CINE ERAU „STĂPÂNII” ÎN ROMÂNIA, ÎN PERIOADA INTERBELICĂ, SAU DE CE TREBUIA SĂ SE „NASCĂ” MIŞCAREA LEGIONARĂ

Pâinea străinului, nu te satură,

şi nu te ţine de foame.

(Din înţelepciunea poporului român)

Al doilea rău, care a domnit şi domneşte în ţara noastră este prezenţa omului secătură cu sânge de rob, sluga cu guler şi cravată, în fruntea treburilor publice. Aceasta apare în instituţii, în partidele politice, în armată, în poliţie, etc.

Aceştia au comis jafurile, dezbinările, crimele etc. De la bunicii lor care se simţeau fericiţi când puteau pupa mâna fanariotului în caftan, de la părinţii lor care-şi îndoiau spinarea în faţa politicienilor, şi până la fiii acestora care au ajuns în sfârşit la guler şi cravată, toţi au parvenit prin linguşiri şi manevre necurate, spre a compromite apoi toate partidele, toate ideile şi iniţiativele frumoase, ei găsindu-se mereu in fruntea acţiunilor criminale şi prădătoare de ţară.

Aceştia au jefuit neamul, l-au vândut şi l-au trădat, aliindu-se tuturor incorecţiilor pentru profitul lor personal şi în dauna României. Contra acestora s-a ridicat Legiunea (Preot Ştefan Palaghiţă – Istoria Mişcării Legionare).

Timp de zece secole, poporul român a supravieţuit în istorie:

a) mulţumită boierilor pământeni, care au păstrat vie conştiinţa etnicităţii Daco-Romane, şi

b) mulţumită clasei ţărăneşti, care în plus de muncitori şi soldaţi, a asigurat o notalitate de 40 la 1000 de locuitori.

În cele două decenii interbelice s-a operat un adevărat război de exterminare a curentului de ascensiune socială. Cea mai mare mortalitate infantilă din Europa, şi cele mai mari volume de boli sociale, din Europa. O statistică făcută în 1933 de primul-ministru Alex Vaida-Voievod, a identificat anormalitatea a 800.000 de străini cu paşapoarte, angajaţi de întreprinderile cu capital străin, în dauna intelectualilor, tehnicienilor şi muncitorilor autohtoni, obligaţi la şomaj, fără speranţă. O statistică rămasă nepublicată, a identificat că în anul 1918 khazarii posedau în România:

80% din bănci

70% din comerţ

şi 60% din industrie, şi e lege că infrastructura economică decide mezostructura socială şi aceasta decide suprastructura politică.

Era războiul statului împotriva Naţiunii şi mergea spre constituirea Israelului european, stat bi-naţional cu khazarii clasă conducătoare-exploatatoare în calitate de naţiune învingătoare, şi cu românii clasă subordonată-exploatată, în calitate de naţiune învinsă.

Pentru a stopa această conspiraţie şi pentru a evita această perspectivă a statului zis România, Corneliu Zelea Codreanu şi Mişcarea Legionară, au deschis „cea de-a doua revoluţie naţională” şi anume a conținutului uman românesc în conţinătorul statal românesc. Această a doua Revoluţie Naţională nu putea fi încălecarea principiilor de drept şi a normelor internaţionale, întrucât noi românii suntem Naţiunea alcătuitoare a Statului şi noi românii suntem Naţiunea răspunzătoare în istorie.

De eventuala dispariţie a României, vinovaţi nu vor fi ţiganii, nici khazarii şi nici ungurii (Corneliu Zelea-Codreanu şi epoca sa).

1938. Centralizatorul firmelor înscrise în registrele Camerelor de Comerţ şi Industrie însumeaza 229.043 firme, repartizate pe provincii istorice şi pe etniile română şi khazară, după cum urmează:

Româneşti Khazare

Basarabia 5.902 18.683

Banat 7.319 3.043

Bucovina 1.553 8.163

Crişana şi Maramureş 4.297 5.751

Dobrogea 5.660 630

Moldova 11.575 15.979

Muntenia 49.743 9.636

Oltenia 13.685 550

Transilvania 7.797 12.015

Tabelul de mai sus este numai numeric, nu precizează mărimea firmei, numărul slariaților, cifra de afaceri, relaţiile din ţară şi din străinătate. Nu se notează că multe firme khazare reprezintă valoarea a zeci de firme româneşti.

Sondaj al firmelor în unele oraşe:

Româneşti Khazare

Bacău 170 611

Bălţi 50 615

Botoşani 100 782

Bucureşti 8.976 4.588

Galaţi 944 1.027

Lugoj 298 100

Orhei 15 401

Rădăuţi 28 399

Tg. Mureş 95 602

Turnu Severin 637 58

La Bursa de efecte şi mărfuri, din 192 mijlocitori, 139 erau khazari, iar din 118 remizieri care mânuiau şi devierile 108 erau khazari.

Comerţul de bani, exercitat de toate băncile între 1926-1930, a înregistrat un rulaj bancar de 108.800.000.000 lei, cu beneficii la o dobândă de 24% de 26.200.000 lei, din care românii au beneficiat de 7.650.000.000 iar khazarii de 18.550.000.000 lei.

Beneficiile comerțului de bancă în 1936 au fost de 1.611.000.000 lei din care românii au luat 26%; minoritarii 12% şi khazarii 57%.

Din beneficiul comerţului, al comerţului cu cereale, cu medicamente, khazarii deţineau per total mai mult decât 80%. Din exportul făcut de khazari şi alţi străini în perioada 1919-1940, a rămas în străinătate, contravaloarea de 53.753.950.000 lei, sau în medie anuala peste două miliarde lei.

75 % din bugetul furniturilor a aparţinut khazarilor.

Schiţa de date pe care am prezentat-o, conduce la concluzii dezastruoase în ceea ce priveşte repartizarea venitului naţional.

În 1927 khazarii din România au câştigat 99 miliarde lei. Românii numai 75 miliarde. Îm 1932 khazarii au câştigat 80 de miliarde, românii s-au prăbuşit la 27 de miliarde; în 1936 din venitul naţional total de 161 de miliarde, khazarii au câştigat 101 de miliarde şi românii 34 miliarde. Este epoca radicalizării Mişcării Legionare şi a unei reacţii anti-khazare de masă.

Folosind datele Institutului Central de Statistică, pentru anul 1936, în care sunt înregistraţi oficial 756.000 de khazari aşkenazi, câştigul pe cap de khazar a fost de 133.600 lei, iar cele 13 milioane de români au realizat un venit pe cap de locuitor de numai 26.000 lei.

Din 175.236 cârciumi, 60.614 aparţineau românilor, 114.712 aparţineau khazarilor. În 1936, un număr de 5.930 de politicieni (excepţie fac legionarii) de toate rangurile, erau pripăsiți în consiliile de administrație a 1.700 de întreprinderi khazare şi străine, primind bacşişuri pentru înalta trădare a intereselor naționale în valoare de 1.215..000.000 lei, în jetoane, tantieme şi lefuri. Pe listele bacşişurilor se găsesc miniştri şi prefecţi, şefi de cabinet şi parlamentari, toată familia politicianistă a partidelor „istorice” PNL şi PNŢ (cu excepţia legionarilor).

Rolul mizerabil al acestei faune era să îndrepte către întreprinderile şi afacerile khazarilor, comenzile statului să asigure taxe vamale preferențiale şi să protejeze administrativ şi juridic pe cei în solda cărora intrase.

Între 1920-1938 khazarii au stors România de peste 100 de miliarde lei, având complici 865 din aşa zisele personalități politice (printre care şi marele Titulescu) cărora li s-au plătit tantieme în valoare de 675.000.000 lei în răstimp de 8 ani.

În perioada 1930-1938 obțin diplome universitare 4.307 khazari şi 1.679 khazare, adică 22,50% din licențiați. Cu precizarea că, în anul universitar 1934/1935, au fost trimişi la studii în străinătate 2.121 studenţi, din care numai 562 români şi 1559 khazari, aceştia primind valută forte cu primă de 18% şi 38% plătită de la bugetul statului.

Gazeta Farmaciilor din 1938, scrie că, din totalul de 1697 farmacii, 642 erau în posesia khazarilor şi 601 în a românilor, restul aparţinând altor naţionalităţi conlocuitoare. Ofiţeri de rezervă farmacişti: 248 români, 402 khazari.

Analizând „Anuarul importatorilor şi exportatorilor”, la rubrica 1938, „Indicatorul reprezentanţilor de comerţ din Bucureşti” , reiese că, ei, khazarii au monopolizat comisionul, cel mia rentabil gen de comerţ şi fără nici un risc. Din 450 reprezentante, doar 48 aparţineau celor care nu erau khazari. Reprezentanţii khazari serveau în jur de 2850 case străine cu produse alimentare, de librărie, faianţă, pielărie etc. La import românii reprezintă 13%, la export 18%, khazarii deţinând restul până la 95%, 5% rămânând pe seama altor străini.

Importatorii de produse alimentare: români 93, khazari 398; de textile: români 127, khazari 1436; metalurgice: români 93, khazari 1350.

La export: produse alimentare: români 44, khazari şi străini 345; lemn – cherestea: români 28, khazari şi străini 460; vite şi păsări: români 49, khazari şi străini 287. Exportul de fructe în proporţie 90% în mâna khazarilor a ajuns in 1938 la suma de 6.431.810.100 lei.

Industria petrolului s-a găsit în proporţie de 75% în mâinile capitalului monopolist, străin, dominat de khazari. Din 55 societăţi petroliere create după primul război mondial, prin 1928, capitalul românesc participa doar cu 22%, cel englez cu 26,4%, franco+belgian cu 35,7%, restul alţi străini.

Industria chimică: 76% străin.

Societăţile forestiere: 45% străin.

Industria textilă: 63% străin.

România antebelică trăieşte tragedia codrilor şi tragedia petrolului: Mihail Manoilescu „Pădurile n-au suferit în 18 secole… cât au suferit în 18 ani de vot universal”.

Din 276 fabrici de cherestea particulare 192 erau ale khazarilor. Din 76 fabrici în judeţul Ciuc 66 erau ale khazarilor. În personalul tehnic superior din întreprinderile forestiere, numai 10% erau români, 50% khazari, 40% alţi străini. Khazarii exploatau barbar codrii din Bucovina, Maramureş, Mureş, Braşov, Trei Scaune, Neamţ, Caraş-Severin.

Consorţiile khazare de tipul Gothlieb, Sentler şi Schraft au jefuit patrimoniul forestier al ţării, aşa cum Nuhăm Weismann a jefuit pădurile date de stat societăţii „letea” , sau cum văduva Matilda Herşcu Ţapu a prădat ocolul Văratec. Munţii Sibiului au fost tâlhăriţi de întreprinderea Khazară, Mersing şi Lessel cu sediul la Viena. Munţii Apuseni au fost despăduriţi de societăţile khazare: Samuel Grönstein şi Fiul, Adalbert şi Bihoreanca.. gangsterii khazari ai pădurilor ca: Kuobler, Nusbau, Tischler, Bürger, Grödler au despuiat munţii falnici ai României Mari, au făcut miliarde şi s-au dus cu ele peste hotare.

Spre ruşinea noastră, complicii la jaf au fost politicienii mari şi mici din partidele ţărănesc şi liberal (cu excepţia legionarilor), plevuşca administrativă locală, care a acoperi sute de mii de cereri fictive de lemn pentru foc sau de construcţii măsluite în numele locuitorilor de către antreprenorii khazari, ca Moise Davidovici, Strul şi Mayer Polak, Polak Strul Petală, care au despădurit Maramureşul. Iacob Landvehr din Kutz, Polonia, în complicitate cu Leon Scharf şi Moise Bürger au tăiat în 1937 ,pe o autorizaţie de 20.000 metri cubi, 48.000 metri cubi de molid secundar de pe Valea Ceremuşului.

Societăţile petrolifere străine, majoritatea khazare, au supt din subsolul românesc:

3.250.000 tone ţiţei în 1926;

4.270.000 tone în 1928;

5.740.000 tone în 1930;

8.430.319 tone între 1934-1936.

Din 1936 începe secătuirea rezervelor naţionale de ţiţei.

În 1937 producţia scade la 7.289.015 tone, ca în 1939 să ajungă la 5.962.321 tone.

Politicienii vremii au cedat avutul şi venitul statului realizate din redevenţe, contra bacşişuri grase, societăţii khazare. „Redevenţa”, una din marile fortăreţe khazare.

Din creşterea spectaculoasă a industriei metalurgice profită tot khazarii. Max Auschnit, stăpânul absolut al Uzinelor şi Domeniilor Reşiţa – U.D.R.: Titan – Nădlag – Călan, devenind intimul şi sponsorul lui Carol al II-lea şi al târfei sale, Elena Lupescu.

Din capitalul bancar, românii au deţinut 14%, khazarii 67%. În 1938, din 3.623 contabili, 2.143 erau khazari (Radu Theodoru – Învierea lui Iuda, 2005).