Către Uniunea Artiștilor Plastici din România

 

Stimată Conducere a Uniunii,

 

Vă aduc la cunoștință situația în care se află colecția Pinacotecii Municipiului București în speranța că veți interveni pentru a ajuta la revenirea ei în spațiul de expunere care i-a fost dedicat.

Este de notorietate faptul că Pinacoteca Municipiului București, constând într-o colecție de 5500 opere de artă achiziționate de Primărie sau donate în perioada interbelică, nu are spațiu de expunere și se află depozitată în condiții improprii de foarte mulți ani.

Pentru acest motiv, în anul 2013 Consiliul General al Municipiului București a decis prin Hotărârea nr. 180 să achiziționeze imobilul de pe str. Lipscani 18-20, numit Palatul Dacia, evaluat la 14 mil euro, cu scopul precis de a fi amenajat ca spațiu de expunere pentru Pinacotecă. Conform Raportului Comisiei Patrimoniu emis la acel moment, Primăria nu deținea o clădire care să se preteze pentru acest scop și, cu această justificare, Palatul Dacia a fost achiziționat.

În februarie 2016, Consiliul General a decis prin Hotărârea nr. 40 ca Palatul Dacia să fie transmis în administrarea Direcției Generale de Investiții a Primăriei, în vederea amenajării pentru expunerea Pinacotecii. Hotărârea a fost imediat contestată în instanță de Instituția Prefectului pentru motive de interpretare juridică și, în consecință, a fost suspendată până la finalizarea procesului.

În data de 23.09.2016, în timp ce procesul juridic era în desfășurare, un departament guvernamental aflat în subordinea Cancelariei primului ministru, cu numele Institulul Național pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie Wiesel” (prescurtat INSHREW), a depus la Primărie o solicitare pentru acordarea dreptului de administrare pentru Palatul Dacia în vederea organizării în acesta a unui muzeu de istorie a evreilor din România. Solicitarea (anexată în copie) nu a fost însoțită de documente prin care să se justifice necesitatea unui spațiu așa de mare pentru viitorul muzeu (Palatul Dacia are suprafața interioară de peste 4000mp).

În data de 29.09.2016, Consiliul General al Municipiului București a adoptat Hotărârea nr. 285/2016 prin care Primăria Municipiului București a dat Palatul Dacia în administrarea Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie Wiesel”, pentru a fi amenajat ca muzeu de istorie a evreilor din România, PE PERIOADĂ NEDETERMINATĂ.

Prin urmare, Hotărârea 285/2016 a lăsat din nou colecția Pinacotecii fără spațiu de expunere și, în compensație, Primăria a făcut propunerea ca aceasta să fie găzduită în imobilul ”Casa Cesianu” – proprietate a Primăriei, propunere care a rămas și în prezent doar în fază de enunț. Este de reținut faptul că imobilul ”Casa Cesianu” era în proprietatea Primăriei și în momentul în care Consiliul General a decis achiziția Palatului Dacia, și chiar se afla în proces de consolidare și renovare, cu fonduri europene, și nici nu avea alocată o destinație, dar Comisia Patrimoniu nu l-a considerat ca fiind pretabil pentru a găzdui colecția Pinacotecii.

Din analiza modului în care Consiliul General a emis Hotărârea 285/2016 se poate constata că au fost încălcate mai multe articole de lege și din acest motiv hotărârea este în prezent contestată în justiție de către subsemnatul, Mihai Tociu, și de mai mulți cetățeni care au depus cereri de intevenție accesorie în Dosarul nr. 2566/3/2017 aflat pe rolul Tribunalului Municipiului București.

Au fost încălcate următoarele articole din Legea 215/2001 (Legea Administrației Publice Locale):

1. Art. 43 alin (1) ”…Suplimentarea ordinii de zi se poate face numai pentru probleme urgente, care nu pot fi amânate până la ședința următoare…”

Propunerea de hotărâre nu a fost înscrisă pe ordinea de zi a ședinței când aceasta a fost convocată, ci a fost propusă pentru a fi adăugată, la începutul ședinței, de către Primarul general. Din Procesul verbal al ședinței și din documentele depuse, se poate constata că nu a fost invocată nicio urgență. Consilierii, în loc să reproșeze primarului neîncadrarea propunerii în condițiile legale și să o respingă, au votat ilegalitatea.

2. Art. 44 alin (1): ”Problemele înscrise pe ordinea de zi a ședinței consiliului local nu pot fi dezbătute dacă nu sunt însoțite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului propriu de specialitate al autorității administrației publice locale, care va fi elaborat în termen de 30 de zile de la solicitarea inițiatorului, precum și de avizul comisiei de specialitate a consiliului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 39 alin. (2) și (4)”

unde Art. 39 alin (2) este: ”Consiliul local se poate întruni și în ședințe extraordinare, la cererea primarului sau a cel puțin o treime din numărul membrilor consiliului.”

și Art. 39 alin (4) este: ”În caz de forță majoră și de maximă urgență pentru rezolvarea intereselor locuitorilor comunei sau ai orașului convocarea consiliului local se poate face de îndată.”

Se poate observa că Legea permite dezbaterea și luarea hotărârilor în trei tipuri de ședințe de Consiliu: ordinare, extraordinare și ”de forță majoră și de maximă urgență”.

Tipul de ședință ”ordinar” este cel standard și este reglementat de Art. 44 alin (1), care garantează că consilierii primesc o minimă informație de specialitate în problemele asupra cărora trebuie să decidă, constând în rapoarte emise de specialiștii Primăriei și în avize emise de comisiile Consiliului. Consilierii au libertatea să obțină informații de specialitate din orice surse consideră necesar pentru a vota în cunoștință de cauză, dar acest articol de lege obligă pe autorul propunerii să le pună la dispoziție această minimă informare de specialitate, fără de care legea interzice dezbaterea oricărei probleme.

Celelalte două tipuri de ședințe se convoacă pentru situațiile care implică un grad de urgență și la aceste ședințe Legea nu mai condiționează dezbaterea problemelor de existența rapoartelor și avizelor de specialitate, pentru simplul motiv că emiterea lor ar putea întârzia luarea deciziei.

Tipul de ședință în care a fost introdusă dezbaterea solicitării Institutului ”Elie Wiesel” a fost cel EXTRAORDINAR, pentru că acesta a fost statutul ședinței din 29.09.2016. Pentru motivul că ședințele extraordinare constituie caz de exceptare de la Art. 44 alin (1), inițiatorul Hotărârii 285/2016, anume Primarul general, nu a însoțit propunerea de avizul comisiei de speciatate a Consiliului, iar rapoartele comisiilor de specialitate ale Primăriei , în număr de trei, au fost comasate într-un singur raport de specialitate ”comun”, pe care îl atașez pentru a vă oferi posibilitatea să analizați dacă acest document îndeplinește condițiile pentru a fi numit ”Raport de specialitate” din punct de vedere al aspectelor ce țin de cultură și patrimoniu.

Din analiza Procesului verbal al ședinței și a documentelor care însoțesc Hotărârea 285/2016 se poate constata că nu există nicio mențiune cu privire la motivul pentru care solicitarea Institutului ”Elie Wiesel” nu a putut aștepta pentru a fi dezbătută într-o ședință ordinară, unde ar fi fost obligatorie existența avizului comisiei de specialitate a Consiliului, și prin urmare dezbaterea solicitării a fost adăugată în mod ilegal pe ordinea de zi a unei ședințe extraordinare.

Consecința directă a acestei ilegalități a fost că a modificat condițiile pentru dezbaterea solicitării, prin faptul că a permis absența rapoartelor specialiștilor care să justifice și să avizeze renunțarea la utilizarea Palatului Dacia ca spațiu de expunere pentru Pinacotecă în favoarea unui muzeu de istorie a evreilor din România. Concret, există un raport al Comisiei patrimoniu a Primăriei care a justificat în 2013 necesitatea achiziției Palatului Dacia, în principal pe baza mărimii colecției Pinacotecii, dar nu există niciun document depus de Institutul ”Elie Wiesel” care să fi putut permite unui specialist în patrimoniu să facă o comparație obiectivă între cele două moduri de utilizare a imobilului și să decidă asupra unuia dintre ele.

Mai grav decât atât, a existat o colaborare la nivel instituțional și politic între toți cei care au ”dat afară” Pinacoteca din Palatul Dacia și aceasta nu ar fi fost posibil fără ca cineva să fi gândit anterior această strategie de acțiune: Primarul general a făcut propunea ilegală de a se discuta solicitarea Institutului ”Elie Wiesel” într-o ședință de consiliu extraordinară, pentru a nu fi necesare rapoarte și avize ale specialiștilor în patrimoniu, consilierii al votat introducerea ilegală a propunerii pe ordinea de zi a ședinței și apoi au adoptat-o ÎN UNANIMITATE, iar Instituția Prefectului a refuzat să conteste hotărârea în instanță pe motive de ilegalitate, cu toate că aceasta îi era obligația.

În consecință, motivul pentru care se solicită anularea Hotărârea 285/2016 în Dosarul 2566/3/2017 este că prin această hotărâre s-a comis o nedreptate bucureștenilor, în calitate de proprietari ai celor 5,500 opere de artă aparținând Pinacotecii, dar și iubitorilor de artă din toată țara, prin faptul că această hotărâre a anulat proiectul de expunere a colecției Pinacotecii în Palatul Dacia, imobil achiziționat de Primărie special pentru acest scop, cu 14 milioane de euro, iar pentru a comite această nedreptate făptașii au fost nevoiți să apeleze la încălcarea legii.

Ținând cont de situația expusă, vă solicit să analizați posibilitatea de a susține revenirea Palatului Dacia la scopul pentru care Primăria Municipiului București l-a achiziționat, anume de gazdă pentru colecția Pinacotecii, prin depunerea unei cereri de intervenție accesorie la acest dosar prin care să solicitați anularea Hotărârii CGMB nr. 285/2016.

Justificarea intervenției dvs ar putea fi asumarea de către instituția dvs a rolului de apărător al Pinacotecii, pentru valoarea sa reprezentativă pentru Municipiul București și pentru cultura română.

În drept, vă puteți baza intervenția pe cele două articole de lege menționate mai sus și prin a atrage atenția instanței că Hotărârea 285/2016 a fost luată cu încălcarea intenționată a acestora, cu scopul premeditat de a evita necesitatea elaborării unor rapoarte și avize de specialitate, pentru motivul că acestea ar fi fost negative. Astfel, avizul comisiei de specialitate a Consiliului este inexistent, iar dvs, ca oameni de cultură, considerați că raportul co-semnat de Direcția patrimoniu nu îndeplinește condițiile de conținut pentru a fi considerat raport de specialitate pe partea de cultură și patrimoniu.

Instituția dvs are capacitatea să analizeze, din punct de vedere cultural, solicitarea depusă de Institutul ”Elie Wiesel” și să susțină că, doar pe baza acesteia, niciun specialist în cultură și patrimoniu responsabil nu ar aviza favorabil înlocuirea proiectului Pinacotecii în Palatul Dacia în favoarea unui muzeu de istorie a evreilor din România.

Faptul că inițiatorul hotărârii a propus dezbaterea acesteia într-o ședință de Consiliu EXTRAORDINARĂ, în mod nejustificat, iar consilierii au acceptat, dovedește că au ales împreună acest mod de lucru ilegal pentru a nu se produce dovezi că Hotărârea 285/2016 a avut alte justificări decât cea culturală sau interesul bucureștenilor.

Vă pot pune la dispoziție copii după toate documentele care s-au depus la dosarul cauzei și pot insoți oricând un reprezentant al dvs pentru a verifica dosarul în original la Tribunalul Municipiului București.

Fac precizarea că următorul termen în acest dosar este 6 decembrie 2018.

Cu considerație,

Mihai Tociu