CD
1.695 aprobate
denitsoc@gmail.com
108.231.169.110
O vedere prea ingusta si fara profunzimi ca sa poata oglindi chiar si pe de parte realitatea.
Ceea ce doar ne pare la unii nu este in acord cu realitatea.
Soros este doar un frontman/om de fatada(interfata) a lui Rothschid, el este doar executantul pe fata a ordinelor rothschildiene.
Macron, copilul abuzat de profesoara/profesorul transgender si nimerit nu intamplator in bancile lui Rothschild si crescut in aceasta imoralitate crunta si el un executant fara ezitari ale acelorasi ordine rothschildiene.
OMS se vrea un instrument cu puteri totale in slujba acelorasi familii rothschildiene.
Israelul nu este un decident ci doar si el un pion executiv, inarmat de americani sa proiecteze puterea finantelor khazare/rothschildiene in Orientul Mijlociu si a izola Asia orientala de occident. Politica rusofoba urmareste acelasi lucru pe segmentul geografic mai la nord de Orientul Apropiat. Ura fata de rusi ne izoleaza de Sudul Asiatic si ne lasa pe mana liftelor khazare domiciliate in centrul Londrei, pe o suprafata de o mila patrata, numita City of London.
De aici din City of London este condusa lumea prin locotenentii lor de pe Wallstreet. America fiind doar o putere militara aflata in razboi de peste 250 de ani cu toata lumea impunand peste tot interesele jidanesti.
Din fericire pentru noi Sudul Global uneste acum cu EurAsia, respectiv Rusia si China la care s-a aliat si Comunitatea Tarilor din Regiunea Golfului Persic si vor schimba balanta puterii nu pentru a deveni ei cei puternici ci pentru a smulge puterea Unipolara din mana SUA si a o distribui egal si meritat unei comunitati cooperante Multipolare.
Suntem pe drumul cel bun, iar toate zvacnirile infantile cu taxe si tarife a lui Trump demonstreaza caderea inextricabila a sistemului Unipolar si instalarea glorioasa a Multipolaritatii si Multilateralitatii.
SUNTEM OBȘINUITI CU DECLINUL DEMOCRAȚIEI
De CD
Recentele atacuri asupra științei nu subminează doar cunoașterea; subminează și democrația. Într-o democrație sănătoasă, politicile publice sunt ghidate de dovezi, iar Adevărul este fundamentul comun pentru luarea deciziilor colective. Atunci când expertiza științifică este respinsă sau ascunsă în favoarea ideologiei, devine mai greu pentru cetățeni să delibereze, să rezolve problemele și să-i tragă la răspundere pe lideri. Diminuarea și marginalizarea științei sunt, așadar, părți centrale ale erodării democrației în sine.
Deci o problemă a Democratiei este că se poate eroda si intra in declin.
Această eroziune nu este ipotetică. Politologii și organismele de supraveghere globale au avertizat că democrația este în declin. Indicele Democrației al “The Economist” – https://thehill.com/homenews/news/537204-us-score-falls-in-economists-2020-democracy-index nu mai clasifică SUA drept o „democrație deplină”, precum Germania, Marea Britanie și Canada, ci o „democrație imperfectă”.
Proiectul Varieties of Democracy – V-Dem, https://v-dem.net/documents/60/V-dem-dr__2025_lowres.pdf , cu sediul în Suedia, descrie lumea occidentală ca trecând printr-o perioadă de „autocratizare substanțială”. Subminarea alegerilor corecte, polarizarea sporită și restricțiile privind libertatea de exprimare, dreptul la viață privată și respectarea garanțiilor procesuale sunt toate simptome ale declinului.
Deși poate părea că deteriorarea a început abia recent, normele democratice au scăzut treptat de o vreme, deși cu accelerări bruște în momente cheie. De exemplu, polarizarea a crescut constant încă din anii 1990. https://carnegieendowment.org/research/2023/09/polarization-democracy-and-political-violence-in-the-united-states-what-the-research-says?lang=en , iar influența exagerată a persoanelor bogate asupra politicii datează de milenii și a fost legitimată si în urmă cu 15 ani în decizia Curții Supreme a SUA, în cazul Citizens United (https://www.law.cornell.edu/supct/pdf/08-205P.ZO).
Într-adevăr, Freedom House – https://freedomhouse.org/article/new-report-us-democracy-has-declined-significantly-past-decade-reforms-urgently-needed , care a urmărit libertatea politică globală încă din anii 1970, a retrogradat constant SUA în ultimul deceniu.
Este oare posibil ca cetățenii americani să se trezească într-o zi și să se regăsească într-o națiune autoritară? Sperăm că nu, dar cel mai bun răspuns este „poate”.
O parte a motivului, credem noi, nu constă în politică, ci în specularea de oligarhie a neuroștiinței.
În general, oamenii sunt mai puțin predispuși să reacționeze la, sau chiar să observe, schimbările treptate.
Poate va amintiti alegoria cu broastele puse la fiert in apa clocotita si au sarit din oala imediat. Dar cand au fost puse in apa rece cu ceva gustari, iar focul arzand dedesubt a incalzit treptat oala cu apa, broastele nu au mai sezizat si au fost fierte.
Acest lucru se datorează în mare parte obișnuinței, care este tendința creierului de a reacționa din ce în ce mai puțin la lucruri constante sau care se schimbă lent. Acesta este motivul pentru care, la 20 de minute după ce intri într-o cameră plină de fum de țigară, nu mai poți percepe mirosul și de aceea nu mai observi zumzetul constant al unui aparat de aer condiționat sau zumzetul traficului urban. Creierul tău filtrează aceste zgomote de fundal. Chiar și un zgomot relativ puternic ar putea fi trecut cu vederea dacă este precedat de unul puțin mai mic, care este precedat de unul și mai mic.
Mai general, modul în care evaluați și percepeți evenimentele, obiectele și conceptele ,inclusiv dezinformarea , încălcarea drepturilor civile și restricțiile privind confidențialitatea și chiar dacă le observați, depinde de ce alte obiecte sau evenimente experimentați în același timp și pe care le-ați experimentat în trecut.
Evaluarea și percepția depind de ceea ce este predominant, așa că, dacă diferite lucruri devin predominante, percepția dumneavoastră se va schimba, la fel și opiniile dumneavoastră despre ceea ce este bine și rău.
În politică, contează și ceea ce este predominant. Atunci când normele democratice sunt încălcate în mod repetat, oamenii încep să se adapteze. Prima dată când un președinte refuză să admită alegeri, este o criză. A doua oară, este o controversă. A treia oară, poate fi doar un alt titlu de ziar. Fiecare nouă încălcare a principiilor democratice – atacarea jurnaliștilor, penalizarea firmelor, respingerea științei, definanțarea universităților, politizarea sistemului judiciar, ignorarea hotărârilor judecătorești – pare mai puțin scandaloasă decât precedenta.
Tocmai această scalare a declinului democrației, pas cu pas, vorba lui Iohanis, este cheia „succesului” transformării. O coborâre treptată face mai dificil pentru oameni să observe ce se întâmplă în jurul lor, ceea ce înseamnă că este mult mai puțin probabil să reziste.
Ca dovadă, să luăm în considerare o tendință remarcabilă. Americanii sunt mai toleranți la minciuni astăzi decât erau acum doar câțiva ani. În 2006, un sondaj realizat de “Associated Pres”s și” Ipsos” a constatat că mai puțin de jumătate dintre americani (44%) considerau că este în regulă să exagereze faptele pentru a face o știre mai interesantă – https://deseret.com/2018/3/28/20642361/americans-are-increasingly-comfortable-with-many-white-lies-new-poll-reveals . Dar până în 2018, după ce au trăit ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „era post-adevăr”, acest număr a crescut la un uimitor număr de două treimi, 66%. -https://deseret.com/2018/3/28/20642361/americans-are-increasingly-comfortable-with-many-white-lies-new-poll-reveals).
Mai trebuie spus ca romanii sunt prin natura lor poetica sunt mai atrasi decat altii de exagerari si miracole, basmeli si zvonuri nefondate, promisiuni desarte si alegorii nesubstantiate.
Marele risc este să ajungem să acceptăm absența democrației așa cum acceptăm zgomotul de fundal: ca fiind neplăcut, poate, dar nu mai urgent. În cuvintele lui H. G. Wells: „O mie de lucruri care păreau nefirești și respingătoare mi-au devenit rapid naturale și obișnuite. Presupun că tot ce există își ia culoarea din nuanța obișnuită a mediului înconjurător.” ~ H. G. Wells, “The island of Doctor Moreau.” (Penguin Publishing Group, 2005).
Pe măsură ce încălcările libertății de exprimare, încălcările procedurilor legale, încălcările vieții private și intruziunile în drepturile civile devin din ce în ce mai frecvente, este foarte posibil să fie filtrate, făcându-ne mai puțin atenți sau chiar neatenți la ceea ce se întâmplă. Și odată ce așteptările democratice sunt reduse, reconstruirea lor devine exponențial mai dificilă.
Când autoguvernarea este în pericol, cel mai bun remediu este dezobisnuirea– a vedea lucrurile nu în lumina deteriorării din ultimii ani, ci în lumina celor mai bune practici istorice, a celor mai mari idealuri și a celor mai înalte aspirații ale noastre. Ne putem dezobisnui dacă păstrăm aceste practici, idealuri și aspirații ferm în vedere și dacă comparăm ceea ce se întâmplă astăzi nu cu ceea ce s-a întâmplat ieri sau alaltăieri, ci cu ceea ce sperăm că se va întâmpla mâine.
Dar ce se intamplă cand educatia noastră nu ne permite să ajungem la lumina celor mai bune practici istorice, a celor mai mari idealuri și a celor mai înalte aspirații ale predecesorilor nostri?
Dacă nu avem istoria vie in amintirea noastră nu putem compara ceea ce se întâmplă astăzi nu cu ceea ce s-a întâmplat ieri sau alaltăieri si cu ceea ce sperăm că se va întâmpla mâine.
Deci educatia adevarată in spiritul adevarului si al respectului pentru eroi si stramosi este cheia iesirii din acest impas in care am fost impinsi cu ingăduinta noastră, cu lenea de a fi confortabili si invăta mai putin si a nu păstra traditiile sfinte.
Aici am fost impinsi si singura scăpare este in generatiile viitoare, măcar ele să fie educate corect in spiritul Adevărului fără comp[romisuri si să ajungă prin această educatie generală, gratuită, obligatorie si completă in scopul creierii unei aristocratii, fiecare copil trebuie să fie educat să se conduca singur si să fie capabil să conducă cu succes pe altii pana la cel mai inalt nivel,la modul excelent.
Căci aristocratia insemnă puterea in mana excelentilor[aristo – αριστο- excelent, kratikí – κρατική – putere], nu cum ne mint propagandistii AgiProp, ce o traduc fals din sfanta greacă ca fiind puterea in mana bogatilor si care ne imping spre o democratie imperfectă care are tarele ei inerente de care profită oligarhia khazară ce se ascunde in spatele unor frontmani ca Soros, Bill Gates, Macronsi a celorlalti sclerozati si dezaxati psihic.
Nu vine nimic bun de la democratie care are mult prea multe forme alunecătoare ca să poată fi adevarată, asa cum ne-au avertizat si filozofii tuturor timpurilor, incepand de la Confucius, Platon, Thomas Morus si toti ceilalati.
Să uitam de basmele democratiei pline de promisiuni niciodată implinite in 2500 de ani, cu răscoale, revolutii si lovituri de stat si să accedem la o aristocratie, un sistem unde puterea o detin excelentii prin merit si virtute.
Atlanta – 12 iulie 2025
Prezentare de carte veche:
EVREII ȘI CAPITALISMUL MODERN
De Alexander Wolfheze – https://culturewars.com/news/the-jews-and-modern-capitalism
Evreii și capitalismul modern o carte de De Werner Sombart
Evreii au pătruns toate secretele ascunse în bani și le-au descoperit puterile magice. Au devenit stăpâni ai banilor și, prin intermediul lor, stăpâni ai lumii.
Acest citat înfiorător pare o revelație a gramaticii ascunse a Stăpânului Inelelor, dar, în schimb, este explicația lui Werner Sombart pentru geneza capitalismului care a venit de la „stăpânii lumii”.
Rezumatul său ticălos vine la sfârșitul cărții sale din 1911, Evreii și capitalismul modern, în timp ce se referă la teza primului său capitol. În Partea I, Sombart convoacă date statistice remarcabile pentru a arăta contribuția incredibilă a evreilor la viața economică modernă, într-adevăr, pentru a expune dominația evreilor în aproape fiecare industrie majoră din Europa. O preluare marcată de o reprezentare disproporționată în fondarea industriilor majore, de exemplu. Din Germania secolului al XIX-lea, el a înregistrat că dintre cele mai mari sindicate miniere, 5 din cei 13 fondatori erau evrei; 4 din cele 6 mari companii feroviare au fost fondate de evrei, 27 din 54 în fabricile de bere din Berlin și 27 din 65 în fabricile textile.
Werner Sombart
Dar dominația a început din necesitate odată cu expulzarea din sudul Germaniei cu sute de ani înainte. Pe măsură ce evreii au fost forțați să se mute spre nord, în Olanda, în secolul al XVI-lea, țara a fost transformată în capitala comercială a Europei. Anversul a devenit un port de oportunități perfect poziționat, care lega Europa de fiecare rută comercială importantă din lume, iar fiecare parte a țării a înflorit financiar pe măsură ce s-a transformat într-o metropolă evreiască, atât de mult încât Amsterdam a devenit cunoscută sub numele de „marele Nou Ierusalim” după ce o sinagogă s-a deschis acolo în 1598.
Foarte simplu, evreii au avut un succes capital în fiecare țară în care au stat tocmai pentru că nu au fost niciodată mai mult decât niște străini. Au ajuns în Olanda, proaspăt expulzați din Spania și Portugalia, pentru a supraviețui, și-au răspândit rapid activele lichide și au acumulat mai multe în pregătirea următoarei lor migrații forțate. Drept urmare, Olanda a înflorit, în timp ce Spania și Portugalia s-au retras economic.
Israelul trece peste Europa precum soarele: la venirea sa, o nouă viață izbucnește; la plecarea sa, totul cade în decădere.
Nu este surprinzător faptul că evreii au instituit și comerțul internațional și au dat capitalismului principalul său atribut de avarie nelimitată. Vasta rețea de evrei din diaspora din întreaga lume în curs de dezvoltare însemna că comerțul era doar pentru a menține un contact strâns cu alți evrei, astfel încât exporturile și importurile să fie întotdeauna reciproc avantajoase. Încă o dată, spiritul comerțului era spiritul evreiesc, deoarece comerțul internațional după Evul Mediu a început să se ocupe de diverse mărfuri, amenință producția autohtonă, umflă consumul autohton și era alimentat de banii disponibili dobândiți din minele Americilor.
Instaurarea vieții economice moderne a însemnat, în cea mai mare parte și în mod necesar, obținerea metalelor prețioase, iar în această muncă nimeni nu a fost implicat cu atât de mult succes ca comercianții evrei.
Următoarele secțiuni ale Părții I, pe care le abordează Sombart, decurg inexorabil din comerțul și finanțele evreiești – adică, fondarea coloniilor și a statului modern, predominanța comerțului în viața economică și dezvoltarea unei viziuni capitaliste în viața economică.
Coloniile și statul modern au fost noile organisme ale popoarelor mobile datorită Reformei, iar evreii au fost întreprinzătorii financiari pentru toată această nouă activitate. Cel mai bun exemplu de noi organizații și guverne au fost Statele Unite, iar influența evreiască asupra însăși existenței Americii a fost contestată în secolul al XIX-lea, dar incontestabilă pentru Sombart.
Cele mai importante întreprinderi au fost inițiate și conduse de evrei în industrii majore precum grâul, cărbunele, căile ferate, bumbacul, tutunul, zahărul și, bineînțeles, toate instituțiile bancare majore. California a fost aproape în întregime o creație evreiască, la fel ca și New York-ul, unde evreii au intrat pentru prima dată în noua colonie a Companiei Olandeze a Indiilor de Vest în 1655, pe râul Hudson.
Guvernatorul Stuyvesant a fost obligat să-i lase să intre și să se extindă în virtutea participațiilor lor mari în companie. Influența evreiască în întreaga țară era atât de mare încât America îi datora nu doar identitatea sa economică, ci însăși existența.
Statele Unite nu ar fi câștigat niciodată independența completă dacă evreii nu ar fi satisfăcut nevoile armatelor lor și nu le-ar fi furnizat forțele indispensabile pentru război.
Dar cum se face că cultura americană este atât de adânc înrădăcinată în evreitate? Răspunsul este simplu – prin amestecul timpuriu și universal de elemente evreiești printre primii coloniști.
În ceea ce privește formarea statului modern în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, Sombart arată pe scurt că evreul de la Curte, în calitate de creditor regal, își va pierde treptat prestigiul, doar pentru a-l vedea reapărând ca creditor public și arhitect al împrumutului flotant.
Capitolul lui Sombart despre predominanța comerțului în viața economică este o descoperire lungă și fascinantă a Bursei de Valori ca „inima tuturor activităților economice” ca urmare a a trei etape critice:
1) creditul devine o relație impersonală sub formă de valori mobiliare,
2) valorile mobiliare cumpărate și vândute pe o piață și
3) „formarea de întreprinderi în scopul creării unor astfel de valori mobiliare”.
În fiecare etapă, spiritul evreiesc a fost condiția sine qua non, iar Talmudul a fost imprimaturul pentru alte vehicule economice moderne, cum ar fi cambia, bancnotele și obligațiunile datoriei publice. Pe scurt:
Activitățile bursiere ale băncilor pe acțiuni devin din ce în ce mai mult forța dominantă în fiecare departament al vieții economice. Într-adevăr, toate întreprinderile din domeniul industriei sunt acum determinate de puterea finanțelor.
În cele din urmă, în ceea ce privește dezvoltarea unei viziuni capitaliste în viața economică, Sombart dezvăluie pur și simplu cum comerciantul modern a internalizat atât de temeinic instinctele asupritorilor săi, încât un mod de viață diferit este abia de înțeles.
Cu alte cuvinte, ideea de liber schimb și de liberă concurență a fost aici în prim-plan; ideea de raționalism economic; pe scurt, perspectiva economică modernă, în conturarea căreia evreii au avut o influență mare, dacă nu chiar decisivă. Și de ce? Ei au fost cei care au introdus noile idei într-o lume organizată pe o bază total diferită.
Și astfel își încheie tratatul despre contribuția evreiască la viața economică modernă, doar pentru a pătrunde în chestiunea aptitudinii evreiești pentru principiile capitalismului modern. Mai exact, cum s-a format acest spirit evreiesc unic și cum putem descoperi cauzele expresiei sale capitaliste?
În această secțiune, Sombart, probabil, își face cea mai bună lucrare pe măsură ce trece la principii și se inspiră în mare parte din Biblie, Talmud și câteva coduri critice. Mai ales când stabilește „raționalizarea întregii vieți” în spiritul evreiesc, anulează teza lui Weber conform căreia calvinistul meticulos era proto-capitalistul prin excelență.
Sombart examinează pasaje din Tora pentru a arăta cum un evreu și-ar putea potoli sufletul profitor dacă le internalizează. De exemplu, își imaginează că un Rothschild nu ar putea simți nicio vină după o zi de un milion de dolari la Bursa de Valori, deoarece trebuie doar să-și amintească câteva pasaje din Deuteronom despre binecuvântarea Domnului asupra poporului său peste toți ceilalți de pe pământ.
Aici arată raționalizarea evreiască a Bibliei pentru a justifica câștigurile cu orice preț. Condițiile milei, dreptății și smereniei (Mica 6:8) trebuie respinse, mâinile curate și inima curată (Psalmul 24:4) trebuie ignorate, iar moștenirea pământului de către blândul Isus (Matei 5:5) trebuie condamnată, deoarece Domnul spune că va prospera poporul Său necondiționat în Vechiul Testament. Așa a fost și încă este în mintea evreiască.
Nu putem să nu ne gândim, pe măsură ce Sombart continuă, că un creștin ar fi putut la fel de bine folosi Vechiul Testament pentru a-și justifica câștigurile. Ascetul puritan al lui Weber se va recunoaște în spiritul evreiesc, așa cum orice iudaizant își va da seama că instinctele sale au fost învățate de la adevărații „stăpâni ai banilor”.
Poate că cea mai simplă și mai îndrăzneață afirmație a sa, pe care cititorii Războiului Culturii o vor aprecia, apare la pagina 199:
“Permiteți-mi să mărturisesc imediat: cred că religia evreiască are aceleași idei conducătoare ca și capitalismul. Văd același spirit în una ca și în cealaltă.”
Și așa continuă cea mai profundă secțiune a cărții sale, în care disecă religia evreiască ca sursă și culme a gândirii lor și, prin urmare, a minții capitalismului. El recunoaște iudaismul ca fiind cel care a condus la caracteristicile critice ale intelectualismului, raționalismului și teleologiei.
Prin aceasta, el vrea să spună că mintea evreiască este cerebrală și nu emoțională, maleabilă mai degrabă decât principială și orientată spre scopuri mai degrabă decât spre mijloace. De fapt, fiecare trăsătură este implicată în cealaltă, deoarece ar putea fi concepută ca tri-perspectivă și se consolidează reciproc, deoarece un intelect robust este construit prin raționalizare constantă și o viziune clară asupra propriului destin.
Raționalizarea convingătoare depinde de un intelect puternic și de un scop final, în timp ce un telos ilegitim și autodependent se realizează doar printr-un intelect raționalizator. Sombart pare să manifeste simpatii catolice în cartea sa chiar și ca un savant ireligios, dar nu judecă escatologia sau religia evreiască drept insipide sau apostate. Cu toate acestea, este bine ca catolicii să observe că triada evreiască este antiteza adevăratelor virtuți ale iubirii (intelectului), credinței (rationale) și speranței (telos).
Sombart localizează geneza minții evreiești intens intelectuale în pierderea cultului și formarea textelor rabinice ca consolare și consolidare pentru popor. La începutul cărții sale, el observă cum negustorii creștini se plângeau pe bună dreptate că nu erau potriviți cu înșelăciunea evreilor.
Deși erau constrânși de principii de conduită corectă, negustorii evrei erau încurajați să mintă, să înșele și să fure de la oameni întotdeauna și prin orice mijloace.
Talmudul a codificat aceste practici și a devenit doar mai precis și pragmatic în timp, astfel încât rabinii sunau mai mult ca experți financiari decât ca doctori teologi.
Ar fi fascinant să adunăm acele pasaje din Talmud în care practica obținerii profitului este recomandată de un rabin sau altul, în multe cazuri ei înșiși mari comercianți. Voi cita un exemplu sau două. „R. Isaac a învățat, de asemenea, că un om ar trebui să aibă întotdeauna banii în circulație.”
Sombart adaugă mai târziu energie și mobilitate pe lista sa de caracteristici care sunt pietrele de temelie ale tuturor celorlalte trăsături evreiești. Evreul este neobosit progresist și întotdeauna avangardist, iar explicația sa este destul de paradoxal de profundă:
“Și de ce? Datorită spiritului său practic și mobilității sale combinate cu intelectualitatea sa. Ultima, mai ales, pentru că nu prinde niciodată rădăcini adânci. Orice intelectualitate este, în cele din urmă, superficialitate; nu permite niciodată să sondeze chiar rădăcinile unei probleme, niciodată să ajungă la adâncimile sufletului sau ale universului.
Prin urmare, intelectualitatea facilitează trecerea de la o extremă la alta. De aceea găsiți printre evrei ortodoxia fanatică și îndoiala neiluminată una lângă alta; ambele izvorăsc dintr-o singură sursă. Însă acestei intelectualități superficiale evreul îi datorează probabil cea mai valoroasă dintre caracteristicile sale – adaptabilitatea sa – care este unică în istorie…
A FOST SI BRICS
– al 17-lea summit de la Rio
De CD
În zilele de 6 și 7 iulie, Rio de Janeiro a găzduit cel de-al 17-lea Summit BRICS, cu tema „Consolidarea cooperării globale din Sud pentru o guvernare mai incluzivă și mai sustenabilă”.
Lideri din întreg blocul extins participă la întâlnirea din faimosul oraș portuar.
Președintele brazilian Luiz Inácio Lula da Silva a fost gazda, iar printre invitați s-au numărat premierul indian Narendra Modi, președintele sud-african Cyril Ramaphosa, premierul chinez Li Qiang și ministrul rus de externe, Serghei Lavrov.
De asemenea, au participat șefii de guvern din Egipt, Etiopie, Indonezia, Iran și Emiratele Arabe Unite. Președinții Vladimir Putin și Xi Jinping s-au alăturat prin legătură video.
Evenimentul marchează a patra oară când Brazilia găzduiește BRICS, după summiturile istorice de la Brasilia din 2010 și 2019 și de la Fortaleza din 2014.
Summiturile anterioare găzduite de Brazilia au înregistrat progrese majore – de la apelul la reformă financiară în 2010 până la crearea Băncii de Dezvoltare BRICS și a Aranjamentului de Rezerve Contingente în 2014 și angajamente reînnoite față de comerț și multilateralism în 2019.
Acum, în 2025, cu mai mulți membri și influență globală, BRICS revine în Brazilia într-un moment crucial.
În timp ce mass-media occidentală a redus în mare măsură evenimentul la o notă de subsol, respingându-l ca fiind doar o altă reuniune a economiilor emergente, declarația comună emisă de bloc semnalează ceva mult mai profund: erodarea lentă, dar incontestabilă, a hegemoniei occidentale și ascensiunea unei ordini mondiale multipolare.
Declarația BRICS subliniază ceea ce este din ce în ce mai evident: Multipolaritatea nu mai este o aspirație; este un fapt geopolitic.
Timp de decenii, lumea a funcționat sub un sistem modelat de valorile neoliberale ale așa-numitului Consens de la Washington, un sistem care a servit prea adesea drept un văl subțire pentru exploatarea neocolonială. Acest consens se fracturează astăzi, iar BRICS, care se extinde acum pentru a include noi membri, apare ca unul dintre arhitecții acestei schimbări.
Una dintre cele mai izbitoare caracteristici ale declarației BRICS este sprijinul său neechivoc pentru statul palestinian bazat pe granițele din 1967, cu Ierusalimul de Est drept capitală a Palestinei. Blocul a cerut un armistițiu imediat și necondiționat în Gaza, retragerea forțelor israeliene, eliberarea ostaticilor și furnizarea nestingherită de ajutor umanitar. Este o poziție care contrazice standardele duble occidentale.
BRICS a subliniat pe bună dreptate această ipocrizie, cerând respectarea dreptului internațional și a demnității tuturor oamenilor, indiferent de alianțele politice.
Aceasta nu este doar retorică. Apelul la autodeterminarea palestiniană amintește de spiritul Conferinței de la Bandung din 1955, unde națiunile postcoloniale s-au adunat pentru a-și afirma dreptul de a-și trasa propriul curs, libere de dominația imperială. În acest sens, BRICS nu creează o cale nouă, ci reînvie una veche; una pe care lumea are nevoie urgentă să o revizuiască.
La fel de semnificativă a fost condamnarea de către bloc a protecționismului Statelor Unite și a măsurilor economice unilaterale care ocolesc Națiunile Unite și subminează stabilitatea globală. Denunțând tarifele vamale, barierele netarifare și așa-numitul protecționism verde, BRICS a pus în lumină aplicarea selectivă a regulilor care au denaturat mult timp comerțul global în favoarea economiilor avansate.
Apelul BRICS pentru reformarea Organizației Mondiale a Comerțului, inclusiv restabilirea mecanismului său de soluționare a litigiilor, subliniază o frustrare colectivă în rândul națiunilor în curs de dezvoltare față de faptul că sistemul actual îi servește pe cei puternici în detrimentul celor vulnerabili. Aceasta nu este o simplă nemulțumire economică; este un apel clar la echitate.
Cererea blocului comunitar ca Israelul să se retragă din teritoriul sirian ocupat și condamnarea activităților teroriste din regiune evidențiază o altă temă crucială: apărarea suveranității statului.
Intervențiile occidentale în țări precum Irak și Libia au lăsat în urmă o serie de state distruse și mizerie umană, adesea sub pretextul democratizării sau al intervenției umanitare. BRICS se poziționează ca o voce alternativă: una care prioritizează suveranitatea, neintervenția și dialogul în detrimentul aventurismului militar.
Recentul summit BRICS subliniază angajamentul organizației de a prospera în ciuda ideologiilor diverse ale membrilor săi, evidențiind dedicarea grupului pentru schimbarea ordinii mondiale nedrepte și unilaterale.
În ciuda politicilor protecționiste și a măsurilor punitive ale SUA împotriva membrilor BRICS, grupul și-a reafirmat angajamentul de a consolida multilateralismul. Rusia și China, fiind cele mai mari puteri ale lumii, joacă un rol esențial în cadrul BRICS. Puterea militară, diplomatică și financiară a acestor două state a jucat un rol esențial în ascensiunea și extinderea fără precedent a organizației. Aceste două țări reprezintă principala motivație pentru țările din lumea a treia de a deveni membre BRICS.
Crearea unei noi platforme de investiții BRICS oferă statelor membre o oportunitate de dezvoltare reciprocă. Această idee a pus, de asemenea, bazele unei potențiale cooperări și coordonări între Sudul Global și Estul Global.
Noua Bancă de Dezvoltare și Aranjamentul Rezervelor Contingente oferă alternative viabile la Fondul Monetar Internațional și la Banca Mondială: instituții care, deși aparent neutre, au servit din punct de vedere istoric interesele geopolitice occidentale.
În domeniul financiar, cele 11 țări au subliniat necesitatea creșterii cotelor FMI și a participației Băncii Mondiale la acțiunile țărilor emergente și în curs de dezvoltare.
Oferind sprijin financiar și de infrastructură fără condițiile politice obișnuite, BRICS ajută națiunile din Sudul Global să își recâștige o oarecare suveranitate asupra traiectoriilor lor de dezvoltare.
O declarație comună în 126 de puncte, semnată la încheierea summitului, a predat oficial președinția BRICS Indiei, deschizând calea pentru ca prim-ministrul Narendra Modi să găzduiască cel de-al 18-lea Summit BRICS. Documentul a recunoscut importanța cooperării reciproce pentru promovarea păcii, securității și stabilității internaționale, combaterea schimbărilor climatice, promovarea dezvoltării durabile, asigurarea dezvoltării sociale, umane și culturale, cimentarea multilateralismului și reformarea guvernanței globale, precum și amplificarea cooperării comerciale, economice și financiare internaționale. Succesul summitului este văzut ca o provocare serioasă la adresa hegemoniei SUA și a ordinii mondiale unilaterale predominante.
Sâmbătă, 6 iulie, liderii celor mai mari 11 economii emergente au semnat Declarația comună a celui de-al 17-lea Summit BRICS de la Rio de Janeiro. Intitulat „Consolidarea cooperării globale din Sud pentru o guvernanță mai incluzivă și sustenabilă”, documentul pecetluiește angajamentul grupului de a consolida multilateralismul, de a apăra dreptul internațional și de a lupta pentru o ordine globală mai echitabilă. Acesta reflectă luni de coordonare intensă, cu peste 200 de întâlniri organizate și 200 de noi mecanisme de cooperare create sau consolidate în domenii precum eradicarea foametei, combaterea schimbărilor climatice și dezvoltarea tehnologiilor emergente.
„Dorim să ne reafirmăm angajamentul față de spiritul BRICS de respect și înțelegere reciprocă, egalitate suverană, solidaritate, democrație, deschidere, incluziune, colaborare și consens. Bazându-ne pe ultimele 17 Summituri BRICS, ne extindem acum angajamentul de a consolida cooperarea în cadrul BRICS extins, bazată pe trei piloni de cooperare: politică și securitate, economie și finanțe, precum și cooperare culturală și interpersonală.
De asemenea, ne consolidăm parteneriatul strategic pentru a aduce beneficii popoarelor noastre prin promovarea păcii, a unei ordini internaționale mai echitabile și mai reprezentative, a unui sistem multilateral revitalizat și reformat, a dezvoltării durabile și a creșterii incluzive”, se arată într-unul dintre cele 126 de angajamente asumate de lideri.
La Summit, țările membre BRICS și-au reafirmat angajamentul față de multilateralism și față de apărarea dreptului internațional, inclusiv a scopurilor și principiilor consacrate în Carta ONU. Documentul solicită, de asemenea, o participare sporită a țărilor în curs de dezvoltare, în special a celor din Africa, America Latină și Caraibe, la procesele și structurile decizionale globale.
Având în vedere realitățile multipolare actuale, țările au convenit că este esențial ca țările în curs de dezvoltare să își intensifice eforturile de promovare a dialogului și a consultărilor în vederea unei guvernanțe globale mai juste și echitabile, precum și a unor relații reciproc avantajoase între națiuni.
„Recunoaștem că multipolaritatea poate crea oportunități pentru țările în curs de dezvoltare și piețele emergente (DCEM) de a-și realiza potențialul constructiv și de a beneficia de o globalizare economică incluzivă și echitabilă și de o cooperare universal avantajoasă.
Dorim să subliniem importanța Sudului Global ca motor al schimbării pozitive, în special în contextul unor provocări internaționale semnificative – inclusiv escaladarea tensiunilor geopolitice, încetinirea economică, transformarea tehnologică accelerată, măsurile protecționiste și provocările legate de migrație.”
În ceea ce privește sănătatea, țările au recunoscut natura interconectată a provocărilor globale în materie de sănătate și implicațiile lor transfrontaliere. Și-au reafirmat angajamentul de a consolida guvernanța globală în domeniul sănătății prin sporirea cooperării și solidarității internaționale.
„Ne angajăm să sprijinim activ eforturile de consolidare a arhitecturii globale a sănătății prin promovarea egalității, incluziunii, transparenței și capacității de reacție. Acest lucru garantează că nicio țară nu este lăsată în urmă în atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă legate de sănătate”, susține înțelegerea comună a BRICS.
O altă etapă importantă este lansarea Parteneriatului pentru Eliminarea Bolilor Determinate Social, care promovează echitatea în sănătate și demonstrează angajamentul BRICS de a aborda cauzele profunde ale disparităților în materie de sănătate, cum ar fi sărăcia și excluziunea socială.
Pentru prima dată, guvernanța inteligenței artificiale (IA) joacă un rol important în agenda BRICS, oferind o perspectivă comună a Sudului Global asupra acestei tehnologii inovatoare și aducând aspectele economice și de dezvoltare în prim-planul discuției. În declarația lor comună, țările recunosc că IA prezintă o oportunitate unică de a impulsiona progresul către un viitor mai prosper.
Cu toate acestea, pentru a realiza acest lucru, guvernanța globală a IA trebuie să atenueze riscurile potențiale și să satisfacă nevoile tuturor țărilor, inclusiv ale celor din Sudul Global.
„Este necesar un efort colectiv global pentru a stabili o guvernanță a IA care să susțină valorile noastre comune, să abordeze riscurile, să construiască încredere și să asigure o colaborare și un acces internațional largi și incluzivi.”
În pregătirea COP30 – tot sub conducerea Braziliei, în noiembrie – țările au recunoscut Fondul Tropical Forever (TFFF) ca un mecanism inovator de mobilizare a finanțării pe termen lung pentru conservarea pădurilor tropicale, încurajând donații ambițioase din partea potențialilor parteneri.
Unul dintre pilonii declarației este angajamentul său de a aborda conflictele în curs din diferite părți ale lumii și polarizarea și fragmentarea actuală a ordinii internaționale. Liderii își exprimă îngrijorarea cu privire la tendința actuală de creștere bruscă a cheltuielilor militare globale în detrimentul unei finanțări adecvate pentru dezvoltarea țărilor emergente.
Liderii își exprimă îngrijorarea cu privire la tendința actuală de creștere bruscă a cheltuielilor militare globale în detrimentul unei finanțări adecvate pentru dezvoltarea țărilor emergente. Aceștia pledează pentru o abordare multilaterală care să respecte diverse perspective și poziții naționale cu privire la problemele globale cruciale, inclusiv dezvoltarea durabilă, eradicarea foametei și a sărăciei și acțiunile climatice globale. De asemenea, își exprimă profunda îngrijorare cu privire la încercările de a lega securitatea de agenda climatică.
Pe lângă declarația tradițională a liderilor, au fost aprobate alte trei documente care reflectă prioritățile președinției braziliene:
Declarația-cadru a liderilor BRICS privind finanțarea climatică,
Declarația liderilor BRICS privind guvernanța globală a inteligenței artificiale și Parteneriatul BRICS pentru eliminarea bolilor determinate social.
„Aceste inițiative reflectă eforturile noastre comune de a promova soluții incluzive și durabile la problemele globale presante.”
Pe măsură ce BRICS se extinde și se afirmă pe scena mondială, acesta întruchipează efortul Sudului Global pentru o ordine multipolară, contestând dominația occidentală și remodelând structurile de putere internaționale.
Ascensiunea Sudului Global: o provocare la adresa vechii ordini mondiale?
În ultimele decenii, echilibrul global al puterii a suferit o transformare profundă și rapidă. De la prăbușirea lumii bipolare la începutul anilor 1990 până la sistemul unipolar apărut după Războiul Rece, dominat de Statele Unite și instituțiile occidentale, ordinea globală este acum remodelată, pe măsură ce economiile emergente și națiunile cândva periferice contestă status quo-ul.
Prin valorificarea fracturilor politice, sociale și economice din democrațiile occidentale, așa-numitul „Sud Global” nu mai este un participant pasiv, ci un motor activ al schimbării. Creșterea economică rapidă, asertivitatea politică și ponderea democratică tot mai mare au devenit factori cruciali care impun o reevaluare a viziunii tradiționale occidentale asupra lumii.
În centrul acestei transformări se află renașterea nealinierii ca principiu călăuzitor în politica globală. Inițial o forță definitorie în timpul Războiului Rece, Mișcarea Nealiniată (NAM) a fost concepută inițial ca al treilea vector într-o lume bipolară, propunându-se ca cea mai bună alternativă pentru națiunile recent decolonizate, permițându-le să își mențină suveranitatea și independența, evitând în același timp implicarea în rivalitățile dintre superputeri.
Astăzi, acest principiu reapare, în special prin extinderea BRICS, care întruchipează o evoluție modernă a viziunii originale a NAM. Inițial inventat ca un acronim pentru a grupa economiile emergente (în special Brazilia, Rusia, China, India și Africa de Sud), blocul a evoluat mult dincolo de fundamentele sale economice. Recenta extindere cu includerea Emiratelor Arabe Unite, Iranului, Egiptului și Argentinei semnalează o ambiție clară de a remodela structurile de putere globale.
Prin inițiativele sale în domeniul financiar, comercial și al diplomației multilaterale, BRICS întruchipează noua expresie a Mișcării Nealiniate (NMNE), constituind o platformă activă pentru dialog care vizează restructurarea cadrelor politice existente, mai degrabă decât simpla operare în cadrul acestora. Pe măsură ce națiunile emergente își afirmă rolul într-o lume multipolară, întrebarea nu mai este dacă această schimbare va avea loc, ci mai degrabă cât de departe va merge și ce formă va lua.
Fundamentele ideologice și strategice ale BRICS pot fi urmărite până la Mișcarea Nealiniată, o inițiativă din epoca Războiului Rece, promovată în principal de India, Iugoslavia și Egipt, care a urmărit să creeze o a treia cale viabilă între Statele Unite și Uniunea Sovietică. Evenimente importante, cum ar fi conferința de la Bandung din 1955 și Summitul de la Belgrad din 1961, au oferit națiunilor recent decolonizate din Asia, Africa și America Latină o platformă independentă pentru dezvoltare, fără a le forța să se alinieze cu influența superputerilor.
Mișcarea a fost astfel un răspuns direct la presiunile ideologice și militare ale Războiului Rece, pledând pentru suveranitate, neinterferență, coexistență pașnică și cooperare economică între națiunile în curs de dezvoltare. Cu toate acestea, în timp ce NAMul, nou-născut, imatur și divers din punct de vedere al componenței, s-a luptat serios să prezinte un front unit și să obțină rezultate tangibile în afacerile internaționale, a plantat totusi semințele rezistenței la dominația globală.
Bazându-se pe aceste principii, BRICS reprezintă o evoluție naturală a idealurilor originale ale NAM, dar cu o greutate economică și geopolitică semnificativ mai mare. Deși inițial născută ca o inițiativă economică pentru a grupa principalele puteri emergente ale lumii, BRICS și-a sporit constant influența politică și diplomatică, evoluând treptat într-un jucător cheie în guvernanța globală.
Extinderea continuă a organizației – cel mai recent odată cu adăugarea Emiratelor Arabe Unite, Iranului, Egiptului și Argentinei – întărește angajamentul său față de multipolaritate și o ordine mondială alternativă.
Spre deosebire de NAM, care a rămas în mare parte reactiv, BRICS adoptă o abordare proactivă față de guvernanța globală. Urmând NAM, pune accent pe suveranitate și respect pentru conducerea regională, dar caută și activ să restructureze structurile de putere existente. Înființarea unor instituții financiare alternative și paralele, cum ar fi Noua Bancă de Dezvoltare (NDB) sau Aranjamentul Rezervelor Contingente (CRA), reflectă viziunea mai largă a BRICS de a stabili un cadru economic global independent care reduce dependența de instituțiile conduse de Occident, precum FMI și Banca Mondială.
Pe măsură ce lumea se confruntă cu provocări fără precedent, nevoia de cooperare multilaterală dincolo de cadrele tradiționale conduse de Occident nu a fost niciodată mai clară. În ultimii ani, fragilitatea democrațiilor occidentale, fragmentate de diviziuni interne, le-a slăbit capacitatea de a răspunde rapid și eficient la crizele globale.
În acest vid de putere, BRICS a reușit să-și extindă influența, câștigând sprijin din partea națiunilor în curs de dezvoltare dornice de o alternativă la ordinea dominantă, zdrobitoare a Occidentului. Odată limitate la o simplă reacție, BRICS și membrii săi s-au angajat să remodeleze narațiunea din jurul distribuției și exercitării puterii globale, implicându-se activ și în afara influenței marilor puteri și evitând practicile de „bandwagoning”.
Războiul din Ucraina, de exemplu, prin reprezentarea unei provocări directe la adresa status quo-ului post-Război Rece, a expus răspunsurile divergente ale puterilor occidentale și non-occidentale. În timp ce Statele Unite și Uniunea Europeană au implementat rapid sancțiuni împotriva Rusiei, membrii BRICS au adoptat o abordare mai prudentă.
China și India, de exemplu, s-au abținut de la condamnarea directă a Moscovei, prioritizând autonomia strategică și interesele economice în detrimentul alinierii. Deși criticată pe scară largă la Bruxelles și Washington D.C., această poziție dezvăluie angajamentul profund înrădăcinat al blocului față de neinterferență, un principiu fundamental moștenit de la NAM.
În loc să susțină măsuri punitive, membrii BRICS au pus accent pe dialog, multipolaritate și diplomație, contestând ideea că presiunile economice și politice din partea Occidentului sunt singurele instrumente valide pentru abordarea conflictelor internaționale.
Un model similar este vizibil în Orientul Mijlociu, unde BRICS s-a opus în mod constant politicilor intervenționiste occidentale. Blocul a criticat în repetate rânduri intervențiile militare conduse de NATO, în special în Libia și Siria, pledând în schimb pentru soluții diplomatice și conflicte și soluționări ale disputelor la nivel regional.
Includerea Emiratelor Arabe Unite și a Iranului – rivali regionali de lungă durată – în BRICS este extrem de semnificativă în acest sens. Apartenența lor nu numai că sporește influența energetică a blocului, dar semnalează și o schimbare către o nouă paradigmă diplomatică, în care adversarii geopolitici sunt încurajați să se implice într-un cadru multipolar de dragul stabilității regionale, mai degrabă decât să fie atrași în alianțe de securitate distrugătoare conduse de Occident.
Acesta este motivul pentru care criza din Orientul Mijlociu, în special instabilitatea continuă din Gaza și tensiunile arabo-israeliene mai ample, subliniază și mai mult rolul în evoluție al BRICS. Spre deosebire de SUA, care au fost fermi în sprijinul acordat Israelului, membrii BRICS au subliniat o abordare mai echilibrată, condamnând acțiunile militare disproporționate și pledând în schimb pentru o rezoluție diplomatică multilaterală.
Această poziție se aliniază cu critica mai amplă a BRICS la adresa politicilor occidentale care au prioritizat în mod tradițional răspunsurile militare în detrimentul diplomației, ignorând frecvent dinamica regională. Din acest motiv, poziționându-se ca un campion al suveranității și autonomiei regionale, BRICS a devenit un partener din ce în ce mai atractiv pentru națiuni, în special din lumea în curs de dezvoltare, care au devenit frustrate de intervenționismul occidental.
În timp ce BRICS continuă să își extindă influența și numărul de membri, rolul său viitor în ordinea globală rămâne un subiect de dezbatere considerabilă: Este blocul cu adevărat capabil să modeleze o ordine multipolară durabilă sau diferențele sale interne vor duce în cele din urmă la fragmentare?
Deși BRICS a devenit un jucător cheie în afacerile globale, și datorită creșterii enorme a numărului de membri ai săi, alianța rămâne complexă. Așa cum a fost pentru Mișcarea de Nealiniere din Războiul Rece, BRICS reunește un grup divers de națiuni cu sisteme politice distincte, priorități regionale și interese strategice.
Această eterogenitate este atât punctul său forte, cât și cea mai mare provocare a sa. Pe de o parte, permite BRICS să reprezinte un spectru larg al Sudului Global, oferind o platformă incluzivă pentru țările din diferite regiuni. Pe de altă parte, ridică întrebări fundamentale cu privire la capacitatea și eficacitatea blocului de a menține coeziunea în fața rivalităților geopolitice și a obiectivelor divergente de politică externă.
De exemplu, China și India, doi dintre cei mai influenți membri BRICS, au dispute de frontieră de lungă durată și ambiții regionale mai largi și contrastante în Asia. Deși împărtășesc un interes comun în reducerea influenței occidentale, în special în regiune, rivalitățile lor strategice reprezintă o provocare pentru unitatea internă a BRICS. În mod similar, izolarea crescândă a Rusiei față de Occident din cauza războiului din Ucraina a apropiat-o de China, în timp ce India, Brazilia și Africa de Sud au menținut relații mai echilibrate atât cu puterile occidentale, cât și cu partenerii BRICS, ceea ce face dificilă adoptarea în cele din urmă a unui front complet unificat de către bloc în ceea ce privește problemele globale.
În ciuda acestor provocări interne, BRICS a dovedit o rezistență remarcabilă, menținându-și angajamentul de a reforma și remodela guvernanța globală, de a promova suveranitatea și incluziunea și de a contesta hegemonia economică și politică occidentală. Mai mult, extinderea continuă a blocului indică faptul că o cerere tot mai mare de alternative multifațetate la ordinea condusă de Occident este mai puternică ca niciodată.
Capacitatea de a naviga și de a depăși diferențele interne și, în consecință, de a prezenta o strategie unificată privind dezvoltarea economică globală și implicarea diplomatică multiregională va consolida în cele din urmă BRICS ca un pilon definitoriu al lumii multipolare.
Soarta organizației va depinde însă de evoluția sa și de capacitatea sa de a evolua în cele din urmă dintr-un forum economic vag într-o alianță geopolitică completă, capabilă să implementeze reforme globale concrete. Dacă blocul reușește să-și unifice membrii sub pilonul fondator al NAM, ar putea semnala începutul unei ordini globale cu adevărat multipolare.
Un lucru, însă, este clar: era dominației unilaterale a SUA occidentale s-a încheiat. Sudul Global, sub egida BRICS și a altor puteri în ascensiune, nu mai este dispus să accepte o ordine mondială dictată exclusiv de interesele occidentale.
Indiferent dacă BRICS vor putea remodela sistemul sau doar vor coexista în cadrul acestuia, creșterea continuă a atractivității și extinderea sa semnalează o schimbare istorică în dinamica puterii globale, una care va defini relațiile internaționale pentru deceniile următoare.
Cyril Ramaphosa a cerut reforma Consiliului de Securitate al ONU. În discursul său adresat sesiunii plenare intitulate „Pace, securitate și reforma guvernării globale” la cel de-al XVII-lea Summit BRICS, președintele sud-african a subliniat că lumea trece printr-o transformare profundă – atât pozitivă, cât și provocatoare.
El a subliniat că atingerea păcii și securității globale a devenit din ce în ce mai complexă din cauza conflictelor persistente și a amenințărilor emergente. Unul dintre argumentele sale centrale a fost necesitatea reformării Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, pe care l-a descris ca fiind rigid și deconectat de realitățile geopolitice actuale.
„Reforma este necesară pentru ca Consiliul să reflecte realitățile multipolare actuale”, a declarat Ramaphosa, solicitând un organism mai democratic și mai reprezentativ, care să includă voci din Africa, Asia și America Latină.
Pe măsură ce conflictele persistă, pe măsură ce apar noi amenințări și pe măsură ce vechile instituții se clatină, urmărirea păcii și securității globale nu a fost niciodată mai urgentă sau mai complexă.
Potențialul BRICS – care reprezintă aproape jumătate din populația lumii – de a juca un rol cheie în conturarea unei noi ordini internaționale bazate pe suveranitate, egalitate și coexistență pașnică este deja evident.
BRICS poate da un sprijin mai puternic pentru mecanismele regionale de pace, pledând pentru creșterea resurselor și a autorității care să le permită să conducă eforturile de mediere și procesele de soluționare a conflictelor.
Acest lucru se aliniază cu discuțiile mai ample din cadrul blocului despre cum să se reducă dependența de instituțiile conduse de Occident și să se promoveze diplomația incluzivă.
Crizele umanitare în curs de desfășurare din Ucraina, Republica Democrată Congo, Sudan și Palestina necesită soluții juste și durabile, bazate pe dreptul internațional umanitar. BRICS au condamnat utilizarea foametei ca armă de război în Gaza și au reiterat sprijinul pentru autodeterminarea palestiniană, reflectând principiile de lungă durată ale politicii externe sud-africane, înrădăcinate în solidaritatea anticolonială.
Luni, China a condamnat amenințarea președintelui american Donald Trump de a impune un tarif suplimentar de 10% țărilor BRICS, numind-o o măsură arbitrară și contraproductivă care subminează cooperarea internațională și dezvoltarea economică globală.
„Cooperarea BRICS este deschisă și incluzivă și nu vizează nicio țară. China se opune utilizării tarifelor ca instrument de coerciție și presiune”, a declarat purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, Mao Ning, în timpul conferinței sale de presă regulate de la Beijing.
Duminică, Trump a postat pe platforma sa de socializare că orice națiune care se aliniază „politicilor antiamericane ale BRICS” se va confrunta cu tariful suplimentar. „Nu vor exista excepții”, a avertizat el.
În aceeași zi, liderii BRICS au publicat declarația finală a summitului în avans. În aceasta, blocul a respins protecționismul comercial și a condamnat recentele bombardamente din Iran, evitând în același timp confruntarea directă cu Trump.
„Ne exprimăm îngrijorări serioase cu privire la utilizarea tot mai mare a măsurilor tarifare și netarifare unilaterale care încalcă regulile Organizației Mondiale a Comerțului și distorsionează comerțul”, se arată în document. Cu toate acestea, nu l-a menționat în mod direct pe Trump sau Statele Unite atunci când a abordat problemele mai sensibile.
Președintele bolivian Luis Arce a declarat duminică, la summitul BRICS, că acest bloc ar trebui să genereze acțiuni de protecție și solidaritate între economiile țărilor membre pentru a face față asediului „războiului economic”.
Președintele bolivian a propus ca „în cadrul BRICS să fie promovată o alianță care să funcționeze ca un scut care protejează resursele naturale” și care să contribuie, de asemenea, la „consolidarea economiilor” națiunilor membre.
Pe termen mediu, Noua Bancă de Dezvoltare ar putea fi, de asemenea, un înlocuitor eficient al Băncii Mondiale și al FMI, permițând finanțarea fără utilizarea dolarului american.
Pe fondul presiunilor sancțiunilor din partea SUA și UE, al transformării dolarului în armă și al utilizării politizate a altor instrumente financiare, cum ar fi ratingurile de credit, este logic ca „națiunile non-occidentale să considere crearea unor canale financiare independente (cum ar fi inițiativele BRICS) ca fiind esențială pentru suveranitate, rezistența la coerciție și construirea unei ordini mondiale multipolare rezistente la presiunile unilaterale”.
În cadrul Noului Comerț de Dezvoltare și al comerțului bilateral, bazat pe monedă locală, BRICS lucrează, de asemenea, la un sistem propriu de plăți transfrontaliere care sa funcționeze în paralel cu SWIFT, CIPS, cu cel chinezesc și SPFS–Sistemul de Mesagerie Financiară al Băncii Rusiei.
BRICS a creat în continuare noi modele pentru a schimba arhitectura economică prin cooperarea Sud-Sud. Politica BRICS de a construi o lume multipolară a atras țările în curs de dezvoltare. Comerțul dintre cele cinci națiuni BRICS originale a crescut cu 40% între 2021 și 2024, ajungând la 740 de miliarde de dolari americani pe an, conform datelor Fondului Monetar Internațional.
Președinta Băncii BRICS, Dilma Rousseff, a urat oficial bun venit Columbiei și Uzbekistanului ca noi membri. Numărul total de membri este acum de 11, inclusiv Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud, Bangladesh, Emiratele Arabe Unite, Egipt și Algeria. „Avem și alte câteva țări aflate sub observație și evaluare, iar acestea s-ar putea alătura băncii în viitor”, a declarat Rousseff la briefing-ul din Rio de Janeiro, Brazilia.
NDB operează cu respect deplin pentru suveranitatea și prioritățile de dezvoltare ale țărilor sale membre. Cu sediul la Shanghai, banca a aprobat deja peste 120 de proiecte în valoare totală de 40 de miliarde de dolari americani, concentrându-se pe domenii precum energia curată, infrastructura de transport, protecția mediului și infrastructura socială.
După sesiunea plenară, Declarația finală a celui de-al 17-lea summit BRICS – „Declarația de la Rio de Janeiro” – a fost adoptată pe 6 iulie 2025. Documentul a salutat Indonezia ca nou membru BRICS, iar următoarele au fost Belarus, Bolivia, Kazahstan, Cuba, Nigeria, Malaezia, Thailanda, Vietnam, Uganda și Uzbekistan ca țări partenere BRICS. Documentul a recunoscut importanța
(i) consolidării multilateralismului și reformării guvernanței globale,
(ii) promovării păcii, securității și stabilității internaționale,
(iii) aprofundării cooperării economice, comerciale și financiare internaționale.
(iv) combaterii schimbărilor climatice și promovării dezvoltării durabile,
(v) parteneriatelor pentru promovarea dezvoltării umane, sociale și culturale.
BRICS reprezintă mai mult decât o simplă grupare economică; simbolizează apariția acțiunii în Sudul Global. Prea mult timp, contururile ordinii mondiale au fost trasate în sălile de consiliu de administrație de la Washington, Londra și Bruxelles. Acea eră se apropie grăbit si inexorabil de sfârșit.
Declarația BRICS – privind Palestina, comerțul global, suveranitatea – este o declarație de intenție: era alegerilor a sosit.
Și într-o lume în care alegerile abundă, puterea nu mai este apanajul exclusiv doar al câtorva, multipolaritatea multilaterală vine să aduca cooperarea si colaborarea.
Atlanta 14 iulie 2025