Cum s-ar putea explica bunăstarea Occidentului
Autor CRISTIAN PĂTRAȘCU
Despre asta nu putem să vorbim? Nu trebuie? Despre cât de mult se explică bunăstarea de astăzi a Vestului, a Occidentului, prin colonialismul pe care l-a practicat sute de ani?


Nimeni nu vorbește despre asta, cu toate că toată lumea poate și trebuie să accepte că „bunii” occidentali nu au mers în Africa, Asia sau America tocmai ca samariteni sau civilizatori. Nu, au mers pentru cucerire și jaf! Nu-i frumos să spunem asta? Totuși… Și au adus acasă „plus-valoare”, cum ar spune economiștii azi, au adus acasă profit pur, care se regăsește și astăzi. Pentru că au construit astfel palate uriașe, catedrale, clădiri impozante, au pus pe picioare industrii și porturi, șantiere și câte și mai câte. Au prosperat. Da, încă de pe atunci.
Nu s-a întâmplat cu mult timp în urmă. Încă nu se lăsau alungați și găseau motivații (ce-i drept moderne) pentru colonialismul lor în anii ‘70 ai secolului trecut. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial nici nu-și puteau închipui să renunțe la colonii, oricât de democrați ar fi fost. De fapt, nu au plecat niciodată de bună voie! Churchill nu putea să conceapă ca Marea Britanie să piardă India, „perla Coroanei”. India nu era numită așa pentru că era un tărâm frumos. Nu!
Dar să nu vorbim despre asta! Să spunem doar că sunt deștepți și civilizați astăzi și au sistemul acesta minunat care funcționează perfect la ei, și doar la noi refuză, numit capitalism.
Au adus acasă aur, diamante, comori, în adevăratul sens al cuvântului. Dar asta nu are nicio importanță. Nu explică nimic astăzi. E istorie. Iar istoria o putem folosi pentru a explica sărăcia noastră, nu și bogăția occidentalilor.
„Dezvoltarea Marii Britanii, finanțată de jafurile sale din India”
Alții mai îndrăzneți, mult mai îndrăzneți, nu sunt atât de impresionați de dezvoltarea și civilizația occidentalilor de astăzi și le explică prin trecut, prin istorie.
„Dezvoltarea Marii Britanii de 200 de ani a fost finanțată de jafurile sale în India”, spune indianul Shashi Tharoor, în 2015, la Uniunea Oxford, o declarație realistă pentru concetățenii indieni, dar la fel de binevenită pentru toți cei care invidiază realizările sistemul capitalist din fostele țări colonialiste ale Vestului.
„Cota Indiei în economia mondială, atunci când Marea Britanie a ajuns pe malurile sale, a fost de 23%. În momentul în care britanicii plecau a coborât până undeva mai jos de 4%. De ce? Pur și simplu pentru că India a fost guvernată în beneficiul Marii Britanii”, spunea Shashi Tharoor. „India a ajuns de la a avea 27% din întregul comerț mondial la a avea mai puțin de 2%”.
Alături de Tharoor, deputat, ministru, scriitor și fost sub-secretar general al ONU, însuși primul-ministrul al Indiei, Narendra Modi, cerea despăgubiri Marii Britanii pentru exploatarea din perioada colonială.
Primul-ministru a apreciat inițiativa deputatului din opoziție care a cerut fostei metropole, Marea Britanie, să plătească despăgubiri pentru cei 200 de ani de dominație colonială în „Perla coroanei”.
Narendra Modi a declarat că discursul lui Shashi Tharoor la Uniunea Oxford „a reflectat sentimentele patriotice ale indienilor”.
„Ascensiunea Marii Britanii timp de 200 de ani a fost plătită prin exploatarea pe care a practicat-o în India. În fapt, revoluția industială din Marea Britanie s-a bazat pe premisele dezindustrializării Indiei”.
„La sfârșitul secolului XIX, realitatea este că India era cea mai bună vacă de muls a Marii Britanii, cel mai mare cumpărător de bunuri din Marea Britanie și o sursă de salarii mari pentru angajații britanici din serviciile publice. Pur și simplu, am plătit pentru propria noastră exploatare. Și, așa cum a fost punctat, marile familii britanice din perioada victoriană și-au făcut averea dintr-o economie sclavagistă”.
„Cât timp au stat britanicii în India între 17 și 29 de milioane de indieni au murit de foame”.
„Violența și rasismul au fost o realitate în timpul colonialismului și nu e de mirare că soarele nu apunea niciodată în Imperiul Britanic, pentru că nici Dumnezeu nu avea încredere în englezi pe întuneric”.
„Una din șapte parți ale întregii forțe care au luptat în Primul Război Mondial a fost indiană, 54.000 de indieni și-au pierdut viața în război, 75.000 au fost răniți și alți 4.000 au fost dați dispăruți sau au ajuns prizonieri”.
„S-a subliniat dezumanizarea africanilor și caraibienilor, marea suferință psihologică produsă, ștergerea tradițiilor sociale, a drepturilor de proprietate, a structurilor de autoritate ale acestor societăți, totul în beneficiciul colonialismului britanic. Iar realitatea este că multe dintre problemele de astăzi din aceste țări, inclusiv persistența sau chiar crearea tensiunilor rasiale, entice și religioase au fost rezultatul direct al experienței coloniale. Prin urmare, există o datorie morală care ar trebui plătită”.
„S-a vorbit despre democrație și domnia legii, lăsați-mă să vă spun, cu cel mai mare respect posibil: nu poți să oprimi, omori, torturezi și exploatezi oamenii in 200 de ani iar la sfârșit să sărbătorești că sunt democrați” – Shashi Tharoor.
„Minunății” din Belgia cu o explicație… „neplăcută”
Leopold al II-lea a stăpânit Congo în timpul domniei sale ca monarh constituțional al Belgiei. A stăpânit țara în nume personal, pe persoană fizică, cum s-ar spune. Cum era la modă în acea perioadă, după mai multe tentative de a cuceri colonii în Asia și Africa, a pus mâna pe Congo. Apoi a sclavizat un întreg popor transformând întreaga țară într-o plantație de sclavi, sclavi personali. Dar, cu un simț rafinat al capitalismului versatil, și-a deghizat întreaga lucrare în una „filantropică” și „științifică” sub patronajul Societății Africane Internaționale. A folosit munca sclavilor pentru a beneficia de resursele congolezilor. Pentru congolezi, opera ”mărețului rege” a însemnat lagăre de muncă, mutilări, tortură, execuțiii, toate instrumentate de armata sa regală.
-
- Când veți vedea în Bruxelles „minunile arhitectonice” ale orașului este poate indicat să vă gândiți la acest lucru: în timpul regelui Leopold s-au construit nenumărate clădiri, proiecte urbane și lucrări publice, în cea mai mare parte prin intermediul profiturilor realizate de pe urma exploatării resurselor naturale din Congo. Aceste mari proiecte i-au adus regelui supranumele de „Regele Constructor”. Cele mai multe dintre aceste clădiri și construcții se află în Bruxelles, dar și în orașele Ostend și Antwerp, și includ Hipodromul Wellington, Galeriile Regale, Muzeul Regal al Africii Centrale, ca și parcul care îl înconjoară din Tervuren, parcul Cinquantenaire, cu al său triumfător arc, parcul Duden din Bruxelles, ca și Gara Centrală din Antwepen, construită între 1895 și 1905. În afara acestor lucrări publice, regele a comandat cu banii din Africa numeroase construcții private în țară și în afara Belgiei. A extins Palatul Regal din Laeken, a construit Serele Regale, ca și Turnul Japonez și Pavilionul Chinez din apropierea palatului. În munții Ardeni, pe domeniul său de 6.700 de hectare, a construit mai multe palate, precum Ardenne, Ciergnon, Fenffe, Villers-sur-Lesse și Ferage.
Trebuie să precizăm totuși… În urma acestei exploatări au murit peste 10 milioane de africani, dar nu o să găsiți prea multă informație despre asta. Despre „minunățiile” acestea cu care se mândreăte Belgia și astăzi o să găsiți destulă…
Regele Leopold al Belgiei şi genocidul uitat din Africa
›Colonialism şi exploatare, politică şi profit
întregul teritoriu congolez ajusese proprietatea personală a lui Leopold, care l-a stăpânit şi folosit între anii 1885-1908 prin intermediul unei companii economice, deghizată sub forma unei asociaţii filantropice destinată chipurile, educării şi emancipării populaţiei de culoare
Milioane de mutilaţi
Jandarmii coloniali ai lui Leopold le ţineau muncitorilor-sclavi soţiile şi copii ostatici, pentru ca aceşia să nu fugă de pe plantaţii. Casele şi satele celor care nu produceau îndeajuns de mult cauciuc erau incendiate pe loc, copiii le erau ucişi, iar jandarmii le tăiau palmele pentru a se asigura astfel că victimele nu mai pot purta pe viitor arme…
Cu toate că unii şefi de triburi s-au răsculat şi au organizat centre de rezistenţă, soldaţii din Force Publique !!!, mult mai bine înarmaţi, au zdrobit cu brutalitate revoltele. Unii băştinaşi dădeau foc la plantaţii, iar miliţiile coloniale replicau prin incendierea satelor şi hăituirea cu câini a fugarilro rebeli, care odată prinşi erau ucişi pe loc. Pentru a dovedi succesul misiunii lor, mercenarii din miliţiile coloniale trebuiau să aducă mâinile tăiate ale rebellilor. Această măsură a dus la cruzimi de neimaginat, căci mercenarii în căutare de recompense tăiau mâinile oricărui băştinaş întâlnit în cale. Zeci de mii de bărbaţi, femei şi copii au fost astfel mutilaţi pe viaţă pentru un cauciuc care începea deja să aibă culoarea roşie a sângelui nevinovat….
În timpul celor 23 de ani în care a exploatat această nefericită ţară africană, regele Leopold al doilea a strâns o uriaşă avere personală de pe urma vânzării fildeşului, lemnului preţios şi cauciucului. O parte din banii stfel obţinuţi i-a folosit la construirea unor mari palate şi monumente, precum Muzeul Regal al Africii Centrale din Tervueren, Belgia. În acest loc, Leoplod al doilea şi-a amenajat pavilionul, colonial din cadrul Expoziţiei Mondiale din anul 1897.
În pavilion, regele a ordonat expunerea unui număr de 260 de băştinaşi congolezi, ca într-o bizară grădină zoologică umană. Într-o amară ironie a sorţii, regele Leopold nu a vizitat niciodată teritoriul în care s-au comis aceste atrocităţi.
In scurt timp, regele Leopold al doilea a fost înlăturat de la putere, dar înainte de a ceda suveranitatea coloniei către parlament, acesta a avut timp suficient să distrugă toate documentele incrimantorii, inclusiv arhivele Departamentului de Finanţe şi al celui de Interne.
În plus, Parlamentul belgian de atunci, a refuzat formarea oricărei comisii de anchetă care să cerceteze crimele împotriva umanităţii de care se făcea vinovat regele.
Din nefericire, în următoarele zeci de ani politicile inumane la adresa congolezilor au continuat, deşi au fost cu mult diminuate comparativ cu anii de glorie ai regelui Leopold.
Violurile făceau deja parte din realitatea cotidiană, astfel încât nimeni nu se mai mira de ele…
Primii care au aflat de atrocităţile fără precedent din Congo, au fost britanicii, şi cum aceştia concurau cu belgienii în privinţa monopolului pe producţia de cauciuc natural!!!, din Marea Britanie au pornit primele relatări, ştiri şi articole de ziar despre situaţia din Congo…..
Nu a văzut niciodată cu proprii ochi, tragedia provocată de setea sa de bani.
A murit liniştit, de bătrâneţe. Cu toate că spre sfârşitul vieţii sale îşi pierduse populatitatea în Belgia natală şi la funeraliile sale s-au auzit huiduieli, astăzi figura sa este tot mai apreciată de către belgieni. Mulţi conaţionali îl văd astăzi drept regele care aconsolidat Belgia şi a efectuat multe lucrări de uz public. Foarte puţini cunosc şi faţa sa întunecată. Şi mai puţini îi condamnă atrocităţile!
In urma regelui au rămas cifrele şi teroarea. Între anii 1885-1908, au murit peste zece milioane de congolezi. Cercetătorul istoric Adam Hochshild a identifica mai multe cauze ale morţii acestor oameni nevinovaţi, între care se află, inaniţia, deshidratarea, bolile infecţioase, expunerea la un regim de muncă ucigaş şi mutilările care au dus la infecţii fatale. Istoricul congolez Ndaywel e Nziem susţine că numărul real al victimelor a fost de peste treisprezece milioane de oameni.
*
Bineînțeles, Marea Britanie și Belgia sunt doar două exemple și astea tratate superficial mai sus…
Adevărata natură a colonialismului
Cât din ceea ce au, din bunăstarea celor care ne dau nouă lecți astăzi despre cum trebuie să fim, cum să ne organizăm viața, în ce să credem pentru a deveni ca ei se datorează jafului și crimei din trecut? Oare cât? În ce măsură?
Putem să ne gândim pornind de la această imagine, care înfățișează adevărata natură a colonialismului mai bine decât orice. Un bărbat matur care stă în cârca unei biete femei, uscățive și plăpânde. Fără nicio remușcare, fără nicio reținere, precum ar fi fost cel mai natural lucru din lume. Și era… Se întâmpla la începutul secolului trecut, în 1903, nu atât de demult. Vestul prospera pe atunci. Prosperă și astăzi. Azi poate femeia uscățivă sunt românii, est-europenii, africanii, asiaticii, cei care fac ultimele munci, muncile murdare în Occident pentru cei mai puțini bani. Și sunt plătiți din profitul pur pe care companiile occidentale îl extrag de acasă de la ei, unde dețin serviciile, băncile, industriile, pământurile. Precum în trecut… S-ar putea să nu se schimbat atât de multe de atunci. Nu știu…
Oricum, nu suntem noi în măsură să judecăm Occidentul, doar Occidentul poate să ne judece pe noi! Și nu putem aduce astfel de presupuneri pentru a explica dezvoltarea și prosperitatea sa. Nu, istoria nu a avut niciun rol în preaplinul Occidentului, ea poate explica doar sărăcia noastră.
În această imagine este colonialismul în acțiune. Un comercinat englez purtat în spate de o femeie sikkimesă, în vestul provinciei Bengal din India. 1903. Despre ce „mentalitate” e vorba aici, la ce se gândește englezul, care cântărește de două ori mai mult decât femeia care îl poartă în spate? La superioritatea și civilizația sa? Dar oare cât de multe s-au schimbat de atunci?
Dar, nu!, bunăstarea de astăzi a occidentalilor nu se explică și prin jaful de secole de pe patru continente! Nu, deloc! Doar prin ceea ce ei sunt astăzi și ce au reușit să facă de câteva decenii încoace, de când cu „democrația funcțională”?
Autor: Cristian Patrascu
Sursa: Anonimus.ro
Mergand pe acest rationament tampit au ajuns americanii sa darame statuile eroilor confederati ori ale lui Columb. Maine,poimaine o sa ajungem sa spunem ca tot ce s-a realizat in Tara Romaneasca s-a bazat pe exploatarea tiganilor si ca tot ce am facut noi: manastiri,biserici,cetati au fost realizate de tigani si mai tarziu prin exploatarea evreilor. Nimeni nu vorbeste ca majoritatea tarilor Europene au suferit de pe urma a doua razboaie mondiale crunte iar generatiile imediat dupa aceste razboaie au muncit pe branci pentru reconstructia tarilor.E drept ca cele din Occident au primit un ajutor prin Planul Marshall,dar s-au ajutat si singure. Vorbim de colonialism azi,dar habar nu avem ca in momentul decolonizarii tarile africane au beneficiat de institutii,legislatie,infrastructura,scolarizare care ar fi trebuit sa le asigure,avand in vedere resursele,un grad ridicat de dezvoltare.In realitate aceste tari s-au prabusit sub povara coruptiei,razboaielor civile (tot o consecinta a coruptiei) si majoritatea sunt la un nivel chiar mai rau. De ce Coreea de Sud,Vietnam care au fost colonii nu au dat vina pe greaua mostenire? India se vaita,dar uita ca tocmai britanicii au unificat administrativ, legislativ si lingvistic acest teritoriu care mai cuprindea Pakistan si Bangladesh cu 1000 de functionari in timp ce ei astazi au un numar enorm de functionari, coruptia este in floare iar violurile la ordinea zilei.India ar face bine sa vada ce masuri au luat britanicii impotriva sectelor periculoase, a violatorilor si banditilor si sa le aplice pentru ca armata si politia indiana au de 10 ori mai multe efective decat au avut britanicii.
Iata cum explica Yusuf al Qaradawi,un imam arab, bunastarea Occidentului,comparativ cu lenea de azi a arabilor : Pe la mijlocul anilor ’70 m-am dus in Germania. Am ajuns acolo dimineata.
L-am intrebat pe soferul care m-a adus de la aeroport de ce sunt strazile atat de goale in Germania si nu sunt pline ca la noi in tarile arabe. Atunci, acesta mi-a raspuns:
„– Oamenii sunt acum la lucru”.
Dupa ora sapte seara, m-a adus inapoi la hotel si strazile erau goale. L-am intrebat ce se intampla de strazile sunt iarasi goale. Soferul mi-a raspuns:
„– Oamenii au venit acasa de la munca si se odihnesc acum fiindca sunt extenuati. Tot ce isi doresc acum este sa-si manance cina, sa se uite la stiri si sa se duca la culcare, pentru ca maine dis de dimineata trebuie sa se trezeasca si sa fie gata din nou pentru munca grea.”
Munca a stat la baza ridicarii Occidentului, majoritatea catedralele au fost ridicate pana in epoca descoperirilor geografice iar tarile precum Spania si Portugalia, mari puteri coloniale, care s-au bazat mai mult pe colonii si mai putin pe munca au fost depasite de tari care nu au avut colonii (tarile scandinave) sau colonii putine(Germania,Belgia). Nu putem nega jaful,masacrele si exploatarea populatiilor indigene din colonii la care mai putem adauga inclusiv problemele de mediu,dar a ignora munca si sacrificiile facute de generatiile Occidentului este o tampenie.
ca sa intelegi economie nu e suficient sa iei ca atare teoriile economice.
Teorie economică, model economic, practică economică, comportament uman, fenomene economice =știință economică