s-au adunat pe o estradă amplasată în faţa catedralei, pe care erau aşezate mese şi scaune. La ora nouă şi jumătate cei doi comisari guberniali au fost invitaţi să vorbească românilor adunaţi. Comisarii maghiari au prezentat decretul guvernului prin care se permitea ţinerea adunării, au declarat adunarea deschisă şi au citit decretul şi instrucţiunile guvernului maghiar despre cum să fie condusă adunarea. Instrucţiunile au fost explicate poporului de către episcopul Şaguna. După acest moment, s-a luat decizia ca adunarea să se ţină nu în biserică, ci în câmp liber. Toţi participanţii s-au mutat pe un câmp din apropierea Catedralei, numărul lor fiind apreciat de martorii oculari la cca 40.000. Pe câmp, care în timpul acestei adunări a fost numit „Câmpia Libertăţii”, s-a format un cerc în mijloc, unde s-au amplasat episcopii, preoţii şi intelectualii români. De jur-împrejur s-a aşezat mulţimea de români, în mod ordonat, lăsând printre grupuri, până în centru, căi atât de largi încât putea trece o trăsură. Mai departe de tribuna centrală s-au ridicat alte tribune, de la care tribunii explicau celor mai îndepărtaţi ceea ce se vorbeşte în mijlocul adunării.

Preşedinţi ai Marii Adunări Naţionale de la Blaj au fost aleşi episcopii Andrei Şaguna (ortodox) şi Ioan Lemeni (greco-catolic). Vicepreşdinţi au fost Simion Bărnuţiu şi George Bariţiu, iar secretari Timotei Cipariu, Ioan Popasu, August Treboniu Laurian, Demetriu Boeriu, Iacob Bologa,
Paul Dunca, George Anghel, Ioan Bob, Petru Manu şi Ioan Bran. După alegerea conducătorilor adunării, episcopul Şaguna a rostit o rugăciune pentru sănătatea împăratului austriac şi pentru libertatea naţională a românilor. Generalul austriac Schurter, comandantul trupelor destinate pentru păstrarea ordinii, a afirmat după acest moment că nicăieri pe
unde a umblat în Europa nu a văzut o adunare de popor atât de mare şi atât de disciplinată. După rugăciunea episcopului Şaguna, la cererea poporului, a luat cuvântul Simion Bărnuţiu, care după o scurtă introducere a supus votului mulţimii următoarele puncte, care au fost aprobate în unanimitate:

Adunarea aceasta se proclamă de adunare generală naţională a naţiunii române din Transilvania

Câmpul acesta, pe care se ţine prima adunare naţională română din Transilvania, întru eterna aducere aminte a acestei lucrări glorioase se va numi Câmpul libertăţii pentru totdeauna

Naţiunea română declară, că vrea să rămână pururea credincioasă înălţatului împărat al Austriei şi mare principe al Transilvaniei, cum şi augustei case austriace

Naţiunea română se declară şi se proclamă de naţiune de sine stătătoare şi de parte întregitoare a Transilvaniei, pe temeiul libertăţii egale.

Punctele doi şi cinci au fost pronunţate de Bărnuţiu de câte patru ori în diferite direcţii, o dată pentru fiecare punct cardinal.

A urmat momentul depunerii jurământului de credinţă faţă de naţiunea română de către toţi cei prezenţi. Formula de jurământ a fost următoarea, spusă cu glas tare, toţi cei care jurau având o mână pusă pe inimă,
iar cealaltă ridicată în sus:

„Eu, N.N jur în numele Tatălui şi al Fiului şi al Spiritului sfânt, Dumnezeului celui viu, cumcă voiu fi pururea credincios împăratului Austriei şi marelui principe Ferdinand I şi augustei case austriace. Amicilor Maiestăţii şi ai patriei voiu fi amic, şi inimicilor inimic. Cumcă ca Român voiu susţine totdeauna naţiunea noastră română pe calea cea dreaptă şi legiuită şi o voiu apăra cu toate puterile, în contra oricărui atac şi asupriri. Nu voiu
lucra niciodată în contra drepturilor şi a intereselor naţiunii române, ci voiu
ţine şi voiu apăra legea şi limba noastră română, precum şi libertatea,
egalitatea şi frăţietatea. Pe aceste principii voiu respectat toate naţiunile
ardelene, poftind egală respectare dela ele. Nu voiu încerca să asupresc pe
nimeni, dar nici nu voiu suferi să ne asuprească nimeni. Voiu conlucra după
putinţă la desfiinţarea iobăgiei, la emanciparea industriei şi a comerciului,
la păzirea dreptăţii, la înaintarea binelui, umanităţii, al naţiunii române şi
al patriei noastre. Aşa să-mi ajute Dumnezeu şi să-mii dee mântuirea
sufletului, Amin.”

Deci, la a doua adunare de la Blaj din 1848, romanii au jurat cu o mana pe inima si cu cealalta mana ridicata in sus. Ori, Corneliu Codreanu tocmai acest salut transilvan l-a luat ca model. El n-ar fi acceptat in ruptul capului un salut de import, fara radacini nationale.

Oricum acuzatia este absurda, fiindca atunci cand a infiintat el Legiunea, in anul 1927, Hitler nici nu aparuse pe scena lumii. Si inca o remarca interesanta. Am dat de multe descrieri ale Adunarii de la Blaj, dar toate, absolut toate, afara de cea de mai sus, au evitat sa descrie si salutul, atunci cand au dat textul juramantului. Ma si mir ca l-au dat, fiindca daca-l citesti cu atentie, recunosti in el doctrina legionara.